EXCLUSIV Delia, despre experiențele ei extreme: „Faptul că nu mai ai poftă de mâncare e un simptom”

13 septembrie, 2025

Între două festivaluri de mare amploare și câteva cățărări pe munte, în programul Deliei s-a strecurat și un nou proiect de televiziune, „The Ticket“, unde face din nou echipă cu „fratele“ Mihai Bendeac.

Când Antena 1 a anunțat că dă startul filmărilor pentru un nou format (ați auzit deja de „The Ticket”), Delia a răspuns și de această dată la apel și, sub bagheta producătoarei Mona Segall, face din nou echipă cu Mihai Bendeac, alături de Anca Dinicu, Micutzu și (noua achiziție) Maurice Munteanu. Iar cei care mai cred că Delia trăiește o vacanță nesfârșită vor fi surprinși să afle că este extrem de activă și că acele escapade montane la altitudini uluitoare și cu priveliști eagle-eye sunt doar niște pauze de respiro între concerte, prestații în festivaluri (cele mai noi la Electric Castle și Untold), emisiuni TV, sesiuni de studio sau alte proiecte. Pauze care o fac să se reconecteze cu natura și cu sine și care pun pe hold cursa nebună după succes.

OK!: Cum de-ai coborât din munți în căldura din București?
Delia: Asta mă întreb și eu! (zâmbește) Păi, stau o lună să-mi rezolv angajamentele și după aceea mă întorc.

Câți munți ai explorat anul ăsta?
Delia: Vara asta am fost în Dolomiți, în primăvară am fost pe culmile din Tenerife, apoi în Alpii Maritimi... Am fost peste tot pe unde se putea. În Nepal n-am mai ajuns anul ăsta, dar mi-aș dori să ajung în octombrie, să vedem dacă și pot.

În schimb, ai ajuns și în Veneția.
Delia: Da, am trecut prin Veneția când m-am întors din Dolomiți. Am ajuns acolo fix după ce am terminat un traseu destul de lung și eram cam buimaci. Așa că mi-a cam pus capac Veneția, că erau prea multe luminițe cu care nu mai eram obișnuită. Era un soi de „înapoi în civilizație“, cu prea multe lumini și prea mulți oameni, și m-a cam luat amețeala.

Jurnalul tău montan de pe Instagram îi inspiră și pe alții să redescopere munții, plus că tu te alegi și cu un fitness în natură.
Delia: 100%! Păi, mersul pe munte e efectiv singurul sport pe care-l practic fără să fiu obligată, îl fac strict din plăcere. Și cred că locul nostru e în natură, nu între patru pereți.

Pentru că tot ești în noul proiect „The Ticket”, spune-mi spre ce destinație ți-ai lua one way ticket (bilet doar dus)?
Delia: Spre Nepal, clar! Vreau să mă întorc acolo, vreau să mă duc într-o tabără de drumeție, dar să văd pe ce traseu. Că la Base of Everest am fost și vreau să găsesc alt vârf spre care să urc – e foarte riscant la altitudini de peste 7.000 de metri, dar mi-ar plăcea să ajung din nou până la 5.000-6.000 de metri.

„La peste 4.000 de m altitudine, faptul că nu-ți mai e poftă de mâncare e un simptom”

Cum te adaptezi la aerul rarefiat?
Delia: Secretul e să stai destul și să te aclimatizezi corect și să fii într-o condiție fizică bunicică. Asta nu înseamnă neapărat să fii fit, cât să fii sănătos.

Și să te ajute diafragma, ceea ce pe tine te ajută oricum, pentru că tu o ai antrenată de la cântat.
Delia: Da, exact. Dar, repet, sunt oameni care sunt bine clădiți, cu six-packs, și care cad după primii metri de altitudine, nu rezistă acolo. Adică nu depinde de sală sau de forță, ci de un alt tip de rezistență, pe care o capeți mergând pe munte.

De la an la an, simți că poți să urci și mai sus?
Delia: Uneori da, dar sunt ani în care se întâmplă să și stagnez. Adică acum, de exemplu, simt că nu am niciun upgrade față de anul trecut. Bine, e timp, e plin sezon de drumeție, însă în perioada asta îmi permit mult mai puțin să urc pe munte, că suntem în filmări.

Ești fiica soarelui sau, mai curând, a zăpezilor?
Delia: Îmi place soarele când sunt și norișori, atunci îmi place cel mai mult. Când e senin pe munte se simte rău, e arsură, nu mai e bronz, e dezastru. (zâmbește)

Ce-ți iei musai cu tine?
Delia: Cremă cu SPF, fluier – nu știu de ce-l car, dar am senzația că dacă-l am cu mine sunt în siguranță, că fluier și mă aude cineva.

L-ai folosit vreodată?
Delia: Da, mai fluier când mi-e frică.

De urși?
Delia: Deși merg și în țară la hiking, încerc să mă feresc de ei, ca să nu am o experiență care să-mi întoarcă plăcerea asta de-a merge pe munte. Mi-e teamă că dacă mă întâlnesc și am vreo experiență nasoală cu vreun animal sălbatic, asta mă va da înapoi și atunci nu merg pe traseele frecventate de urși.

Dar ca gustări ce iei în rucsac, crackers?
Delia: În Alpi, de exemplu, poți să-ți iei niște gustări de ronțăit, dar e păcat, pentru că dai peste niște refugii superbe unde se gătește mâncare senzațională. E păcat să nu mănânci niște chestii locale delicioase.

Dar în Nepal ce ai mâncat când ai fost?
Delia: În Nepal nu găsești decât mâncarea lor tradițională, ceea ce e o problemă. Pentru că, la un moment dat, după zece zile de trasee, ți se ia de mâncarea lor, nu mai poți înghiți nimic. Au tot felul de găluște umplute, ori cu carne, ori cu vegetale – ceea ce ar fi mai indicat, că nu e recomandabil să mai mănânci carne după o anumită altitudine. Și, oricum, nu e recomandat să mănânci carne acolo, pentru că nu este depozitată în condiții sigure. Gândește-te că totul în Nepal este transportat pe spatele unui animal, stă în soare, deci nu știi ce și cât a stat și unde. Așa că eu am mâncat mulți cartofi și, la un moment dat, din cauza altitudinii, mi s-a luat, n-am mai putut mânca. La peste 4.000 de metri altitudine, faptul că nu-ți mai e poftă de mâncare e un simptom. E nasol să nu mai mănânci! (zâmbește)

„Nu vreau să depind de succes, trăiesc doar o dată“

Făcând o paralelă între altitudinea montană și cea profesională, cât de greu e să rămâi acolo sus?
Delia: E greu doar dacă îți pasă foarte mult să rămâi acolo sus și ai această ambiție să fii tot timpul în vârf. Dacă nu o ai nu e greu, mai ales dacă înțelegi că, de-a lungul vieții, e bine să mai fii și low profile, din când în când. Depinde, eu nu știu unde mă încadrez, pentru că totodată sunt extrem de activă, dar mi se pare că da, poți să ai succesul nebun și să fii pe culmi, dar să n-ai viață, iar eu n-aș face sacrificiul ăsta pentru nimic în lume, niciodată. Pot să fiu și Beyoncé, n-aș putea! Viața mea e viața mea, o trăiesc doar o dată.

Și tot one way este!
Delia: Da, tot one way, așa că vreau să-mi trăiesc viața! (zâmbește) Adică, OK, dăm publicului ceva, dar nu vreau să mă definească doar asta.

Dar identifici care a fost momentul în care ai tras the ticket, lozul câștigător?
Delia: Succesul meu a fost în valuri și a venit de mai multe ori până acum. Un loz câștigător l-am tras odată cu începuturile, după aceea a fost un trend un pic descrescător, apoi iar a urcat, după care au venit niște albume care m-am propulsat în cariera solo... A fost în valuri. Cumva succesul a venit, a plecat, cât să fiu comodă cu toate situațiile. Nu vreau să depind de succes, să trebuiască în continuu să demonstrez.

Totuși, televiziunea ți-a oferit un segment de faimă constant, confortabil și uite că faci din nou echipă cu Mihai Bendeac.
Delia: Da.

Și mai este și unul dintre preferații tăi!
Delia: Este, este! E ca un frate, suntem ca frații, sincer!

Cum e să faceți din nou echipă pe ecran? Că sigur v-ați văzut și în afara lui.
Delia: Se simte cumva ca în familie, e ca un grad de rudenie între mine și Mihai, exact senzația de frate-soră. Îl înțeleg, îl cunosc și totodată sunt curioasă cum va funcționa el în noua producție. Cum și de mine sunt curioasă cum o să fiu în această nouă formulă. Sunt alți oameni, altă chimie...

Că tot vorbim de familie, și sora ta a ieșit mai mult în evidență, lansându-se solo în muzică. Nu se simte concurență, ci mândrie, nu?
Delia: Da, se simtă multă mândrie și multă încurajare.

Ai împins-o mai demult să facă pasul acesta?
Delia: Da, dar ea e genul care face lucrurile atunci când le simte ea, nu-i plac lucrurile care sunt făcute din obligație. Amândouă facem când simțim și cum simțim.

„Echipa lui Post Malone a fost impresionat de energia noastră”

Peste vară nu ai avut doar proiecte noi și experiențe montane, ci și festivaluri. Te-am văzut la Electric Castle, apoi la Untold. La ce cotă ai simțit energia de acolo, care e net superioară concertelor obișnuite?
Delia: A fost fantastic! Am avut show-ul ROCKADELIA pe mainstage la Untold, chiar înainte de headlinerul festivalului, Post Malone. Pe durata show-ului, echipa tehnică a lui Post Malone pregătea show-ului lor (Clujul a fost prima oprire din cadrul turneului european). Surpriza a fost că, la final, show director-ul lor ne-a transmis felicitări mie și echipei și s-a declarat impresionat de energia noastră.

E foarte în trend și discuția despre distracțiile adolescenților la festivaluri. Tu, care ai nepoți, ce le-ai spune părinților, să stea liniștiți și să-și lase adolescenții să se distreze sau să fie cu ochii-n patru?
Delia: Pentru că nu am copii, în mod direct, nu sunt în măsură să dau sfaturi despre cum să-și crească alți oameni copiii și nici n-am să insist să fac asta, dar cred că oamenii știu cel mai bine zicala „cum ți-i crești așa îi ai“. Adică dacă îi neglijezi...

Ideea e că te poți distra și fără stimulente.
Delia: Categoric, eu mă pot distra fără nimic, eu nu trebuie să beau ca să mă simt bine, pentru că sunt un anumit tip de om. Dar nu garantez pentru alții că pot, pentru că mulți sunt foarte introvertiți, alții au alte probleme, suntem cu toții foarte diferiți. Oricum, e foarte greu să fii părinte.

La „The Ticket”, distracția pare garantată. Tu ce anume urmărești în show-ul ăsta?
Delia: Să fie un spectacol nebun, elemente surpriză... Vreau să văd oameni care au ceva unic și care vin, eventual, cu ceva cu care nu suntem obișnuiți.