FOTO Exclusiv Acasă la Crina Abrudan: "Am senzaţia că trăiesc două vieţi paralele"

De când n-aţi mai văzut-o pe micul ecran, a trecut printr-o perioadă de schimbări, care s-a dovedit foarte benefică. Ştiam că îşi amenajează o nouă locuinţă, aşa că, de-ndată ce totul a fost gata, i-am trecut pragul, curioasă să văd rezultatul

De când n-aţi mai văzut-o pe micul ecran, a trecut printr-o perioadă de schimbări, care s-a dovedit foarte benefică. Ştiam că îşi amenajează o nouă locuinţă, aşa că, de-ndată ce totul a fost gata, i-am trecut pragul, curioasă să văd rezultatul

Culori tari, tonice – neapărat fuchsia, de la mobilier la cuţite de bucătărie. Multă linişte şi un golden retriever pe care începi să-l iu­beşti în doar cinci minute, chiar dacă nu eşti genul care se împrieteneşte foarte repede cu animalele. Sunt primele lucruri pe care le observi în noua locuinţă a Crinei din complexul Cosmopolis, pe care a ame­najat-o în totalitate singură. Este unul dintre visele pe care şi le-a îndeplinit poate în cea mai stranie perioadă din via­ţa ei. Una pentru care, la început, poate nu era pregătită. Una în care încercările din relaţia ei de mai bine de cinci ani cu Gabi Popescu s-au suprapus cu schimbările din carieră. Şi una despre care spune că s-au scris multe neadevăruri. Acum, însă, e gata să înceapă o nouă etapă. Nu e primul om cu experienţă în televiziune care s-a văzut nevoit să facă un pas în spate pentru a-şi regăsi locul într-un peisaj mediatic tot mai agitat. Încotro se îndreaptă poveştile ei de dragoste – cea cu Gabi şi cea cu televiziunea – am aflat chiar de la ea, într-o după-amiază cu 40 de grade Celsius, dar şi cu cea mai gustoasă salată de vinete, făcută chiar de gazda noastră.

De când a început proiectul acestei case pentru tine?

Crina Abrudan Am cumpărat acest apartament în urmă cu un an, dar n-am avut nici timp, nici răbdare să-l amenajez imediat. Şi atunci, la înce­put, mi-am luat strictul necesar. Peste an, l-am lăsat aşa, dar când a dat primăvara, am avut şi timp suficient, şi răbdare, şi chef. S-a şi întâmplat să merg în magazine şi să văd ce-mi place, iar asta m-a inspirat. Primul lucru pe care l-am ales a fost fotoliul şi am zis: „OK, nu ştiu cum o să arate ca­mera, dar fotoliul ăsta va sta acolo!“.

Casa asta te-a inspirat într-atât, încât chiar ziceai şi că vrei să faci nişte cursuri de design interior...

Acum, când am terminat de amenajat aparta­mentul şi mi-a plăcut cum a ieşit, aşa m-am gân­dit, că da, mi-ar plăcea. Dar s-a mai întâmplat să decorez şi să mobilez şi alte case, să-mi sfătuiesc şi prietenii...

Asta de când te-ai ocupat de casa asta sau şi înainte?

Nu, şi înainte. De exemplu, apartamentul în care am stat cu Gabi a fost mobilat tot de mine, a fost primul apartament pe care l-am utilat. Am mai ieşit la cumpărături şi cu prietene care erau tot aşa, în amenajări...

Ai pomenit de Gabi. Lumea e cu ochii pe voi după perioada de pauză pe care aţi luat-o în relaţie. Ce se întâmplă acum cu voi?

Pot să-ţi spun că nimic din ce a apărut în ulti­mul timp în presă nu are vreo legătură cu rea­litatea. Practic, am senzaţia că trăiesc două vieţi paralele, care n-au nicio legătură una cu alta. Multe sunt invenţii... Pot spune că, la un moment dat, da, ne-am separat, eu am plecat, m-am mu­tat din apartamentul în care stăteam împreună. Dar m-am mutat în februarie, iar unii au aflat şi au scris abia în noiembrie. Nu s-a ştiut, pentru că noi am fost întotdeauna discreţi, nu ne-am etalat viaţa personală. Problemele care au fost sau care există într-un cuplu le ştiu doar cei doi oameni. Eu sunt de părere că nici măcar părinţii sau fraţii sau copiii nu ştiu exact ce se întâmplă între cei doi oameni, pentru că fiecare povesteşte din punctul lui de vedere. Eu cu Gabi am trecut prin multe pe­rioade frumoase împreună, dar şi prin perioade grele. Şi orice s-ar întâmpla vreodată între noi, nu cred că ar exista vreo situaţie în care să nu ne ajutăm, indiferent pe ce drum am porni.

Dar în momentul de faţă, voi v-aţi împăcat sau aţi rămas prieteni?

(râde) Prieteni am fost dintotdeauna. S-a scris la momentul respectiv că el m-a părăsit pe mine pen­tru că a găsit pe altcineva. Nu e adevărat. Oricum, de principiu, nu înţeleg de ce toată lumea, atunci când un cuplu se desparte, se gândeşte la infideli­tate. Pot exista şi alte discuţii şi probleme în afara infidelităţii. Şi dacă ar fi fost adevărat, cu siguranţă cineva, la câte televiziuni şi echipe de paparazzi există, tot ar fi surprins ceva. Nu, pot să spun cu mâna pe inimă că, în privinţa asta, Gabi nu e băr­batul care să înşele sau care să plece de acasă şi să nu ştii unde e, să nu spună unde e. E genul de bărbat care are o anumită concepţie despre viaţă şirelaţii, pe care puţină lume o mai are în ultima vre­me. El e de părere că, dacă vrei să ai pe altcineva, mai bine te desparţi şi după aceea intri într-o altă relaţie, dar nu înşeli. Când ai o relaţie stabilă, nu mai există altcineva, familia e cea mai importantă. Deci din punctul ăsta de vedere, da, m-au durut lucrurile care au apărut în presă. Şi spun asta şi pentru mine, şi pentru el, pentru că îl cunosc. Dar mă rog, lumea e liberă să scrie ce vrea...

Dar din ce-mi spui tu, înţeleg că nu vă încadraţi în nicio categorie: nici în cea de despărţiţi, nici în cea de împăcaţi...

Ba da. Suntem împreună. A fost o perioadă în care eu am locuit aici, el a rămas în casa în care am stat împreună. Şi uite, până să locuiesc aici, am stat undeva în chirie şi n-a aflat nimeni luni de zile lucrul ăsta. Acum Gabi se va muta în altă parte, iar eu îl voi ajuta să-şi amenajeze şi acea casă.

Sunteţi împreună, dar locuiţi separat? Trebuie să recunoşti că situaţia e ciudată. Chiar şi numai pentru faptul că tu ţi-ai amenajat singură casa asta, ştii că lumea se va gândi că n-ai avut un bărbat care să te ajute...

Nu, indiferent ce s-ar fi întâmplat în viaţa mea, planificasem de mult timp să cumpăr apartamen­tul ăsta. Mi-am dorit dintotdeauna ca eu să am casa mea. Oricum aş fi amenajat-o şi probabil că, la un moment dat, o s-o închiriez. Gabi m-a aju­tat doar atât cât l-am lăsat eu. (

) Dar mi-am dorit din tot sufletul să fie casa mea, făcută de mine, muncită de mine. A fost ambiţia mea. De-asta mi-am şi pus singură pe terasă 30 m2 de gresie. Nu pentru că n-aş fi avut cui să-i cer ajuto­rul... S-a dovedit a fi foarte greu, dar sunt mândră de mine, pentru că am reuşit asta şi am făcut şi lucruri de tâmplărie singură... Îmi aduc aminte că în ziua în care am pus gresia, m-a întrebat Gabi ce fac şi i-am zis: „Am treabă, nu vii la mine, nu vin la tine, nu vorbim, că am treabă!“ (

) „Bine“, zice, „să nu-mi spui că te apuci de pus gresie!“. El ştie de ce sunt în stare. Şi zic: „Ba da, dar nu vii la mine, mă laşi s-o pun singură!“.

Dar faci toate astea şi pentru că ai mai mult timp liber acum...

Da, înainte nu mi-aş fi permis să fac toate lucru­rile astea. Nu aş fi avut timp. Iar stând şi lucrând la casă, am avut vreme să mă gândesc şi la ceea ce vreau eu să fac de acum înainte, profesional vor­bind. Cred că mi-a fost greu să accept că în vieţi­le noastre există perioade de schimbări radicale pe toate planurile. Eu am fost mereu o persoană obişnuită cu stabilitatea din toate punctele de vedere. Am avut norocul să lucrez în acelaşi loc ani de zile, să fac întotdeauna ceea ce mi-a plăcut. Nu-mi place să schimb nici jobul, nici casa, nici oamenii din jurul meu. Nu că mă adaptez greu, dar îmi place stabilitatea. Şi trecând printr-o pe­rioadă în care am fost nevoită să schimb lucruri, cred că mi-a fost puţin mai greu.

Dar ai ieşit din Antenă sau eşti în continuare afiliată trustului? Cel puţin sufleteşte, aşa te simt...

Da, sufleteşte aşa voi fi mereu, pentru că am lucrat 13 ani acolo. Sunt de aproape zece ani în Bucureşti şi de când am venit aici, n-am lucrat decât în Antenă, deci inevitabil, când trec pe aco­lo, prin Băneasa, şi văd sediul Antenei 1, e ca o a doua casă pentru mine. Şi probabil că mereu voi simţi lucrul ăsta.

Dar s-a tras sau nu linia în privinţa colaborării tale cu Antena?

Eu consider că s-a tras linie de la sine. E vor­ba aceea: „Ochii care nu se văd se uită“. Şi în mo­mentul în care cineva nu te mai caută mult timp înseamnă că nu mai are nevoie de tine. Deci în­seamnă că s-a tras linie.

Bănuiesc că nu te gândeşti s-o iei pe un alt drum profesional, vrei să rămâi în televiziune.

Da, mă gândesc să lucrez tot în televiziune, dar trebuie să-mi dau seama unde ar fi locul cel mai potrivit pentru mine şi unde m-aş simţi bine în ziua de azi în televiziune.

Adevărul e că sunt şi foarte multe schimbări pe piaţă.

Da, şi foarte multe schimbări, iar abordările sunt altele. Am avut noroc mereu să prind perioa­de foarte bune şi ofertante profesional. Când am început eu să prezint sport la Antena 1, jurnalele sportive aveau câte 20-25 de minute. Sportul avea o audienţă foarte mare, lumea era foarte intere­sată de fotbal şi mai puţin de alte sporturi. Pentru că, ce-i drept, nici noi nu ofeream altceva, dar şi când le ofeream, lumea nu era foarte interesată. Acum, însă, în ultima vreme, la sport ajunsesem la jurnale de 7 minute. Fotbalul nu mai era un domeniu ofertant şi nu mai este, pentru că me­ciurile le vede foarte puţină lume. Deci pentru mine sportul nu mai era absolut deloc o provoca­re. Cel puţin în ultimul an, în care nu mai aveam aceeaşi plăcere, entuziasm. Mergeam la serviciu pentru că aşa trebuia, era o obligaţie, dar mă sim­ţeam inutilă fiindcă tot ceea ce însemna sport se redusese. Şi, la un moment dat, am simţit nevoia să mă retrag şi să spun: „Punct, pentru că nu mai pot“. Sufleteşte, psihic, cum vrei s-o iei, nu mă mai simţeam bine acolo şi nu mai puteam con­tinua. Din păcate, la puţin timp după ce m-am retras eu, s-au şi desfiinţat de tot ştirile sportive la Antenă.

Pentru multe femei, o astfel de perioadă ar fi un semn că poate ar trebui să facă un copil. Te-ai gândit la asta?

Nu. Şi uite, apropo de asta, s-a scris că Gabi a vrut să se despartă de mine fiindcă n-am vrut să fac un copil. Nu este adevărat. Ar fi aberant ca o femeie la 36 de ani să spună: „Nu, nu vreau să fac un copil pentru că vreau să mă ocup de carieră“. Nu, am vrut amândoi lucrul ăsta, nu a fost să fie, nu s-a întâmplat, probabil că în viaţă toate lucrurile se întâmplă cu un scop şi atunci când trebuie să se întâmple. Acum nu mă mai gândesc la asta. Am învăţat să nu mai cer nimic, pentru că viaţa îmi dă lucrurile atunci când trebuie să mi le dea. Am cerut şi nu mi s-a dat, acum nu mai cer.

Cred, totuşi, că te-ai redescoperit în perioada asta sabatică.

Mie mi-a fost utilă toată perioada prin care am trecut în ultimul an. Profesional, chiar am simţit nevoia de o pauză, fiindcă aş fi putut să-mi caut de muncă în altă parte. N-a fost o perioadă tocmai uşoară, dar acum simt că sunt pe cale să mă reinventez din toate punctele de vedere şi probabil că aşa trebuia, să trec printr-o anumită perioadă ca să văd anumite lucruri şi să-mi dau seama de anumite lucruri. Vreau să lucrez în te­leviziune în continuare, dar vreau să fac ceva şi pentru mine. Adică îmi doresc să am timp şi de mine. Pentru că am realizat că, în afară de job, am avut prea puţină grijă de dorinţele mele, odihna mea, liniştea mea... M-am gândit la peri­oadele în care nu conta faptul că eram obosită sau bolnavă, le făceam pe toate. Nu refuzam ni­ciodată nimic nimănui. Am hotărât ca, de-acum înainte, să fiu eu mai importantă pentru mine decât am fost până acum.

Foto: Sorin Stana