INTERVIU Ana şi Radu Sârbu (ex O-Zone): "Eram nevoiţi să ne ascundem iubirea"

E unul dintre cele mai sincere interviuri acordate de fostul membru O-Zone şi de partenera sa de viaţă, care au trecut prin multe împreună şi a căror dragoste a fost permanent testată. Iată-i după 19 ani de iubire, 16 de căsnicie şi 3 copii frumoşi vorbind cu francheţe despre cum a decurs viaţa lor împreună şi la ce surprize trebuie să ne aşteptăm din partea lor.

Sunteţi de-o viaţă împreună, ceea ce vedem tot mai rar, mai ales la cuplurile din lumea mondenă. Cum arată dragostea voastră după 16 ani de căsnicie/19 ani de relaţie? Radu: Dragostea noastră este aceeaşi pe care o aveam la 16 ani, poate un pic mai matură, poate un pic mai responsabilă dar la fel de puternică. Pot să o compar cu uşurinţă cu un vin bun, cu cât mai mulţi ani adună cu atât mai delicios este. E mare păcat că mulţi se despart şi nu ajung să savureze această maturitate a relaţiei, pentru că sunt multe de descoperit atunci când îţi cunoşti partenerul mai bine decât te cunoşti pe sine însuţi şi înveţi că iubirea adevărată este atunci când oferi fără să aştepţi ceva în schimb.

Acum ne amintim cu zâmbetul pe buze acea perioadă. Atunci însă era foarte greu... Când iubeşti, îţi doreşti ca toată lumea să ştie cât de fericit eşti, iar noi eram nevoiţi să ne ascundem. Până la urmă, cred că acest lucru ne-a testat, dar şi ne-a întărit foarte mult relaţia, ne-a învăţat să trecem peste obstacole peste care probabil mulţi nu ar fi trecut şi asta ne-a călit.

Au fost foarte multe cazuri cel puţin ciudate pentru mine, am găsit până şi o agendă care descria relaţia inventată dintre domnişoara respectivă şi iubitul meu, aşa că DA, de foarte multe ori am fost dată la o parte de fete care îşi doreau cu disperare să pună măcar o secundă mâna pe ei sau să obţină un autograf. Sincer, oricât de greu îmi era, ştiam că ele vor fi aici doar preţ de câteva minute, iar eu voi rămâne în viaţa lui pentru totdeauna.

Deşi nu duc lipsă de femei superbe în viaţa mea, aş fi un mincinos să spun că nu

, însă trecutul nu mă bântuie şi am învăţat să depăşesc acest aspect şi să-mi concentrez energia pe prezent şi viitor. E dificil să te redresezi după un asemenea succes şi să laşi în urmă toate evenimentele acelea, ca o realizare de care să fii mândru toată viaţa, o lecţie uriaşă şi o amintire frumoasă. Sunt mulţi care n-au reuşit şi încă trăiesc acolo, în trecut... Şi mie, sincer, mi-a fost destul de greu, dar am reuşit. În primul rând, familia, dar şi realizările profesionale, colaborările cu artişti importanţi de la noi, dar şi de peste hotare, hiturile lansate cu diverse proiecte muzicale de succes, create de studioul şi casa de producţie Rassada Music, ai cărui fondatori suntem, m-a ajutat enorm să resetez priorităţile şi să văd lucrurile în clar, aşa cum sunt ele.

Ana s-a molipsit de mică de "microbul" numit muzică. Ea a început acum 12 ani ca şi compozitor şi textier, iar apoi, încetul cu încetul, a început să-şi interpreteze propriile piese. Pentru mine personal, talentul ei vocal a fost o surpriză plăcută. La drept vorbind, îl avea acolo undeva ascuns, dar era timidă în acest sens şi nu s-a manifestat până nu a căpătat încrederea necesară. Cât despre talentul de-a scrie sau de-a compune, avea caiete întregi pline cu versuri încă din liceu... În general, Ana este o fire extrem de creativă, dacă se apucă de ceva – şi se poate apuca de orice, absolut de orice este creativ – nu se lasă până nu studiază, nu învaţă cum se face şi nu pune în practică acel "ceva" în aşa fel încât să îi iasă aşa cum trebuie. Drept dovadă şi creaţiile ei vestimentare superbe, dar şi cele muzicale, videografice şi multe altele. Şi, sincer, m-a molipsit niţel şi pe mine.

Dacă el e lumina mea, cum aş fi putut să mă supăr că eu sunt umbra lui? Pentru mine lumea începe şi se termină cu cei dragi mie, iar muzica este pastila care îmi alină sufletul. Îmi iubesc meseria, dar oamenii din viaţa mea îi iubesc mult mai mult.

Oficial, cred că al treilea, dar neoficial avem o groază de piese împreună...

Cred că în ea, pur şi simplu, m-am regăsit pe mine însumi. Din prima secundă când ne-am întâlnit, am văzut în chipul, privirea şi energia ei ceva extrem de familiar, de parcă o cunoşteam de foarte multă vreme! Mă atrăgea ca un magnet! Interesant este faptul că, iniţial, acest sentiment l-am confundat cu o uşoară respingere, pentru că tocmai ieşisem dintr-o relaţie care n-a mers, eram cu inima frântă, probabil magnetul era întors cu faza inversă şi era doar aparent, până la urmă s-a dovedit a fi o atracţie uriaşă! Cum îmi place să zic uneori: “Iubire, cred că te ştiu dintr-o altă viaţă...” Şi acest sentiment îl am şi în prezent, în fiecare zi, în fiecare secundă.

O relaţie care iniţial a trebuit ascunsă, apoi menţinută câţiva ani la distanţă, care a trecut prin perioade dificile sau mai puţin dificile niciodată nu e uşoară... Viaţa asta, în general, nu este uşoară, este o luptă continuă, dar e frumoasă şi merită trăită din plin şi e foarte bine dacă ai pe cineva să-ţi acopere spatele în momentele grele şi să reuşeşti să treci peste ele, ca să vezi mai mult partea bună a lucrurilor.

Da, au fost şi momente din astea, nimeni nu e perfect. Au fost momente în care ne-am gândit dacă merită să continuăm împreună sau poate ar trebui să mergem fiecare pe drumul lui. De fiecare dată ajungem să analizăm echilibrat situaţia şi variantele şi constatăm că împreună ne va fi cel mai bine. Ca orice furtună, la un moment dat se domoleşte totul şi poţi să gândeşti raţional, iar iubirea stă la bază, asta e clar.

Da, cu certitudine! Deseori m-am întrebat dacă va avea suficientă răbdare să suporte toate turneele, concertele, fanele şi o abordare din partea unora din staff-ul proiectului O-Zone de parcă ar fi vreo fană orecare, lipsa mea şi faptul că trebuia să fie oarecum ascunsă. Însă a avut destulă intelegenţă, maturitate, iubire şi răbdare ca să depăşească acea perioadă, pentru care are tot respectul, dragostea şi aprecierea mea...

Mereu e loc de romantism şi cu o grădiniţa de copii în casă, dacă îţi doreşti tot reuşeşti să fii romantic. Noi din fire suntem nişte romantici şi ne facem des surprize romantice, copii nu sunt un "obstacol" pentru noi.

Nu am avut ocazia, iar apoi n-am mai simţit nevoia. Sincer, sunt o fire foarte superstiţioasă, întotdeauna am considerat că Dumnezeu m-a binecuvântat cu cei trei copii şi mi-e atât de bine aşa, încât mi-e şi frică să fac un alt pas. Poate într-o zi…

Sincer, a fost un moment emoţionant, dar nu neapărat pentru că şi-a pus rochia de mireasă, ci pentru că Ana e frumoasă, orice ar pune pe ea!

Este mireasa mea dinainte s-o cunosc şi sper să îmbătrânim frumos împreună, să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Deşi considerăm că suntem deja binecuvântaţi, ne-am gândit de foarte multe ori să ne cununăm religios şi ne dorim ca acest eveniment să fie doar pentru sufletele noastre şi să se întâmple într-o mănăstire retrasă, departe de aglomeraţia oraşului. Credem că va veni acest moment la momentul potrivit.

Niciodată să nu spui niciodată, cam ăsta e adevărul. Nu ştim ce ne rezervă viitorul şi nu excludem nici una dintre variante. Totul este predestinat.

În ecuaţia fericirii noastre nu lipseşte nimic, deşi sigur sunt lucruri pe care dorim să le obţinem, scopuri spre care tindem, dar facem asta împreună, braţ la braţ, şi asta face drumul mai uşor. Ne dorim să avem şi tindem să putem crea un echilibru în tot, atât în familie cât şi în carieră.