Interviu Augustin Viziru, de la băiat rău la tătic dedicat: "Ceea ce îmi făcea rău erau viciile… nu aveam limite"

Dovedește încă o dată, în noul sezon al serialului Tătuțu’, că personajele negative i se potrivesc mănușă, însă cel mai mare preț îl pune pe rolul de tătic, jucat în viața reală.

De pe o plajă superbă din Filipine - unde se afla în vacanță cu fiica sa, Maria (5), și mama acesteia, Oana Leondraliu, când a stat de vorbă cu OK! - eternul bad boy al micului ecran ne-a promis mai multă acțiune în noul sezon al serialului Tătuțu’. Ce alte contraste evidente ne mai prezintă talentatul actor?

Fanii tăi de-abia așteptau sezonul al doilea din „Tătuțu’”! Spune-ne ce surprize le oferă Ciroză celor care-l urmăresc în acest serial?

Augustin Viziru

Ciroză va aduce în noul sezon din Tătuțu’ exact ceea ce așteaptă toți cei care mă apreciază pentru ceea ce fac: mai multă acțiune din partea mea, mai multă răutate, mai multă agresivitate. Exact ce le place. În acest sezon, însă, vor avea șansa să descopere și latura comică a lui Ciroză. De fapt, pe mine mă reprezintă cel mai mult comedia. Mie personal îmi place comedia mai mult decât partea negativă a unui personaj.

Ciroză a însemnat întoarcerea ta în lumea serialelor TV. Cum a fost revenirea pe platoul de filmare în rolul care te prinde atât de bine, acela de bad boy?

Augustin Viziru

Mă simt ca peștele în apă. Nu vreau să pară că mă laud singur, dar nu cred că am avut vreodată de tras aceeași dublă de două sau trei ori. Majoritatea mi-au ieșit din prima. Chiar îmi era dor de asta, abia așteptam să se dea acțiune, să pot să mă desfășor. Aveam și mulți nervi acumulați, așa că rolul mi-a venit mănușă, pentru că am putut să transfer toată acea tensiune în personaj. Oricum, nu am timp să mă gândesc prea mult, mă concentrez doar pe situație și mă adaptez la ea, nu-mi creez alte „filme” în cap. Îmi vine relativ ușor să fac ceea ce fac.

Pe tine te-au consacrat rolurile negative, însă, în viața reală, te-ai liniștit destul de mult, postezi numai imagini cu fiica ta pe social media. Cum ești tu în particular și oamenii poate că nu știu? Și-ai vrea ca ei să știe...

Augustin Viziru

Știi ce mi-a plăcut întotdeauna la relația mea cu publicul? Ei niciodată nu s-au băgat în viața mea personală. Știu că sunt persoană publică, dar viața mea personală a fost întotdeauna un subiect privat. Lumea care mă apreciază nu intră niciodată în „bucătăria” mea și nici nu prea o interesează când vorbesc despre așa ceva. Este un respect reciproc între mine și susținătorii mei.

Împlinești 45 de ani în august. La mulți ani! Cum vezi viața la vârsta asta? Știi că mulți bărbați se află fix în mijlocul unei crize existențiale când ating acest prag... Tu te simți împlinit sau încă nu?

Augustin Viziru

Bineînțeles că mă simt împlinit, pentru că am înțeles sensul vieții. Așadar, nu pot decât să mă bucur și să-mi doresc să fiu sănătos și în putere cât mai mult timp alături de familia mea, să pot să am grijă de cei dragi.

Și care e sensul vieții?

Augustin Viziru

În opinia mea, sensul vieții este să treci prin viață, să înveți din greșelile tale, să ți le accepți. Iar, acum că am o fetiță, trebuie să-i dezvălui greșelile mele, cu speranța că nu le va face și ea la rândul ei. Acesta cred că este sensul vieții. La vârsta asta, consider că viața e frumoasă – cu bune și cu rele, cu multe responsabilități, cu maturitate. Am alte principii acum. La 20 ani gândeam într-un fel, la 30 ani într-un fel, iar acum, la 45 ani, gândesc cu totul și cu totul altfel. Cred că le-am făcut pe toate la timpul lor și, spre norocul meu, nu m-am făcut de râs. Am făcut ce trebuie la 20 ani, la fel și la 30 ani, iar acum la 45 ani cu siguranță fac ceea ce trebuie. Adică, îmi ocrotesc familia și le ofer cât mai multe lucruri pozitive.

"Tata a fost cel mai important important om din viața mea"

Îi pomenești adesea pe bunicul tău, fostul mare tenismen Gheorghe Viziru, și pe tatăl tău. Cât de mult semeni cu ei, ce ai învățat de la ei?

Augustin Viziru

Despre bunicul meu pot să vorbesc oricât. Având în vedere că, în urmă cu 70 de ani, bunicul meu scria istorie pentru România și devenea omul care aducea prima victorie în turul de Cupă Davis, cred că undeva, genetic, mi-a transmis și mie din talentul lui. E necontestabil, pentru că am fost talentat la orice sport am făcut, de când mă știu. Iar acest lucru nu cred că se poate transmite altfel decât genetic. Deci, cu siguranță e meritul tuturor. Cât despre tata, pe care-mi place să-l numesc „Zeul meu suprem”, a fost cel mai important important om din viața mea și cel după care mă ghidez în viață. E omul pe care aspir să-l depășesc. Nu vreau să fiu ca el, pentru că era un băiat prea bun. Vreau să fiu mai tare decât el. El tot timpul tăcea sau spunea: „Lasă, tată, câinii latră, ursul merge”. Dar nu e chiar așa. Societatea nu îți mai permite, în ziua de azi, să lași lucrurile să meargă de la sine. Trebuie să fii puțin mai agresiv.

Care sunt cele mai importante lecții de viață pe care încerci și tu să i le dai fetiței tale?

Augustin Viziru

Pentru mine, viața de apoi sunt copiii noștri. Ei sunt viața noastră de apoi. Eu, cum am trecut prin viață până la vârsta asta, cu bune și cu rele, trăgând linie până la momentul în care a venit Maria pe lume, am văzut unde am greșit. Recunosc, nu sunt ipocrit și nu îmi ascund greșelile, nu dau vina pe alții. Încerc să o învăț pe Maria să nu facă greșelile pe care le-am făcut și eu.

Dacă privim puțin în trecut, actoria n-a fost prima ta opțiune profesională, ci sportul. Mai joci fotbal sau tenis? Dar biliard, sport cu care ai ajuns campion național?

Augustin Viziru

Sincer, visez noaptea că alerg, că joc biliard. Dar, din păcate, am suferit o accidentare destul de gravă, în urmă cu un an și jumătate. De fapt, de foarte mulți ani sufeream de o hernie de disc. Iar acum un an, am făcut chiar o intervenție chirurgicală, care, din păcate, nu a decurs așa cum trebuie. Așa că, am interzis la biliard, la alergare, la sport și la majoritatea lucrurilor care mie îmi fac cea mai mare plăcere.

Acum ești recuperat complet după operație? Mai reziști fizic la filmările pline acțiune, când trebuie să depui efort?

Augustin Viziru

Vă invit să urmăriți cu atenție sezonul doi din Tătuțu’. Chiar dacă aveam dureri crâncene de spate și nu mă simțeam deloc apt fizic, o să vedeți că nu o să se observe că mă durea spatele. O să vă placă, pentru că acțiune este în continuare cât cuprinde.

Ai fost întotdeauna sincer cu fanii tăi și cu presa și ai recunoscut că ai făcut și greșeli la viața ta. Ce regreți cel mai mult, dacă e să privești înapoi? Sau poate că nu regreți nimic...

Augustin Viziru

Așa cum am spus, cu bune și cu rele, sunt foarte mândru de mine și cu siguranță toată familia mea e mândră de punctul în care am ajuns în momentul de față. Nu există om fără greșeli. Important în viață este să-ți recunoști greșelile și să nu le bagi sub preș și să nu dai vina pe alții. Să fii om și să realizezi că greșești și să nu o mai faci a doua oară. Numai din greșeli putem învăța.

Spui adesea că te-ai lăsat dus de val în ceea ce privește sportul, actoria... Cumva, pare că alții au decis pentru tine să cânți, să joci, să practici vreun sport. Ce aspecte ale vieții tale ți-ai dorit să le ții tu sub control? Și ți-a ieșit asta?

Augustin Viziru

În primul rând, toată viața mea am făcut numai ce am vrut eu. Până să vină Maria, nu prea mă țineam în control, adică nu aveam limite în nicio privință. Mă duceam cu capul înainte, fără să ezit. Nu sunt fricos din fire, nu mi-e frică de nimic pe lumea asta. Acum mi-e frică doar de rolul acesta de tată, pe care trebuie să-l duc cu brio până la sfârșit. Aceasta este singura mea frică în viață. În rest, nu am avut niciodată nicio frică și nicio limită.

Schimbat ești, dacă ne raportăm la faptul că ai adoptat un stil de viață sănătos. Ce-ți făcea rău înainte și cum ți-ai corectat obiceiurile?

Augustin Viziru

Ceea ce îmi făcea rău erau viciile… nu aveam limite. Dar acum, ușor-ușor, am învățat că în viață e bine să te mulțumești cu puțin și să le faci pe toate, doar câte un pic. Nu e bine să exagerezi în niciun domeniu. Practic, ce am înțeles eu din viața asta: că e bine să le faci pe toate, la timpul lor, dar câte un pic, nu prea mult, că bate la ochi (râde).

Ai bifat multe reality show-uri de succes. Ce producție de acest fel te-ar mai tenta? Ai face vreodată un reality show cu viața ta de zi cu zi, de exemplu?

Augustin Viziru

Nu trebuie să zici niciodată „niciodată”. Dar, la cum sunt eu și cum mă știe majoritatea oamenilor care mă cunosc personal, mi-e greu să cred că aș face vreodată un reality show în care să-mi expun viața personală. În schimb, să particip la vreo emisiune… Singura care m-ar mai tenta – dar mi-e foarte greu să cred că fiica mea, Maria, m-ar mai lăsa să plec o perioadă atât de lungă de timp – este una pe care am bifat-o negativ, să zic așa, adică Survivor, pentru că am rezistat o singură zi. Am suferit o ruptură musculară atunci, dar eu chiar cred că aș putea să câștig jocul acela. Mi-ar fi plăcut mult competiția, sincer. Sunt bărbat, îmi place să fiu competitiv.

Cum îți propui să-ți petreci restul verii, ce planuri v-ați făcut în familie?

Augustin Viziru

Sincer, am ajuns la vârsta aceasta și am realizat că singurul lucru la care sunt buni banii e ca să-ți cumpere amintiri. Odată ce te gândești la bani ca fiind mai mult de atât, te compromiți. Asta încerc să fac: să mă plimb cât mai mult, să ne plimbăm ca familie, să mergem peste tot, să cunoaștem locuri noi, culturi noi, oameni noi. Cred că așa devenim și mult mai deștepți. Cu cât cunoaștem mai multe culturi, mai mulți oameni, mai multe locuri pe lumea asta, cu atât o să ne fie și mai ușor în viață. Mie personal, așa mi-a fost toată copilăria. Am stat plecat peste tot prin Europa, mă trimitea tata peste tot – Spania, Italia, Franța, Germania, Anglia. Iar dacă eu am fost atât de privilegiat, așa îmi doresc să-mi răsfăț și familia, să o plimb peste tot, unde pot. Și mulțumesc lui Dumnezeu că pot să le plimb oriunde, în momentul de față. Chiar acum sunt în vacanță cu familia, în Filipine.

Și ce fel de turist e Augustin Viziru, atunci când e în concediu și vrea să se relaxeze?

Augustin Viziru

În prezent, e o perioadă ploioasă aici și norii sunt în permanență pe cer. Din păcate, n-am apucat și eu să văd un răsărit sau un apus adevărat. Aici este atât de aproape cerul, e ceva fantastic! Sunt de părere că, cu cât vezi mai departe cu ochii, cu atât ți se deschid și orizonturile mai mult. Când mă uit în zare, îmi vin gânduri, îmi vin idei, sunt creativ, sunt relaxat, respir ușurat. Cred că acesta este unul dintre cele mai importante lucruri, cel puțin pentru mine.

Foto: Pro TV, arhiva personală