INTERVIU! Brigitte Năstase şi sora ei, Cristina Szeifert: „Bărbatul perfect nu există“

Prima e soţia lui Ilie Năstase. A doua este varianta blondă a primeia. Şi cu altă fire, ce-i drept! Doamnelor şi domnilor, să le cunoaştem mai bine pe surorile Szeifert.

Le-am prins împreună dintr-o întâmplare. Cristina (36) ar fi trebuit să fie la Milano, dar o răceală de primăvară i-a în­târziat plecarea. Aşa că, dacă tot se afla la Bucureşti, i-am propus să ne accepte invitaţia, alături de mai ce­lebra ei soră, Brigitte (40), la o cafea şi la o vorbă ca-ntre fete.

Unde ai ţinut-o ascunsă pe Cristina până acum?

Brigitte Eh, nu am ţinut-o ascunsă. (zâmbeşte) Ea e mai mult plecată din ţară şi, aşa cum pentru mine a doua casă este Bucureştiul – noi prove­nind din Timişoara, aşa a doua ei casă e în Italia, unde are o viaţă, mai multe joburi. Acolo a făcut mai multe coperţi de reviste, lucrează împreună cu prietenul ei, care are un business cu maşini. Şi tot acolo sper că şi-a găsit fericirea.

Brigitte Năstase şi sora ei, Cristina Szeifert

De când eşti plecată?

Cristina Eu fac naveta Timişoara-Italia de mai mult de zece ani. Sunt plecată de la 24 de ani. Norocul e că fac puţin cu avionul, cam cât aş face cu maşina de la Timişoara la Arad, aşa că nu mi se pare că aş fi prea departe de casă.

Dar tot nu eşti acasă...

Păi, am o casă şi o afacere de vreo 15 ani în Timişoara – un salon de înfrumuseţare care e cel mai bun din oraş, cu o echipă foarte mare. Am acolo a doua familie, am 15 angajaţi, deci am multe lucruri şi în ţară.

Mai aveţi părinţii în viaţă?

Doar pe mama. Tata a murit anul tre­cut...

Şi mai avem o soră, care are un băieţel. Eu sunt mătuşică pentru trei nepoţei.

Ea e singura dintre noi care nu aredeocamdată copii.

Şi care dintre voi merge mai des s-o viziteze pe cealaltă?

Eu! Pentru că eu îmi permit cel mai mult să mă deplasez, neavând încă familie.

Şi când vă întâlniţi, ce vă place să faceţi împreună, ca fetele?

Cu Brigitte fac foarte multe, ieşim, mergem la shopping... Şi în Italia, le-am arătat lui Brigitte şi lui Ilie cele mai frumoase locuri, Veneţia, Florenţa, care pentru mine sunt foar­te familiare, dar şi cele mai tari locuri pentru shopping, pentru că eu cunosc mulţi designeri şi multe fabrici cu magazin propriu de unde poţi lua diverse lucruri la preţ de prima mână. Chiar şi pentru magazinul lui Brigitte am nişte ponturi.

Din câte se vede, tu te înţelegi foarte bine cu Ilie Năstase.

Foarte bine! Nici n-ai cum să nu te înţelegi bine cu el! Eu sunt şi mai glumeaţă, aşa ca el, o mai bârfim pe Brigitte...

Câţi ani aveai când l-a întâlnit sora ta?

Aveam vreo 28 acum şapte ani, când au început să iasă împreună.

Te-ai gândit atunci: „Wow, în ce lume a intrat Brigitte!“?

Nu, deloc.

Dar eu n-am intrat atunci într-o astfel de lume, să ne înţelegem. Prima dată când am venit în Bucureşti era prin ’96, când am câşti­gat şi Miss Popularitate, şi Top Model România – şi şi-atunci erau foarte mulţi care mă cur­tau! Dar eu m-am întors la Timişoara pentru că m-am îndrăgostit de tatăl fiului meu.

Puţini ştiu lucrurile astea despre tine...

Eh, nu contează! N-am trăit din asta!

Brigitte a fost mereu apreciată, iar eu n-am invidiat-o niciodată, dimpotrivă! Şi oricum eu fac parte dintr-o lume foarte bună, chiar dacă nu e cunoscută aici, dar îmi place să fiu mai discretă, nu vorbesc despre viaţa mea tocmai din pricina unor invidii. Cu cât arăţi mai mult, cu atât lumea e mai invidioasă şi te încarcă cu energii negative. Iar eu sunt foarte pozitivă şi vreau să-mi păstrez aşa spiritul.

Nici tu nu duci lipsă de bărbaţi curtenitori.

Acum, şi alea mai urâte au preten­denţi, iar dacă eşti drăguţă, normal că eşti în­conjurată de ei.

Am auzit că l-ai impresionat şi pe Ion Ţiriac cu frumuseţea ta.

Eh, nu cu frumuseţea! Eu l-am impre­sionat cu discuţiile pe care le-am avut, pentru că avem o pasiune comună pentru automobile. Eu am devenit expert în maşini de lux, pen­tru că am lucrat în ultimii cinci ani în acest domeniu şi am fost la cele mai mari expoziţii auto din lume. Iubitul meu are 120 de maşini şi le cunosc pe toate în detaliu. Iar când am fost la domnul Ţiriac, la Country Club, mi-a dat book-ul şi eu le ştiam pe toate, ceea ce l-a impresionat, pentru că puţine femei pot să cunoască atâtea detalii câte cunosc eu. Ştiu modele, ani, puterea maşinilor, designerii care le-au desenat, ceea ce impresionează un bărbat.

Atunci vă întreb altfel: ce ar trebui să facă bărbaţii ca să vă impresioneze pe voi?

Eu am fost deja im­presionată acum şapte ani. Sora mea e foarte pretenţioasă, încă n-a găsit bărbatul perfect pentru ea.

Nu e asta, dar bărbaţii trebuie să fie compleţi, să aibă câte puţin din fiecare. Eu aşa aş vrea să fie bărbatul de lângă mine.

Să înţeleg că iubitul tău nu este „acela“?

Nimic nu e sigur în viaţa asta.

Şi eu care credeam că te visezi deja mireasă.

Păi, mă visez, dar încă nu ştiu lângă cine.

Eu sunt o femeie independentă, deci am posibilităţi infinite. Până la urmă, nu e nicio grabă. Chiar sunt OK.

Tu ce sfat i-ai da?

Să încerce să accepte defectele bărbaţilor şi să pună mai mult suflet.

Dar tu accepţi defectele lor?

De şapte ani, da. Dacă n-aş fi făcut asta, aş fi rămas sin­gură, pentru că bărbatul perfect nu există, la fel cum nici femeia perfectă nu există. Eu pun foarte mult suflet şi atunci şi dezamă­girea este mai mare...

Eu nu pun atâta suflet, iau fiecare persoană aşa cum e. Ea, în schimb, încearcă să lupte, să schimbe oamenii...

Da, eu am acest defect, că vreau să schimb omul, să fie cum îmi place mie. De obicei, stau lângă un om, analizez pe ce drum este şi apoi găsesc o stra­tegie să-l aduc pe drumul meu.

Dar poate nu vine cu tine pe drumul ăla.

Pierderea lui! Până acum, a venit. Asta nu înseam­nă că nu s-a mai rătăcit pe câte o potecă.

Ori că nu-ţi dă bătăi de cap!

Păi, nimic nu e frumos în viaţă dacă nu-ţi dă bătăi de cap! Lucrurile obţinute prea uşor nu sunt, de fapt, obţinute, sunt nemeritate şi nu le vei preţui. Aşa că tot ce ai câştigat fără o luptă e ca şi cum ţi s-ar cuveni, deci nu le vei aprecia.

Dar el te merită?

În momentul ăsta?

Eu răspund: da!

În momentul ăsta sunt în analiză. Nu ştiu dacă mă mai merită, dar dacă face un efort de maturizare spirituală... În momentul de faţă, nu mă axez pe calităţile fizice sau mentale ale unui bărbat, mă axez pe calităţile lui morale. Iar atâta timp cât nu există implicare sufletească, iar eu merg pe aceste principii...

Dar ţi-a dat semne că face vreun efort?

Acum a început să facă un efort şi sper că nu este doar impresia mea.

Face, face! Ce vrei să facă mai mult?

Să pună mai mult suflet, aşa cum pun eu! Eu dau totul, spiritual!

Cristina, ai fost martora multor discuţii între ei.

Da, dar să ştii că sunt un cuplu foarte frumos.

Ce o sfătuieşti pe sora ta, atunci când e supărată pe Ilie?

E extraordinar de exigentă şi vrea să fie exact cum vrea ea. Nu se poate la dreapta sau la stânga, numai pe cărarea ei! Şi eu i-am spus că poţi ajunge la acelaşi rezultat, dar pe altă cale. Pe mine mă interesează destinaţia finală.

Eu sunt o persoană foarte loială şi, atunci când nu există loialitate sau sunt deza­măgită, mă închid în cochilia mea. Ea îmi spu­ne să fiu mai relaxată, că viaţa e un joc...

Eu am învăţat o chestie, şi din teorie, şi din experienţă: n-ai cum să schimbi pe ni­meni, doar noi ne putem schimba singuri. Şi dacă reuşeşti, totuşi, să schimbi pe cineva, to­tul e temporar, pentru că va reveni la vechile obiceiuri. Tocmai de-asta i-am spus să ia oa­menii aşa cum sunt, pentru că importantă e destinaţia finală.

Da, dar când el a fost timp de trei ani exact ceea ce-mi doream, iar apoi nişte factori externi l-au influenţat să mă judece şi să mă vadă cu alţi ochi... Iniţial, el m-a văzut aşa cum eram, ca mai apoi alţii să-l facă să mă vadă aşa cum nu eram. Iar eu m-am luptat patru ani de zile să-l fac să înţeleagă că sunt persoa­na pe care a văzut-o în primii trei ani. Asta a fost greşeala, că el s-a lăsat influenţat de alţii.Şi atunci s-a creat o prăpastie între noi, peste care acum încercăm să clădim un pod. Nu ştiu dacă o să reuşim sau nu, dar oricum anumite neîmpliniri nu se repară cu alte greşeli.

Spune-mi, sincer, când ai râs cu poftă ultima oară?

Am râs cu sora mea.

Citeşte restul interviului în revista OK!, acum pe piaţă!

Foto: Sorin Stana; vestimentaţie: Hervé Léger/the store multibrand; hair style: Roxana Balaci, gett’sartistic team; Make up: Cristina Drăgan, Abacademy.ro; Mulţumim Hotelului Moxa, str. mihailmoxa, nr. 4, Bucureşti