INTERVIU Cristina Ciobănaşu & Vlad Gherman: „Vrem să rămânem împreună toată viaţa“

Sunt noua generaţie de tineri artişti din fabrica de staruri a Ruxandrei Ion, care îşi trăiesc povestea la fel de firesc în viaţa reală ca pe micile ecrane.

Dragostea încă pluteşte în aer pentru Criss şi Vlad, care vor împlini în curând patru ani de re­laţie. O aniversare care vine la pachet cu relan­sarea lor în televiziune, cu rubrica Happy Day, difuzată din 8 martie de Happy Channel (fostul Euforia TV).

Deci voi sunteţi copiii de suflet ai Ruxandrei Ion.

Criss Da.

Vlad Ea mai mult, eu am apărut pe parcurs.

De la Pariu cu viaţa, totul s-a schimbat pentru voi.

Vlad Da, într-adevăr, a fost începutul pentru noi. Şi, de atunci, nu doar că avem o relaţie de copii-mamă cu doamna Ruxandra Ion, ci şi o legătură profesională deosebită. În continuare, dumneaei ne ajută şi ne susţine în orice.

Vă ştim de atâta timp de pe sticlă. Cât de copii mai sunteţi acum?

Vlad Păi, eu am împlinit 18 ani... (râde) Nu, toc­mai am făcut 23, dar încă mai copilăresc.

Criss Eu, chiar dacă am 19 ani, când ştiu că am unele obligaţii ca adult, nu mă mai simt copil.

Cum se simte celebritatea la vârsta voastră?

Vlad A fost ciudat la început, fiind nişte liceeni obişnuiţi, din nişte licee obişnuite… Atunci cred că a fost un prag greu de trecut, pentru mine cel puţin.

Criss Pentru mine, care şi înainte de Pariu cu viaţa am mai jucat în nişte telenovele, a fost o trecere uşoară, n-a fost nimic şocant sau brusc. Dar când serialul era pe culmi, în timpul turne­ului La-La Band, şi când toată lumea ne striga numele peste tot, mi-am spus: „Serios, se întâm­plă asta? Ce tare!“.

Părea că pentru tine boom-ul a fost mai mare, tocmai pentru că tu erai fetiţa aceea care venea din satul Vorona şi pentru care totul s-a schimbat.

Criss Asta aşa e. Dar am luat lucrurile ca atare. Adică, atunci când am ajuns în Bucureşti şi am dat cu ochii de o altă lume, cu mult mai diferită decât cea de la ţară, nu m-am gândit niciodată că: „Aoleu, ce rău era la ţară!“. A fost o etapă care m-a construit. Dacă nu aveam cei 11 ani trăiţi acolo, cu familia mea, probabil că nu eram aşa acum. Sunt convinsă că toate lucrurile din viaţa mea s-au în­tâmplat cu un motiv şi sunt mulţumită de fiecare etapă, chiar dacă uneori mi-a fost greu.

Cred că tu, Vlad, trebuie să-i mulţumeşti mamei.

Vlad (

) Aoleu, da! Dacă era să-mi fac eu vii­torul, n-ar fi fost în direcţia asta. Deşi de mic mă pasiona actoria şi făceam filme cu sora mea, nu m-aş fi văzut făcând asta. Aşa că totul i se dato­rează mamei, care m-a înscris la casting fără ca eu să ştiu, cu patru nume diferite şi cu patru fo­tografii de-ale mele diferite, cu părul lung, tuns scurt, mai vesel, mai sobru… În fine, ca să se asi­gure că am şanse.

Şi dacă luau toţi patru castingul? Sau măcar doi?

Vlad Păi, probabil că mă duceam şi îi prezentam pe toţi 4 în 1 sau 2 în 1. (

) Cert e că eu m-am dus foarte relaxat la casting, iniţial nici nu-mi doream prea mult să câştig rolul, aşa că priveam totul cu detaşare. N-aveam ce pierde. Mi-au pus un microfon în faţă, am cântat şi le-a plăcut. Mi-aduc aminte că ne aliniau câte zece şi, din grupa în care eram eu, am fost singurul care a mers mai departe. Următoarea etapă a fost pe 20 februa­rie în Buftea, dar fiind ziua mea pe 16 şi sărbăto­rind-o cu prietenii în weekend, pe 19, eram cam ameţit după petrecerea de majorat, iar eu trebuia să învăţ şi două-trei cântece – ceea ce am făcut pe hol, înainte de probă, într-o mare de 400 de oameni, toţi panicaţi, copii cu părinţi, fără părinţi. Eram răguşit după seara de karaoke cu prietenii, mă uitam cruciş pe texte, dar am luat. A fost o săptămână mişto, de-a lungul căreia au triat din noi în fiecare zi şi la sfârşitul căreia am rămas 20. Iar eu, pe zi ce trecea, mă întrebam de ce continuu să rămân. Ca să ajung să-mi spun că poate mama chiar avea dreptate când zicea că am talent. Şi din momentul ăla am luat-o în serios.

Dar când eraţi mici, ce vă doreaţi să deveniţi?

Vlad Pentru că bunica mea şi-a pierdut vederea din cauza diabetului, mult timp mi-am dorit să devin medic. Iar în ultimii doi ani de liceu chiar am făcut meditaţii la biologie şi chimie, ca să mă pregătesc pentru medicină. Evident, totul s-a schimbat când am luat castingul pentru

şi când doamna Ruxandra Ion le-a spus pă­rinţilor mei că ar fi păcat să nu dau la Actorie.

Criss Eu eram mult prea mică când am plecat de acasă, încât să iau în serios treaba cu ce o să mă fac când voi fi mare, dar ştiu că mă jucam de-a dentistul – îl chinuiam pe frate-miu, mă făceam că îi scot dinţii. Am vrut să fiu şi învăţătoare la un moment dat, îmi plăcea să şi gătesc… Iar în primul an când am venit la Bucureşti, la Dansez pentru tine, eram foarte derutată, nu ştiam ce se întâm­plă cu mine, tot ce îmi spunea oricine mi se părea OK. După aceea, m-a trimis Ruxandra Ion la În­geraşii, să vadă dacă am talent la actorie. Am avut un rol episodic şi într-una dintre primele scene trebuia să-i povestesc personajului jucat de Adela Popescu cum că mama mea a murit şi să plâng… Şi, cum am plâns de la prima dublă, toată lumea a fost impresionată. Atunci mi-am dat seama că am talent şi am fost distribuită în roluri tot mai importante.

Se fac patru ani de când sunteţi împreună. Cine ar fi crezut?

Vlad Eu! E-adevărat, foarte mulţi colegi de-ai noştri n-au crezut în relaţia asta. Dar eu am fost întotdeauna genul de băiat serios, nu care umblă prin cluburi să agaţe fete.

Dar cazul vostru e oarecum atipic, pentru că voi locuiţi împreună.

Criss La început, am stat şi noi fiecare acasă la el, dar de aproape doi ani locuim împreună.

Vlad Relaţia noastră e foarte matură şi în fiecare zi descoperim şi învăţăm lucruri noi unul despre celălalt. Din punctul meu de vedere, relaţia noas­tră e mult mai bună şi mult mai frumoasă acum decât era la început.

Criss Mie nu mi se pare că avem o relaţie ca a unor adolescenţi obişnuiţi. Cred că e mult mai profundă.

Câte repetiţii mai faceţi pentru nuntă?

Criss (

) O să mai facem câteva.

Vlad Trebuie să terminăm întâi facultăţile, să ne găsim exact drumul în viaţă...

Criss Oricum, suntem convinşi că vrem să ră­mânem împreună toată viaţa şi să formăm o fa­milie frumoasă. Deci şi nunta va fi la vremea ei. Şi o să fie aşa de frumos! (zâmbeşte)

În pastila pe care o pregătiţi pentru Happy Channel despre ce e vorba?

Criss Totul o să fie foarte energic, foarte tine­resc.

Vlad Nu vrem să facem un scenariu prestabilit, încercăm să facem o emisiune spontană şi o să avem nişte gaguri, nişte glumiţe…

Criss Poate chiar şi nişte situaţii amuzante prin care am trecut noi doi… Cu ocazia asta, oame­nii ne vor cunoaşte mai bine şi cred că va fi o emisiune mult mai interesantă. Plus că o să vă trimitem la film, la teatru, la concerte, la spec­tacole. Scopul nostru este să-i aducem pe tinerii care ne vor privi mai aproape de evenimentele culturale importante. O să fie şi Rapha Tudor cu noi, care o să fie reporter special.

Vlad Interesant e că emisiunea o să fie făcută de prieteni de-ai noştri. Cel mai în vârstă dintre noi este producătorul, care are 26 de ani!

Aţi pomenit de single-uri. Ce mai face formaţia voastră, One?

Criss Am luat o mică pauză, din pricina unor probleme tehnice, să le spunem aşa, pe care spe­răm să le putem rezolva în curând, ca să lansăm o piesă nouă, să avem concerte… Avem multe lucruri în plan şi cu blogul, tot legat de muzică.

Dar un featuring cu vreunul dintre foştii voştri colegi din La-La Band?

Criss Păi, de ce nu?

Vlad Dacă tot ai deschis subiectul acesta, pauza pe care noi am luat-o a fost de bun augur pentru că, la un moment dat, eticheta de La-La Band, gaşca aia de 20 de copii care cântă, a fost pusă pe fiecare. Ne-a fost greu atât nouă, cât şi Alinei Eremia, lui Dorian Popa şi oricăruia dintre noi să ne lansăm individual. Toată lumea spunea Alina din La-La Band, Dorian din La-La Band, Criss şi Vlad din La-La Band… Deci orice făceai, nu puteai scăpa de particula asta.

Criss A fost o etapă frumoasă, care a trecut.

Dar etapa telenovelelor a trecut?

Criss Nu. Şi nici etapa actoriei nu a trecut.

Vlad Uite, eu joc acum într-o piesă la Palatul Copiilor, Viaţa x 3, şi am un program fix de re­petiţii.

Criss De-asta noi ne dorim mai mult să facem film, unde programul e mai flexibil şi ne permite să ne ocupăm în continuare de muzică. Avem mai multă libertate şi posibilităţi mai mari de a crea mai multe lucruri.

Foto: Happy Channel