INTERVIU Elena & Dan Helciug: "Viaţa noastră e un film!"

Se dă un actor transformat în cantautor-meduz de succes şi o regizoare-meduză pe o plajă oarecare. Sunt premisele ideale ale unei poveşti de dragoste pe care cei doi o joacă de zece ani în timp real pe scena vieţii

Toţi patru se pregătesc de un concediu în Grecia.

Sunt zece ani în care distribuţia acestui „film” frumos s-a îmbogăţit cu doi actori debutanţi – care fac, însă, tot deliciul acestei producţii: fiul lor Luca (9) şi fiica Ruxandra (3). Împreună trăiesc o comedie romantică spumoasă  – mai ales când Luca dansează cu volumul muzicii dat la maximum, în timp ce Ruxi îşi înfige mâinile în toppingul de la pizza de parcă ar vrea să-şi lase amprentele precum vedetele de la Hollywood, pe Pizza of Fame, purtând rochiţa cea nouă. E o comedie care poate părea epuizantă în asemenea momente, dar care le dă, de fapt, acea stare de bine şi, paradoxal, energia şi cheful de noi proiecte. Aşa se face că Dan tocmai a scos din cuptor un album solo cu totul şi cu totul special – Heart, cu zece poveşti muzicale ce ţi se vor lipi de suflet.

Cât timp ţi-a luat ca să pregăteşti albumul Heart?

L-am ţinut în cuptor la dospit cam vreo doi ani şi l-am scos un pic pe tavă în faţa prietenilor şi a rudelor la avanpremiera de la ArCub Gabroveni. Impactul a fost foarte bun. E dificil pentru un artist să cânte numai piese noi într-un concert. Eu aşa am făcut, iar toată lumea s-a comportat ca şi cum ar fi ştiut cântecele. Cu acest album am vrut o detaşare stilistică: Spitalul de Urgenţă e una, albumul solo

e cu totul altceva.

Ăsta o să fie de acum drumul tău?

Dan Nu, o să merg mai departe cu ambele proiecte.

Fiecare piesă de pe albumul ăsta e ca o bijuterie la care ai lucrat atent... Linie melodică, poveste, versuri.

Da, am gândit fiecare piesă ca pe un film de scurtmetraj, ca pe un monolog de teatru, ca pe o bucăţică de viaţă şi am şi intrat în pielea personajelor pe care mi le-am propus la fiecare piesă înainte de a înregistra. E o altă abordare, îmi folosesc şcoala de teatru, împletind talentul de actor cu cel de muzician şi de scriitor. E o altă etapă creativă, una sincretică, cu care nu mă înscriu în reţeta de succes a radiourilor comerciale...

Chiar aşa: care crezi c-o să fie soarta acestor cântece?

Habar n-am. Noi, artiştii, suntem ca nişte agricultori, aruncăm sămânţa în pământ şi aşteptăm să vedem ce iese. Depinde de pământ. Pământul românesc e bun. Dar dacă aici nu va răsări planta cum trebuie, o să încerc să plantez sămânţa în afara ţării.

Ai planuri de a sparge graniţele? Îmi spui mai multe?

Nu, dar eu nu fac muzică degeaba. Sunt un artist care-şi iubeşte publicul şi menirea...

Cum s-au născut poveştile de pe album? Fiindcă sunt nişte poveşti zbuciumate de amor şi nişte personaje de dinainte de viaţa de familie pe care o arătăm aici...

Acest album nu trebuie să fie un jurnal. Poveştile sunt inspirate din viaţa prietenilor mei. Şi din viaţa mea, dar nu spun la care piesă. (

)

Dan Helciug de când a devenit familist?

Sunt vreo zece ani.

Cum ai cunoscut-o pe soţia ta?

La mare. Mie îmi şi place foarte mult marea. Şi a fost exact ca-n primul meu hit,

  cu un meduz şi o meduză...

Ai povestit că ai simţit, când ai văzut-o, că ea va fi soţia ta...

Am simţit că ar putea fi femeia care ar declanşa o nouă etapă în viaţa mea. Dar la momentul respectiv mi s-a părut că trăiesc o iluzie, că eram doar amici. Apoi, la vreo lună de zile, ne-am întâlnit întâmplător pe stradă.

Pe tine cum te-a cucerit Dan? Toţi se gândesc că te-a atras faima lui.

Elena Eu îl văzusem la TV. Dar când l-am văzut prima oară în realitate, am zis „Mamă, ce frumos e tipul ăsta!“. Importantă e chimia… Dacă nu e chimie, degeaba. Eu sunt foarte reticentă în general, stau şi analizez pe toate părţile, fie că e obiect, fie că e om. Dacă o persoană îţi place în primele 15 secunde, atunci poate fi baza unei comunicări. Eu cred în asta… Şi Dan mi-a plăcut mult fizic din prima. Ne-am împrietenit, râdeam cu el cum nu râdeam cu nimeni. Îmi aduceam aminte o glumă de-a lui şi râdeam şi după o săptămână, ceea ce la mine se întâmplă foarte rar. Am început să ieşim, ne găseam tot mai multe puncte comune, am descoperit unde ne completăm… Şi după 3 luni de ieşit şi de vorbit, mi-a zis pe la 12 noaptea: „Eu te iubesc!“. Iar după zece luni am rămas gravidă. Deci totul a mers şnur.

Câteva ore alături de ei te binedispun imediat!

Dan, ai pregătit în vreun fel momentul cererii în căsătorie?

Cred că am urlat din faţa balconului. Am cerut-o de mai multe ori, s-a lăsat greu. Ea fiind regizor, eu actor, îţi dai seama că am făcut tot felul de „filme“. Inclusiv viaţa noastră e un film. La lansarea lui Luca, cum numesc eu naşterea lui, eu îi făceam dansuri din buric Elenei... Mai avea puţin şi năştea şi eu îi făceam striptease. Se uitau doctorii uluiţi. Şi asistentele... Ea a născut natural. Şi n-ar fi putut să facă asta dacă ar fi fost stresată, de-asta eu încercam s-o distrez.

Pentru că l-ai întrebat de cererea în căsătorie... Am avut cea mai frumoasă nuntă din lume, la Păltiniş. S-a lăsat cu foc de tabără lângă râu, în pădure. Ceremonia religioasă am făcut-o la Muzeul Satului de la Sibiu, într-o biserică din lemn foarte veche.

E viaţa de bărbat însurat cum ţi-ai imaginat?

Avem noroc că avem o relaţie foarte sănătoasă şi spaţială. Adică am reuşit să creăm o libertate în cuplu, dar, fireşte, nu avem fiecare viaţa lui, nu suntem atât de liberali, să nu se înţeleagă asta. Însă nu ne aducem reproşuri, nu suntem geloşi. Eu mă aşteptam, sincer, în primii ani, ca Elena să fie extrem de geloasă având în vedere că eu călătoresc foarte mult şi interacţionez cu multă lume. Dar e o chestie psihologică foarte bună: ea, oferindu-mi încredere, asta m-a obligat. În plus, n-a mai existat fructul oprit... E o strategie foarte bună pe care o recomand cuplurilor. Când partenerul îţi oferă încredere, dacă ai o urmă de control, simţi că e greşit să calci în afara liniei.

Eu sunt atât de geloasă, încât el pleacă la Iaşi, mă sună un prieten să mă întrebe unde e şi spun că e la Bacău sau la Cluj. Niciodată nu ştiu pe unde are el concertele, cu toate că el îmi spune: „Pregăteşte-mi o cămaşă, că mâine cânt la Iaşi!“. Iar eu îl sun: „Ai ajuns la Craiova?“. (

) Vreau doar să ştiu că e bine, altfel ne sună el de ne înnebuneşte oricum. Niciodată n-am fost geloasă. Fiindcă am încredere în noi.

Apropo de plecări, ce program ai în vara asta?

Sunt plecat cu Spitalul de Urgenţă, cu care am cântări la evenimente rock. Şi prezint tot felul de festivaluri. Pregătesc şi un turneu cu albumul Heart. Lansarea propriu-zisă va fi în octombrie. Pentru acest proiect vreau să mulţumesc instrumentiştilor mei, echipei din spate, condusă de PR-ul meu, Mioara Radu – dar şi prietenilor apropiaţi care au avut curajul să sponsorizeze Heart.

Dar tu, Elena, ce faci profesional?

Eu am terminat regie film-televiziune şi am lucrat în Antena 1 ca producător. Am mai colaborat cu nişte case de film ca asistent de regie, am acumulat multă experienţă. Dar pentru familie, am renunţat la carieră, eu fiind o carieristă convinsă înainte să-l nasc pe fii-miu. Iar acum, după doi copii, îmi dau seama că trebuie să existe un echilibru. Şi vreau să mă angrenez în nişte proiecte noi, dar nu ceea ce am făcut până acum. Vreau să fac un scurtmetraj pentru care am scris scenariul... I-am mai făcut lui Dan câte un videoclip, îi mai pregătesc diverse lucruri care ţin de spectacolele lui, de imagine...

Deci te amesteci?

Da! Inclusiv la versuri, dacă nu-mi place ceva, îl râcâi până când renunţă. (

)

Viaţa de tătic cum e, Dan?

Zbuciumată. Îmi iubesc enorm copiii, nu am rezistenţa şi răbdarea soţiei, dar învăţ de la ea.

Spre ce ţi se pare că se îndreaptă cei mici?

Ruxandra cântă. Îşi ia microfonul, mă imită, vociferează.

Şi Luca dansează.

Da, fac o pereche bună. Milli Vanilli. A început să scrie şi el texte, dar rap. Însă cred că se îndreaptă către ştiinţele exacte.

Dar mi se pare că amândoi sunteţi nişte părinţi răbdători...

Mai mult Elena, mie îmi mai sare ţandăra câteodată. Eu mai sunt Bau Bau câteodată.

Nu e adevărat! Eu cred că suntem doi fraţi mai mari pentru copiii noştri, Dumnezeu ne-a dat doi copii mai deştepţi şi mai înţelepţi ca noi. Şi e armonie, în sensul că nu trebuie să ţipi şi să te răsteşti. Nu impunem reguli aiurea... Dacă ai inteligenţa să te mulezi pe personalitatea copilului şi să obţii ce vrei, fără să-l faci să se simtă obligat, atunci totul e OK. Iar Dan e şi el un copil mai mare, deci zic că eu sunt mai degrabă şef la ordine şi disciplină, fiindcă el e ca ei... (

)

Dar mie imi mai sare ţandăra câteodată! Nici n-are cum să nu-ţi sară ţandăra când copilul tău îţi aruncă tableta pe balcon...  Sau aruncă cu ghiveciul din balcon, poate-l nimereşte pe vecin. Sau mă piaptănă câteva săptămâni cu peria de la toaletă dimineaţa. Nu ştiam de ce miros a clor şi a WC Picker. Zic: „Bă, am băut şi am dormit cu capul în toaletă?“. Până s-a prins Elena într-o zi că Ruxi se trezea dimineaţă, lua peria, mă pieptăna şi se culca la loc.

Eu de ce ziceam că sunteţi răbdători... Dar tu, Elena, de ce ai stat ascunsă? Până de curând, lumea nu ştia cum arată soţia lui Helciug.

Nu ne place să ne expunem familia, am făcut câteva excepţii. Vrem să ne păstrăm nebunia şi frumuseţea de-acasă, care am senzaţia că se alterează dacă ieşim prea mult în faţă.

Să concluzionăm, Dan: ce-a avut Elena de te-a convins să te aşezi la casa ta?

Dragostea nu poate fi explicată în cuvinte. Nici în muzică... Eu, prin muzica mea, dau la o parte praful de pe 1 mm de dragoste. Deci greu de explicat, pur şi simpul am trăit şi trăiesc în continuare dragostea. Ştiu cum a pornit, dar e o nebuloasă continuarea. Nu-mi dau seama unde s-a amplificat scânteia, totul a fost ca un vis.

Foto: Sorin Stana; Stilist: Madena pasăre; vestimentaţie: NEXT, DEBENHAMS, ALDO, SCOTCH & SODA/magazin COLLECTIVE, CONVERSE, RED VALeNTINO & MICHAEL KORS/magazin SPORT COUTURE; hairstyle: Daniel Cristea - gett’s artistic team; make-up: Gabriela Furcelea, www.abacademy.ro; Mulţumim Magic Castle - academia de tenis ilie nĂstase (str. cerceilor nr. 10)