INTERVIU Emma Zeicescu: "Pentru oamenii care se uită la televizor contează Omul!"
E serioasă şi directă. E pasionată de pictură şi design vestimentar şi speră să se retragă, pictând, undeva la mare. Visează la o căsuţă mică şi o palmă de pământ, dar ştie că acest lucru se va întâmpla după nişte mulţi ani de muncă susţinută. E pragmatică şi idealistă, în acelaşi timp. Într-o dimineaţă plăcută de vară, m-am văzut cu Emma pe holurile de la TVR, imediat după ce a terminat emisia. Îmbrăcată cu o rochie neagră, simplă, nu s-a sfiit să se aşeze pe o bancă alături de mine, pentru o conversaţie expansivă, la o cafea. Am povestit despre Emma Zeicescu- femeia, jurnalistul, bloggerul, mama şi cetăţeanul acestei ţări.
Emma Zeicescu
Toată lumea te asociază cu postul Realitatea TV, însă, de ceva vreme, ai o emisiune de succes pe TVR1. Spune-mi ceva despre format şi de ce crezi că a prins?
Am ajuns la concluzia, după 17 ani de presă, că pentru oamenii care se uită la televizor contează Omul. Cât eşti tu de natural ca jurnalist, cât eşti de sincer, cât de mult dai din tine? Dacă vrei să faci jurnalism pe termen lung, trebuie să te gândeşti la asta. Nu contest şi nici nu am de ce să schimb (nici nu vreau!) cei zece ani de Realitatea TV. Sunt ceea ce sunt şi pentru că ei au crezut în mine, în ce pot eu să fac în materie de jurnalism de news. Restul a însemnat enorm de multă muncă - opt ani de teren, live-uri toată ziua şi un program haotic. Odată cu naşterea formatului emisiunii Perfect Imperfect, lucru care s-a întâmplat după ce băieţelul meu a venit pe lume, lucrurile au căpătat un sens. Acum am nişte coordonate în care vreau să mă simt confortabil şi mă bucur că TVR a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine. După şase luni în prime-time, simţeam nevoia să stau mai mult de o oră pe zi cu copilul. Nevoia mea s-a potrivit perfect cu trecerea TVR 1 în zona de actualitate. Perfect Imperfect s-a mutat dimineaţa, de la ora 10.00 şi brusc mi-am readus aminte că vin din redacţie de news şi trăiesc pentru news. E un microb tare interesant!
Tu eşti perfectă? Ce imperfecţiuni ai observat la tine?
Sunt departe de ideea de Perfecţiune. De fapt, nici nu înţeleg exact de ce ar vrea cineva să se promoveze aşa. Am avut mereu o problemă cu ideea de a te prezenta publicului ca fiind un om Perfect, cu relaţia şi familia perfectă. Suntem cu toţii atât de Imperfecţi, dar poate că suntem atât de ghidaţi de ego în deciziile noastre, încât ne e greu să acceptăm că mai şi greşim. Sunt impulsivă, mă enervez repede, sunt pătimaşă (uneori în exces), sunt mereu în căutarea lui "mai bine" şi nu pot să stau locului. Poate că şi jobul meu mă face să fiu o personalitate mai dinamica, deci mai greu de suportat. Sunt uneori prea directă şi cred că oamenii au nevoie să li se mai spună şi adevărul, chiar dacă doare. Greşesc şi aici! Oamenii au nevoie de porţii de adevăr, oferite cu blândeţe. Sunt destul de radicală şi chiar şi asta poate fi considerată o imperfecţiune, dar culmea e că sunt fată bună. Sunt o combinaţie ciudată între o profesoară organizată şi o artistă neînţeleasă. Acum înţelegi de ce cred că sunt imperfectă?
Dar ţara asta a noastră, cum ar putea deveni ea perfectă? România în care fiul tău să aibă o viaţă ca afară?
Of, Doamne! E unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru mine. Odată ce Idris a venit pe lume, am resimţit mult mai acut toate lucrurile care lipsesc în societatea românească. Mă doare ce se întâmplă în sănătate, mă enervează cumplit că avem un sistem educaţional care se schimbă în functie de ce ministru mai vine sau mai pleacă. România ar trebui, în opinia mea, să fie o ţară mai predictibilă din punct de vedere fiscal, să punem accent mai tare pe muncă/ performanţă şi să mai lăsăm pretenţiile, lenea şi lipsa de cultură. Îmi doresc pentru copiii noştri să trăiască într-o societate în care nu trebue să aduci la spital medicamentele de acasă... Şi ar mai fi ceva, cum ar fi să avem autostrăzi, sa avem căi ferate rapide, să fim civilizaţi şi să nu mai aruncăm gunoiul în faţa blocului? Am multe dorinţe şi cred că, încet, ele se vor schimba. E nevoie de răbdare, dar mai avem răbdare pe banii noştri?
Sunt curioasă, cum e să fii angajată la stat?
Nu sunt angajată a TVR, ca să lămurim lucrurile, sunt colaborator. Asta înseamnă că am un contract care se bazează pe performanţă şi care se poate încheia oricând. Vreau performanţă împreună cu echipa mea. Nu pot să spun că există avantaje şi dezavantaje, am norocul ca parte din oamenii cu care lucrez să vină şi ei tot din news şi atunci mi-e foarte simplu. Ne place ce facem şi asta se vede! Am găsit în redacţia TVR oameni care au vrut să fie parte dintr-un proiect dinamic şi au văzut asta ca o provocare. Da, au fost şi oameni care mi-au spus că: "Nu se poate să faci aici ce visezi tu!". Nu i-am ascultat, am mers mai departe şi mi-am făcut treaba. Cred în politica paşilor mici, aşa am fost mereu. Doar aşa se produce schimbarea. În concluzie, în ambele zone există plusuri şi minusuri, eu prefer să văd paharul pe jumătate plin. Mă simt acasă aici, la TVR! Pentru mine, este esenţial să vin de plăcere la muncă, mai ales că mă trezesc în fiecare zi la 06.00, de luni până vineri.
Emma Zeicescu şi soţul ei, Claudiu Popa
Care ţi se pare cel mai greu lucru pe care trebuie să îl faci în fiecare zi?
Dacă nu plânge copilul când mă ridic din pat, sunt ok. Idris ar vrea să nu plec la job, să ne trezim împreună şi să mă aibă acolo, lângă el. Asta mă omoră în fiecare zi. Îmi dau seama că va creşte şi va înţelege că trebuie să plec. Restul lucrurilor pe care le am de făcut -jurnale, online, întâlniri, media traininguri sau contracte suplimentare- le fac cu mare plăcere şi cu responsabilitate. Sunt un om care apreciază seriozitatea în business şi o şi oferă. Altfel nu se poate! Nimic nu se întâmplă dacă stai şi aştepţi să îţi cadă din cer. Cel puţin aşa am trăit până acum, nu vad de ce s-ar schimba lucrurile!
