INTERVIU Kevin Costner: ”Inima mea bate ca la 20 de ani”
Avea 36 atunci când l-a prins pe Dumnezeu de un picior, vorba vine, şi-a plecat de la gala premiilor Oscar cu şapte statuete pentru fi lmul produs, regizat şi cu el în rol principal, Dansând cu lupii. Astăzi, Kevin este unul dintre veteranii
Avea 36 atunci când l-a prins pe Dumnezeu de un picior, vorba vine, şi-a plecat de la gala premiilor Oscar cu şapte statuete pentru fi lmul produs, regizat şi cu el în rol principal, Dansând cu lupii. Astăzi, Kevin este unul dintre veteranii care au îmbătrânit frumos sub soarele Hollywood-ului, de parcă zilele lui ar trece altfel, mai domol, precum ritmurile vesele ale muzicii country. Doar asta e şi activitatea secundară a actorului, muzica, alături de trupa înfi inţată în 2007, Kevin Costner & Modern West. Despre tinereţe fără bătrâneţe şi despre succes fără grandomanie ne povesteşte mai multe chiar el, în interviul de mai jos.
Ai 60 de ani şi, cu toate acestea, cariera te ţine şi acum în priză. Seriale TV, mai multe fi lme, proiecte în pre-producţie. Cum de mai găseşti energie?
Kevin Sunt foarte norocos. Mă simt reîntinerit, energizat. Inima mea bate ca la 20 de ani. Şi nu m-am simţit mereu aşa. Probabil că este datorită faptului că m-am implicat în proiecte pe care chiar vreau să le fac, care mă provoacă. Sunt implicat cu toată inima şi nu pare că aş munci. Crezi că mai ai ceva de spus şi la 60 de ani?
Absolut. Cred că generaţia mea încă mai are ceva de spus şi poate să-şi mai lase amprenta în cinematografi e. Vârsta este doar un număr. Ceea ce faci cu viaţa ta, indiferent pe ce „scenă“activezi, este mai important. Îţi poţi face ieşirea în urale, dacă vrei. Frumuseţea meseriei de actor este, câteodată, şi faptul că vei rămâne în conştiinţa oamenilor prin replicile tale. Îmi place când poţi începe o conversaţie cu ceva în care am fost implicat şi eu.
Cât te mult te afectează că îmbătrâneşti?
Nu mă afectează. Dar îmi aduce aminte că ar trebui să mai verifi căm ceasul câteodată. Acesta ticăie, iar ăsta e un lucru foarte sigur. Încerc să petrec mai mult timp de calitate cu oamenii pe care îi iubesc, deoarece nu mai am toată viaţa înainte.
Mulţi nu ştiu că ai crescut într-un cartier rău famat din Los Angeles, Compton. Te gândeai pe atunci că viaţa ta se va aşeza atât de bine, cum s-a şi întâmplat?
Da, am crescut în Compton. Şi mi-a făcut bine să experimentez acea viaţă, când eram copil. M-a călit şi m-a făcut să devin bărbatul de azi. Am fost ambiţios şi mi-am dorit să realizez lucruri extraordinare în viaţă. Nu am permis nimănui să-mi limiteze visurile. Şi nici azi n-o fac.
Ai dobândit succesul puţin mai târziu în viaţă, pe când aveai deja doi copii (n.r. Costner are acum şapte!). Priveşti asta ca pe un avantaj, te-a ajutat să-l manageriezi mai uşor?
Aşa a şi fost. Am lucrat în construcţii, ştiu ce înseamnă să simţi sudoarea curgându-ţi pe ceafă. Chiar şi azi ştiu să apreciez şansa de a dormi întrun hotel elegant, de a vizita un loc frumos. Cu cât ştiu mai multe despre viaţa grea, cu atât apreciez mai mult astfel de lucruri.
Cum viaţa ta n-a fost mereu uşoară şi fericită, crezi că şi eşecurile pot fi transformate, în timp, în câştiguri?
Fără îndoială. Am profi tat întotdeauna de viaţă cât de mult am putut, iar viaţa mi-a cerut şi ea ceva la schimb. Faci greşeli, înveţi ceva din ele şi le transformi în lecţii care să te ajute să nu mai faci aceleaşi greşeli, din nou.
Zilele acestea vorbeşti foarte mult despre speranţă, a doua şansă şi perseverenţă. Cât de mult se regăseşte Kevin Costner în asta?
În întregime. Poţi suferi o înfrângere grea, poţi fi doborât, respins, dar nu poţi să renunţi. Ceva bun se va întâmpla dacă vei merge mai departe. Eu aşa mi-am trăit viaţa şi mi-a mers bine, până acum.
Ştiu că îţi investeşti propriii bani în fi lme. Şi sunt mulţi bani. Să înţeleg că-ţi place să rişti, în viaţă?
Nimănui nu-i place să piardă bani, iar eu nu sunt o excepţie. Dar mai sunt şi o persoană încăpăţânată. Odată ce cred în ceva, fac orice pentru a-l duce la capăt. Nu spun că asta este întotdeauna şi cea mai înţeleaptă decizie, dar eu aşa sunt.
Ai devenit tată când erai tânăr, dar şi la a doua tinereţe. Ai doi copii mici acum. Când ţi-a fost mai uşor?
Mi-e greu să răspund. Depinde de vârsta copilului. Adolescenţii îţi dau, mereu, mai multe bătăi de cap. Dar, ca şi în alte cazuri, înveţi pe măsură ce trece timpul şi devii mai bun şi ca părinte. Dar faci şi greşeli. Mi-a plăcut să devin tată, de fi ecare dată când s-a întâmplat asta.
Interviu: The Interviu Feed, Foto: Guliver/Rex Futures
