Interviu Lili Sandu: „Am stat mulţi ani fără o relaţie“

Nu-i uşor să fii celebră. N-am numărat de câte ori mi-a spus în interviu că e fericită, dar mi-a spus de câteva ori. Aproape întruna. Şi nu doar că mi-a zis, dar chiar părea că e. Şi nu doar că părea, dar probabil are şi motive. Şi nu doar motive, dar şi oameni în spatele lor. Dar despre ei mai puţin, îi place să fie discretă. Celebritatea şi discreţia sunt uşor contradictorii. D-aia vă spuneam, nu-i uşor să fii celebru, că uneori trebuie să fii contradic­toriu. Îmi place Lili Sandu, e fericită. Şi ne plac oamenii fericiţi, ne place succesul. În special di­mineaţa, când ne privim în oglindă. Dimineaţa, când nu e uşor să fii celebru...

Lili Sandu

Lili Sandu. A rămas celebru numele acesta.

Lili Da, un nume drăguţ. Mie îmi place mai mult varianta din buletin, Liliana. Dar aşa m-a botezat presa. Pregătesc acum un site al meu şi aş fi vrut să fie lilianasandu.ro.

Despre ce?

Are o poveste frumoasă. Sunt o povestitoare. Acolo voi povesti experienţele pe care le-am tră­it în Los Angeles. Sunt aproape şapte ani strânşi acolo. De fiecare dată când veneam în ţară, mul­tă lume mă întreba ce-am făcut acolo, de ce arăt aşa…

Va fi un site cu o componentă culinară...

O să vorbesc foarte mult despre pasiunea mea pentru nutriţie. Am făcut şi nişte cursuri acolo.

Deci cum se mănâncă la Hollywood.

Cum mănâncă celebrităţile, ce secrete au, ce suplimente iau şi tot aşa. Nu sunt o nutriţionistă, dar am pasiunea asta. Şi vin cu un punct de vede­re construit de acolo, din Los Angeles.

Tu ai fost vegană?

Am avut un regim de genul acesta la un mo­ment dat, dar de când m-am întors în ţară îmi e greu să-l mai ţin, că-mi lipsesc produsele acelea de care mă foloseam acolo. Am cam şapte ani de când nu mai mănânc carne.

Nu suporţi carnea?

Au fost nişte motive medicale la început, e o poveste mai lungă, dacă intrăm în subiectul aces­ta, te ţin aici două zile.

Vei face, deci, acest site din povestiri adunate în călătoriile tale. Zi-mi una dintre ele care te-a uimit mai tare. Să te fi surprins un loc.

De curând am fost în Cuba. Mi-am dorit foar­te mult să ajung acolo înainte să se schimbe totul. Înainte ca americanii să intre.

Nu e cam auster acolo?

Mie mi-a plăcut. Nu mi s-a părut auster, mi s-a părut o poveste. Poate e şi stofa aceasta de actor care m-a făcut să rezonez.

Dar tu ai şi latura asta glamour, uşor incompatibilă cu austeritatea.

M-am schimbat, nu prea mai sunt aşa. Eram aşa pe vremea în care cântam. Era o ipostază a mea, m-am maturizat acum.

Altele, când se maturizează, se maturizează puţin invers. Maturizarea te face să-ţi doreşti să trăieşti mai bine financiar.

La mine maturizarea m-a dus către simplitate. Am alte valori şi cred că e normal. Cred că lucrul acesta vine cu vârsta.

Ai participat şi la emisiunea aceea de pe ProTV, Ferma Vedetelor, care simplifica şi mai mult viaţa.

Emisiunea aceea a fost o mare provocare pen­tru mine. N-am avut prieteni care să nu-mi spu­nă că n-am ce să caut acolo, că nu sunt pentru aşa ceva. Şi atunci mai tare mi-au alimentat ideea că trebuie să merg să-mi cunosc limitele.

Şi ţi-ai cunoscut limitele?

Am învăţat foarte mult din emisiunea aceea. Dacă acum îmi cere cineva pe stradă o bucată de pâine, i-o dau, pentru că acolo chiar am făcut foa­mea.

Ai înţeles ce înseamnă să-ţi fie foame.

Nu, am înţeles ce înseamnă să ai nevoie de aju­tor. Am văzut acolo personalităţi ale oamenilor, am înţeles să nu judec. A fost ca un test psiholo­gic. Mă bucur că am avut curajul să merg acolo. Şi îndrum oamenii, în special fetele care-mi scriu că vor să ajungă la Hollywood şi să facă acolo un curs de actorie. Le îndrum să se ducă. Mai bine regreţi ce-ai făcut, decât să regreţi ce n-ai făcut.

Am citit articole care ne spun că întoarcerea ta de acolo, de la Hollywood, a fost o dovadă a eşecului.

Presa asta tabloidă trebuie să trăiască şi ea din ceva. Mi-aş dori ca odată cu maturizarea mea să se maturizeze şi ea în legătură cu mine. Am fost acolo să experimentez. Am fost acolo pentru că-mi doream să iau o pauză de la ce s-a întâmplat acum şapte ani în jurul meu. Trecusem printr-o dramă puternică, îl pierdusem pe tata. Când am plecat, aveam câţiva bani, un paşaport şi o dorin­ţă de a evada pur şi simplu într-un loc în care Lili Sandu nu exista. Voiam să încerc să mă regăsesc. Era vorba de două săptămâni, am zis să fie o va­canţă. Am sfârşit prin a sta patru luni. Mi-a plă­cut enorm. Am scris şi la mine pe site că nu m-am dus acolo ca să mă mut definitiv. A fost o dorinţă de-a mea de a pleca puţin. Am vrut să încerc alt­ceva. N-am declarat niciodată că vreau să mă mut în L.A. N-avea deci cum să fie un eşec, altfel n-aş mai fi putut să vorbesc cu tine lejer despre asta.

Ai cunoscut în perioada de acolo oameni importanţi.

Aşa este.

Cu unii dintre ei ai apărut şi prin presa internaţională. Parcă atunci când te confundaseră cu Jennifer Lopez.

Nu cred, asta n-am citit. Dar oricum asta n-are importanţă foarte mare.

Vrei să pari modestă...

Nu, dar nu consider că e un subiect acesta şi nu vreau să vorbesc despre el.

Vreau să spun că acolo ai intrat într-o lume care poate te-a schimbat.

Am întâlnit o lume care mi-a deschis noi ori­zonturi. Există foarte multă superficialitate, „a stat doi ani în Hollywood, n-a făcut nimic, vai de capul ei. E un eşec“. Nu! Pentru mine a fost cea mai mare realizare a vieţii mele. Să plec la mii de kilometri distanţă, să-mi las familia în urmă şi să încep să mă regăsesc. Toată lumea ar trebui să-şi pună la un moment dat în faţă o oglindă şi să se uite în interior şi să se întrebe dacă sunt mulţumiţi. Dacă au realizat ce şi-au dorit.

Citeşte restul interviului în noul număr al revistei OK!, de azi la chioşcuri!

Foto: Sorin Stana