INTERVIU Vezi aici cum arată familia lui Cici (ex-Sistem)!
Eu nu ştiu cum era înainte, l-am cunoscut ca senator. Ciprian Rogojan are mişcări de politician. Un tip extrem de calculat. Îşi gestionează atent discursul, îi place să fie important, s-a îmbrăcat bine în politician.
Eu nu ştiu cum era înainte, l-am cunoscut ca senator. Ciprian Rogojan are mişcări de politician. Un tip extrem de calculat. Îşi gestionează atent discursul, îi place să fie important, s-a îmbrăcat bine în politician. Îi stă bine. Şi cu funcţia, şi cu doamna. Cea care îi este soţie şi mama fiului lor, Luca Mihai. Sunt genul de apariţie care-ţi rămâne în minte. Ea e artistă, a lansat recent o melodie, se numeşte Prizonieri, iar în paralel cu muzica, face parte din echipa matinalului de la Antena 1. Am stat de vorbă vreo jumătate de oră şi am pus cap la cap povestea lor. Cu toţii avem una, iat-o pe a lor.
Cum v-aţi cunoscut?
Cici: Ne-am cunoscut la un concert. N-are rost să spunem oraşul acum. La un concert unde aflasem că ea va cânta.
Practic te-ai dus special.
Cici: M-am dus special la hotel, în camera ei, ca atunci când va intra să găsească un buchet cu flori din partea mea.
Amalia: M-a întâmpinat buchetul, da. Cu o carte de vizită.
Sper că de la Senat, cartea de vizită.
Cici: Nu. O carte de vizită artistică.
Tu terminaseşi cu muzica atunci?
Cici: Terminasem, da.
Tu îl ştiai de pe vremea în care cânta, probabil.
Amalia: Bineînţeles. Eram o fană a formaţiei. Aveam o prietenă care-mi tot povestea cât de mult îi plăcea de el.
Erau şi mulţi în formaţie. Deci nu e puţin lucru.
Amalia: Da, da. (râde). Erau cinci.
La ultima numărătoare.
Amalia: Da. Ea mi-a atras atenţia în legătură cu el.
Ce melodie îţi plăcea dintre ale lor?
Amalia: Îmi place cel mai mult chiar piesa cu care au avut succes la Eurovision. Cea cu Luminiţa Anghel, Let me try.
Cumva, chiar ai luat-o în serios. Adică ai încercat.
Amalia: (
) Păi, el a vrut ceva serios. Eu nu că nu aş fi vrut, dar nu ştiam ce va urma. Nu ştiam ce fel de om este. Apoi am ajuns să-l cunosc…
Ca politician a trebuit să faci un fel de trafic de influenţă, să ajungi în camera ei să-i laşi buchetul.
Cici: Eu nu fac trafic de influenţă. A fost doar o rugăminte la recepţia hotelului.
Amalia: A fost un buchet pe care puteam să-l primesc oriunde.
Cici: Ca să fim sinceri până la capăt, ea s-a ţinut tare şi nu mi-a răspuns. Dar a pus o poză pe Facebook cu florile, explicând că aşa a fost aşteptată dimineaţa în cameră.
Ca o concluzie, putem spune că ai început prin a prinde buchetul.
Amalia (
): Da, dar am primit multe buchete până s-a ajuns aici.
Practic, nu eşti la primul buchet.
Amalia: De atunci am tot primit.
Ai vreo afacere? Vreo florărie?
Cici: Am o florărie cu care lucrez, da.
Bun. Şi tu de unde o ştiai pe ea?
Amalia: În grupul artiştilor, în general, ne cam ştim. Aveam mulţi prieteni în comun şi aşa s-au aşezat lucrurile.
N-aveai o simpatie pentru un alt partid politic? Să fi fost de stânga tu şi să existe conflicte, mă gândesc.
Amalia: N-am treabă cu politica. Dar, de când suntem împreună, am învăţat tot felul de lucruri…
Cici: Bune, despre cum putem ajuta comunitatea.
Apropo de politică. Am înţeles că au tot fost probleme cu naşii la botezul copilului.
Amalia: Am tot avut gânduri. O variantă sau alta. Într-un final, cea mai bună decizie a fost sora lui Cici.
Aşa a fost să fie.
Cici: Nu, nu. Că după aceea se interpretează ca şi cum sora mea a fost o rezervă. Din capul locului, ea era naşă pentru că nu este căsătorită deocamdată şi voiam să fie copilul ei de suflet. Dar presa speculează.
Fii atent, că am citit înainte să ne întâlnim... Prima dată ziceau că o să fie Traian Băsescu naş.
Amalia: Da. Noi am aflat din presă că ar putea să fie Traian Băsescu.
Şi atunci l-aţi luat în calcul.
Amalia: Nu, nu l-am luat în calcul. A fost doar o speculaţie.
Deci nu s-a pus problema nici cu el, nici cu Elena Udrea, niciodată?
Cici: Nu s-a pus problema. Dar se poartă între politicieni să se năşească între ei. Eu lucrul acesta nu o să-l fac.
Ai văzut câte probleme a avut Băsescu cu năşitul.
Amalia: Cici este cu politica, la muncă. Eu, cu muzica. Viaţa noastră e departe de tot ce înseamnă răutăţi.
Şi nu vine nervos? Că nu se poate cu legea asta, ce vor ăştia să facă?!
Amalia: Nu. Şi chiar dacă se mai enervează e pentru că se implică. Dar când trece pragul casei, familia e locul unde se simte atât de bine, încât se încarcă pozitiv suficient cât să nu ne afecteze politica şi problemele ei.
Cici: Pun suflet în proiecte, dar sufletul meu e dedicat familiei.
Amalia: Mai ales că acest copil e, puţin spus, o minune! Am realizat că pe copil nu-l iubeşti. Iubirea trece şi vine…
Copilul e un mod de viaţă.
Amalia: Da. E mai mult decât iubire.
Şi tu ţi-ai dorit de la început să devii mamă? Că eşti foarte tânără.
Cici: Hai, fii sinceră!
Amalia: Sunt. De mică mi-am dorit ca, până la vârsta asta, să am deja un copil. Mi-am dorit ca, până la 26 de ani, să am un copil, iar până la 30 de ani să am doi sau trei. Şi chiar aşa s-a întâmplat deocamdată.
Tu trebuia să fii convins sau erai deja convins?
Cici: Îmi doream de multă vreme asta.
Un băiat, bănuiesc.
Cici: Nu. Îmi doream o fetiţă. Dar am stat un weekend la mare doar cu femeile din familia mea. Adică sora mea, mama, mătuşa, cumnata, bunica, deci vreo şapte femei, după asta, când m-am întors acasă, m-am rugat să am un băiat. Urma controlul care să ne spună ce va fi. Şi mi s-a împlinit dorinţa. Şi copilul e ca familia. Nu poţi alege. Îl stabileşte Dumnezeu. A venit pe lume când a vrut Dumnezeu şi a fost bine!
Amalia: Noi nefiind împreună de multă vreme, a venit mai repede decât ne aşteptam. A fost un lucru pozitiv şi toată lumea l-a văzut aşa. Ca dovadă că cel mic este acum un alintat şi un zâmbăreţ.
Pare cuminte. Spre deosebire de Cici, care era zgomotos. Bătea în butoaiele acelea. Pare că seamănă cu tine.
Amalia: Păi, şi eu am bătut în pian şi chitară foarte multă vreme.
Atunci, cu cine seamănă?
Seamănă cu amândoi.
Iată un răspuns de politician.
Cici: Deja le-a învăţat.
Tu terminaseşi relaţia cu fosta soţie când v-aţi cunoscut? Sau cum a fost?
Da. Era un capitol închis. N-are rost să-l discutăm.
Stând de vorbă cu voi, nu ştiu, pare că vă potriviţi.
Am tot fost la botezuri în ultima vreme şi toată lumea ne zice asta. Că ce bine ne potrivim. Eu le spun că ştiu. Ei spun că suntem un cuplu frumos. Bărbaţii, în general, zic de ea. Eu îi îndrum să zică şi de mine. (
) Şi atunci se ajunge la „chiar şi tu“. De unde e clar că se uită în special la ea.
Vă potriviţi foarte bine.
14 ani este diferenţa de vârstă.
Una e când sunt 14 ani la 60 de ani. Alta e când sunt 14 ani la 35 de ani.
Din punctul meu de vedere, vârsta nu e importantă. Asta, fireşte, câtă vreme nu sunt 30 de ani distanţă. Atunci e vorba de altă generaţie. Noi suntem pe aceeaşi lungime de undă.
În concluzie, am înţeles şi cu familia, şi cu Senatul. Te mai întorci la muzică?
Nu prea poţi să te implici în două proiecte. Cu politica e mai greu, că trebuie să fii în Parlament. Iar muzica te pune pe drumuri.
Nu e uşor să fii artist.
Nici senator, atenţie! Ce să mai vorbim de artist senator.
Da, e adevărat. Nu e uşor deloc.
