Karina Jianu din „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN” se lasă descoperită de OK!: „Nu toate prințesele au părul lung”
O actriță debutantă a reușit să cucerească rapid inimile telespectatorilor Antena 1, iar noi am vrut să aflăm mai multe despre tânăra din spatele personajului Ana.
E din Botoșani, are doar 22 de ani și n-a făcut balet, deși are alura delicată a unei balerine. Actrița care interpretează personajul cu același nume din „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN” a reușit să iasă în evidență din rândul chipurilor tinere cu care-am făcut cunoștință în serialele românești și prin particularitatea ei deosebită: este tunsă foarte scurt. Și-arată de minune așa, ba chiar e hotărâtă să-și păstreze look-ul autentic, încurajată și de producătoarea TV Ruxandra Ion cu următoarele cuvinte: „Nu toate prințesele au părul lung!”. Te invităm s-o descoperi pe Karina în rândurile următoare, într-o discuție sinceră, ba chiar adorabilă.
Karina, apariția ta în serialul „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN” a fost ca o gură de aer proaspăt. Ești un chip nou, cu un look îndrăzneț și cu o delicatețe rară. De unde vii, ce ai făcut până acum și noi nu știm (sau trebuia să știm)?
Karina Jianu
Cred că fiecare apariție nouă pe ecran ar trebui să aducă ceva autentic, un fel de energie proprie, iar eu încerc să fac asta. Vin dintr-o familie obișnuită. De mică am fost atrasă de tot ce înseamnă emoție, poveste și expresie, iar actoria a fost modul cel mai sincer prin care am putut să aduc aceste sentimente la viață. Până la serialul “Ana, mi-ai fost scrisă în ADN”, am avut câteva experiențe în teatru și proiecte independente, scurtmetraje, reclame. Toate m-au format și m-au ajutat să înțeleg mai bine nu doar meseria, ci și pe mine. Rolul din serial a venit într-un moment în care simțeam că sunt pregătită să mă arăt așa cum sunt: vulnerabilă, dar curajoasă, cu o bucurie reală pentru ceea ce fac. Îmi doresc ca publicul să vadă în mine un chip sincer, un om care iubește meseria asta și care muncește pentru fiecare pas. Dacă am reușit să transmit o senzație de prospețime, atunci înseamnă că reușesc să aduc puțin adevăr prin ceea ce fac.
Un lucru pe care sigur nu-l știam e că tu, inițial, urma să studiezi Inginerie Chimică la facultate. Cum de ai făcut această schimbare considerabilă de macaz și-ai ajuns la UNATC? Și de ce n-ai dat totuși o șansă ingineriei?
Sincer, Facultatea de Inginerie Chimică a fost pentru mine doar un plan de rezervă, o opțiune sigură în cazul în care nu intram la UNATC. Nu era o alegere din suflet, ci, mai degrabă, una rațională. Știam că mi-ar fi ușor să mă descurc și că mi-ar oferi un viitor stabil. Practic, aveam două drumuri în față: unul în care aș fi făcut ceea ce îmi doresc cu adevărat, chiar dacă nu e o meserie stabilă din punct de vedere financiar, și celălalt, unde aș fi mers la sigur, dar fără nicio satisfacție personală. Mi-am dat seama că prefer să muncesc mult pentru ceva ce iubesc. Nu am vrut să am o viață comodă, dar lipsită de sens.
Cum te simți să joci rolul principal într-un serial atât de încărcat emoțional, la început de carieră, la doar 22 de ani? Te-a maturizat artistic această experiență?
Țin minte că după un spectacol la Teatrul Bulandra, am mers să îi felicit pe Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc și domnul Rebengiuc mi-a zis: “Niciodată nu o să fii cu adevărat mulțumit cu ceea ce faci, mereu o să cauți să modifici“. Cu acest serial tind să îi dau dreptate, mereu încerc să ajung la perfecțiune, deși sunt conștientă că nu există așa ceva. Totuși, vreau să conturez un om în adevăratul sens al cuvântului prin Ana. Cu defecte, dar și cu calități. La finalul zilei, Ana nu este doar un tipar, ci o ființă într-o poveste. Consider că aceste lucruri contribuie la dezvoltarea mea artistică.
Dintre colegii de platou, cine ți-este cel mai bun prieten, cu cine râzi cel mai mult la filmări și cine te intimidează cel mai mult? Cum relaționezi cu mama ta, Alina Chivulescu, în afara platoului de filmare?
Mă simt foarte bine tocmai pentru că nu pot da un singur nume la întrebarea asta. Chiar mă înțeleg excelent cu toată lumea de pe platou. În general, încerc mereu să aduc o energie bună și să îmbunătățesc ziua celor din jur, pentru că nu cred că poți face meseria asta dacă ești încrâncenat sau rigid. Trebuie să recunosc că, la început, am fost puțin intimidată de Andi Vasluianu. Aveam emoții mari pentru prima scenă cu el, dar acum chiar îmi pare rău că nu putem avea o relație de tată și fiică în serial, ci trebuie să fim dușmani. Cu Alina, în schimb, mi-aș dori să joc toată viața, dacă aș putea. Am foarte multe de învățat de la ea, iar dincolo de filmări ne înțelegem de minune. O privesc ca pe o prietenă care are aceeași vârstă ca mine!
Cum era Karina în copilărie, în orașul ei natal, Botoșani? Visai de mică să ajungi pe scenă?
Am crescut într-o familie modestă, dar echilibrată, în care am învățat valoarea muncii și a responsabilității. Nu am privit niciodată asta ca pe o limitare, ci, mai degrabă, ca pe un motiv în plus să mă implic și să dau tot ce am mai bun. De mică am știut că dacă îmi doresc ceva cu adevărat, trebuie să muncesc pentru acel lucru. Cred că această mentalitate m-a format cel mai mult. Părinții mei au fost mereu atenți la educația mea și m-au încurajat să învăț, să fiu serioasă și curioasă. Am crescut cu ideea că, deși ai noroc, dacă nu depui efort nu poți ajunge la performanță. Copilăria mea a fost una frumoasă, plină de jocuri, imaginație și zile întregi petrecute în spatele blocului cu prietenii.
Ai moștenit talentul actoricesc de la cineva din familie? Sau e un drum pe care l-ai deschis singură?
Mereu am avut o înclinație spre zona artistică: îmi plăcea să fiu filmată, inventam povești împreună cu prietenii, iar cu mama mă uitam la seriale și visam că într-o zi voi fi și eu acolo. Cât despre drumul pe care merg acum, pot spune că este unul pe care l-am descoperit singură, fără să am un model în familie.
"Sunt mulți oameni care ne întreabă dacă suntem împreună"
În serial faci un cuplu foarte frumos cu Vlad Udrescu, iar neajunsul de care se lovesc actorii care joacă în genul ăsta de producții e ca fanii îi vor împreună și-n viața reală. Te-ai lovit de astfel de cereri, de un "v-ar sta foarte bine împreună"?
Da, sunt foarte mulți oameni care ne întreabă dacă suntem împreună. Mi se pare un lucru bun pentru că ar fi existat și varianta în care publicul să considere că nu ne potrivim deloc și să își dorească să ne despărțim.
Apropo, există cineva în viața ta cu care faci un cuplu frumos, de data asta pe bune?
În viața de zi cu zi nu este nimeni.
Delicatețea ta transcende dincolo de micul ecran, te suspectăm c-ai făcut balet în copilărie, ai un vibe așa, un pic clasic. Sunt pe-aproape?
Mulțumesc frumos! De fapt, nu am făcut balet, deși mi-aș fi dorit enorm, probabil ca orice fetiță care visează să fie o prințesă. Poate delicatețea pe care o vedeți vine mai degrabă din felul meu natural sau, cine știe, de la baschet… glumesc, desigur! (râde)
Doar tunsoarea ta nu-i deloc conservatoare. Într-o lume a extensiilor și-a părului lung și glam, de covor roșu, tu de ce-ai ales să-l tai?
Am luat această decizie în facultate, la recomandarea profesorului meu. La început am avut momente de îndoială, mai ales când părerile celor din jur erau împărțite. Totuși, simțeam că acest pas mă ajută să fiu mai autentică și să mă descopăr cu adevărat. Mi-a rămas în minte un interviu cu doamna Ruxandra Ion, în care spunea că “nu toate prințesele au părul lung” și m-a făcut să realizez că nu trebuie să mă raportez la standarde fixe, ci să fiu eu însămi și să mă bucur de drumul meu.
Ce înseamnă pentru tine "acasă"? Un loc, o persoană, un sentiment, un pet?
Mereu m-am simțit „acasă” când mergeam la unchiul meu în Germania. E ciudat, dar acolo simțeam că sunt exact unde trebuie să fiu. Tot „acasă” înseamnă pentru mine și momentele de Crăciun, când sunt cu familia, luăm masa împreună și povestim tot felul de lucruri. Iar, în ultima vreme, am descoperit că mă simt „acasă” și în serile în care mă uit la un film și mă relaxez.
Dacă ai putea aduce o parte din Botoșaniul tău în București, ce ai aduce? O rețetă de familie, un obicei, o vorbă de duh, știu eu?
Aș face un meniu obligatoriu în care să se găsească oriunde ciorbă rădăuțeană și colțunași cu brânză dulce.
Ce planuri ai pentru următoarea perioadă? Ne poți da un mic "spoiler" despre un proiect nou?
În următoarea perioadă, pe lângă serial și faptul că am reluat reprezentațiile la spectacolul “Dreptate pentru un criminal“ de la Apollo111, nu am nimic nou pregătit. Totuși, niciodată nu știi ce poate apărea nou!
Dacă i-ai putea da un sfat Karinei de acum zece ani, care-ar fi acela?
Karinei de la 12 ani i-aș spune să aibă mai multă încredere în ea, căci toate lucrurile se așază așa cum trebuie.
Care-a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit de la cineva din familia ta, părinți, bunici, frați, după ce te-au urmărit în „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN”?
Tata mi-a zis, după ce a apărut serialul și a văzut primele episoade, că e mândru. De asemenea, cu o doză de surprindere care m-a amuzat a adăugat: “Hai că ești talentată!”.
Când se va trage ultimul cadru din acest serial, cu ce vrei să rămână publicul? Și cu ce crezi că vei rămâne tu?
Nu vreau să se tragă ultimul cadru! Cu toate acestea, când se va ajunge acolo, eu știu sigur că voi rămâne cu toate amintirile create pe tot parcursul serialului, cu toate lucrurile învățate, cu dorința de a reveni în genul acesta de proiecte și de a mai primi ocazia să joc în astfel de proiecte, cu oamenii pe care i-am cunoscut și, cel mai important, cu Ana. Mi-aș dori ca publicul să rămână cu gândul că e important să fii sincer cu tine și cu cei din jur, chiar și atunci când adevărul poate fi incomod sau greu de acceptat. Uneori, oamenii găsesc mai ușor scuze pentru greșelile altora și le acceptă, în timp ce persoanele care încearcă să facă ceea ce e corect pot părea exagerate. Cred că e frumos ca fiecare să înțeleagă că a ține la adevăr și la principii nu înseamnă să fii rigid, ci autentic și curajos.
Foto: Antena 1
