Leonard Doroftei: „Din cel mai bun boxer am devenit cel mai bun cârciumar“
L-am găsit în localul său din centrul Ploieştiului. Stătea la o masă, de vorbă cu soţia lui. Fac asta deja de 17 ani. Nimic, însă, nu te lasă să înţelegi că s-a schimbat ceva în entuziasmul cu care se privesc. Au construit succesul împreună.
L-am găsit în localul său din centrul Ploieştiului. Stătea la o masă, de vorbă cu soţia lui. Fac asta deja de 17 ani. Nimic, însă, nu te lasă să înţelegi că s-a schimbat ceva în entuziasmul cu care se privesc. Au construit succesul împreună. Privind retrospectiv discuţia cu el, e ceva superb în felul în care drumul oamenilor buni se construieşte constant înainte. Şi e un tip de coliziune în care intră destinele lor, aşa încât să continue tot timpul fericit. Unii numesc asta întâmplare.
OK! Te-ai repliat bine. Ai terminat cariera şi ţi-ai construit aici viaţa.
Leonard Doroftei Mi-am găsit drumul. În fiecare seară e sâmbătă. Din cel mai bun boxer am devenit cel mai bun cârciumar.
Asta mi se pare aproape la fel de spectaculos precum cariera ta. Felul în care ai ştiut să decizi că ajunge.
L.D. Am tot ce e mai frumos pe lumea asta. Am o afacere de succes. Am o familie minunată. Mă plimb prin lume. Lumea mă iubeşte. Ce-mi mai trebuie?
Pe mine mă fascinează cum te-ai apucat tu de box, Năstase, de tenis şi Hagi, de fotbal.
Dacă nu găseam sala de box rămâneam un bun bătăuş. Întâmplarea… L-am bătut pe unul şi fratele lui m-a dus la box.
Şi întâmplarea prin care ţi-ai cunoscut soţia?
Ne-am întâlnit la mătuşa mea, care era naşa părinţilor ei.
Cum se construieşte o viaţă din detalii! Puteai să n-ajungi acolo.
Da, păi nu mergeam prea des la ea. A fost o întâmplare. Nu ştiu dacă am mers de două ori în viaţă. În una dintre dăţi mi-am întâlnit soţia.
În ce moment al vieţii tale suntem acum?
Am trecut de 40 de ani. Văd altfel viaţa, dar mereu am fost agitat.
Te-ai însurat devreme.
La 24 de ani. Atunci mi-am găsit fata care e sufletul meu.
Nu te-a mai tentat nicio o femeie de atunci până acum?
Mă faci să vorbesc prostii. Sunt om însurat. Am 17 ani de căsnicie. Atât de legat sunt de ea, încât nu ştiu dacă mi se putea întâmpla ceva mai frumos în viaţă.
Mai important decât titlul mondial din box?
Nici nu se compară. Soţia mi-a oferit copiii. Aceştia sunt cele mai mari trofee în viaţă.
De ce-ţi e dor, Dorine?
Nu-mi e dor. Dar dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş face aceleaşi lucruri. N-aş schimba mai nimic.
Ţi-ar ieşi şi a doua oară?
Cred c-ar ieşi mai bine. Cu un pic de experienţă în plus. Am avut bun-simţ. Asta m-a ajutat să realizez tot.
Nu te-a incomodat bunul-simţ?
E adevărat că, dacă aş fi avut puţină nesimţire, aş fi făcut poate bani mai mulţi.
Te întreb pentru că uite, şi Lucian Bute pare un băiat cu bun-simţ.
El trăieşte într-un alt grup. Are altfel de prieteni în jurul lui. A ştiut să-şi managerieze bine cariera.
Tu n-ai ştiut?
Am ştiut din altă latură. Din cea sportivă. El, din cea a afacerilor. Acum toată lumea interpretează că aş avea ceva cu el.
Eu am reţinut că aţi fost şi prieteni la un moment dat.
Nu. Suntem din generaţii diferite. Eu am venit cu canadienii aici. Ei l-au luat acolo şi bravo lui. Nu datorită mie, datorită calităţilor lui. Acum am vorbit despre nişte meciuri de-ale lui, gândind că va fi nevoit să intre în America şi acolo vor fi altfel de boxeri. Unii au înţeles, alţii nu.
De-aia ai spus că ultimul lui adversar a căzut ca la Hollywood. Urmează să meargă în America. Ai încercat să legi lucrurile.
Aici poate am fost un pic ironic, pentru că aşa a fost meciul. N-a arătat ca un meci de titlu mondial. E un campion, dar nu mi se poate impune să spun altceva decât ce gândesc. Mă întrebi despre el, spun ceva. Mă întrebi despre meciurile lui, spun altceva.
Dar Lucian, când boxează acum, îţi aduce aminte şi-ţi e dor de perioada când făceai tu treaba asta? Când camerele erau pe tine, aplauzele ţi se adresau şi tu câştigai?
Nu. Lucian n-are ritmul pe care l-am avut eu. Nu-mi aduce aminte de mine. Avem stiluri diferite şi probabil de-aia şi gândirea diferită. Cu stilul meu, am câştigat cam tot ce se putea câştiga.
Nu-ţi e dor de prim-plan?
Nu. Acum sunt cel mai fericit. Nu mint. Mi-am găsit acest loc. Nu aş fi putut găsi altceva să mi se potrivească mai bine. E exact ce mi-am dorit. Eu pentru asta m-am întors, ca să fiu printre ai mei.
Citeşte continuarea interviului în numărul aflat acum pe piaţă al revistei OK!
Foto: Laszlo Raduly
