Mădălina Ghenea: „N-ai cum să te îndrăgosteşti de personajul meu, Paolina“

Vinerea trecută a fost seara în care Mădălina Ghenea a strălucit şi pe plaiurile natale. Frumoasa româncă de 25 de ani a fost invitata de onoare şi mult aşteptată la avanpremiera filmului britanic "Dom Hemingway", în care aceasta are rolul unei femei fatale şi profitoare

Vinerea trecută a fost seara în care Mădălina Ghenea a strălucit şi pe plaiurile natale. Frumoasa româncă de 25 de ani a fost invitata de onoare şi mult aşteptată la avanpremiera filmului britanic "Dom Hemingway", în care aceasta are rolul unei femei fatale şi profitoare, Paolina, avanpremieră care a avut loc la Biavati Club din Bucureşti.

„Mă bucur foarte mult să vă am pe toţi aici şi sper să nu vă dezamăgesc. Sunt foarte norocoasă, pentru că ştiu câţi actori aşteaptă un astfel de film, ştiu câte probe se dau, ştiu prin câte frustrări poţi să treci, cât de greu este, ştiu câţi oameni, în acest moment, nu au absolut nimic. Poate că şi eu, când am plecat de acasă, singură, nu aveam absolut nimic şi, în 12 ani, am reuşit să-mi îndeplinesc visele importante din viaţă. Mi-e greu să mă numesc actriţă după numai doi ani de lucru. Vă mulţumesc pentru toată atenţia pe care mi-aţi dat-o. De foarte multe ori, mă întreb: Oare chiar merit această atenţie? Eu, fata din Slatina care n-avea nimic, chiar merit toată această atenţie? E un sentiment extraordinar şi mă bucur de fiecare moment", a spus Mădălina Ghenea, în scurtul ei discurs de dinaintea vizionării filmului "Dom Hemingway".

Revista OK! a avut posibilitatea să poarte un scurt dialog cu vedeta noastră şi după vizionarea filmului, care va avea premiera în cinematografe pe 29 noiembrie.

Click pe următoarea!

Mădălina, felicitări pentru filmul Dom Hemingway. M-aşteptam să fie o producţie reuşită şi aşa a şi fost.

Mulţumesc. Mi-a fost tare frică, pentru că mă gândeam că umorul britanic nu va fi gustat de români.E puţin dificil.

Ba este, ne-a plăcut. Apropo de filmul britanic şi nu numai, ai jucat alături de trei grei ai cinematografiei: Jude Law, Richard Grant şi Demian Bichir. În prezenţa căruia te-ai simţit cel mai în largul tău şi de cine ai fost cel mai intimidată la filmări?

Nu aş vrea să-i compar, pentru că, până la urmă, toţi m-au ajutat. Dar pot să spun că cel mai mult m-a ajutat Demian Bichir, pe care eu îl admiram foarte mult. Este un actor extraordinar, nominalizat la un premiu Oscar. Cred că toţi, cumva, m-au intimdat, pentru că este normal, dar toţi m-au şi încurajat.

Jude Law pare un pic arogant de la înălţimea lui de star al cinematografiei britanice. A avut ceva din atitudinea asta şi cu tine, pe platouri?

Nu este adevărat. Nu ştiu de ce rezultă a fi arogant în ochii publicului. Este incredibil, pentru că este un om absolut normal, foarte deschis, foarte amabil. La filmări, am stat în sudul Franţei într-un bed & breakfast, într-un loc foarte simplu, nu am stat în hoteluri de cinci stele. Am luat masa cu toţii. Iar aşa cum se comporta cu regizorul şi cu producătorul, producătorul fiind o figură foarte importantă într-un film, la fel se comporta şi cu ceilalţi actori sau cu persoanele care lucrau în restaurant. Deci, este un om absolut normal, foarte bine educat şi foarte cald.

Click pe următoarea!

Foarte cald în ciuda rolului lui exploziv, în forţă?

Este incredibil cum, în ciuda acestei furii, nebunii şi violenţe pe care le afişează, te îndrăgosteşti de el, de Dom Hemingway. Mie mi-a părut cumva rău că, la primul meu rol, am rezultat probabil altfel. Nu ai cum să te îndrăgosteşti de o femeie ca Paolina (n.r. personajul Mădălinei Ghenea), nici măcar în ultima secvenţă nu-ţi pare rău pentru ea, pentru că ştii că se va descurca, că va găsi o soluţie în viaţă.

Apropo de ultima secvenţă, cum a fost să fii sărutată de Jude Law? Asta pentru toate fetele care sunt îndrăgostite de britanic…

Râde.

Aţi repetat mult scena?

Nu, dar au fost tot felul de variante. Deşi pot să spun că Richard Shepard este un regizor care ştie exact ce vrea şi, chiar dacă aş fi venit cu o idee sau alţi actori ar fi venit cu o idee vizavi de personajul lor, el ştia foarte bine ce îşi dorea. Sărutul, ce pot să spun? E sărutul Jude Law.

Foto: Radu Fugarescu