Maria Sharapova: Joacă tare!

Redactorul OK! România Andreea Glodea a stat de vorbă cu una dintre puţinele femei care au reuşit să devină un brand în lumea atât de masculină a sportului. Masha e prima în multe din topurile celor mai tineri jucători de tenis care au făcut performanţă, o performanţă studiată, muncită, dorită. M-aş fi aşteptat să aibă şi o atitudine pe măsură.

Redactorul OK! România Andreea Glodea a stat de vorbă cu una dintre puţinele femei care au reuşit să devină un brand în lumea atât de masculină a sportului.

Masha e prima în multe din topurile celor mai tineri jucători de tenis care au făcut performanţă, o performanţă studiată, muncită, dorită. M-aş fi aşteptat să aibă şi o atitudine pe măsură. Când eşti femeie, eşti tânără şi celebră, libertatea financiară te îndreptăţeşte să comiţi extravaganţe şi să-ţi satisfaci capricii doar pentru că poţi şi vrei să le ai. Şi chiar dacă nu le ai atât de mult pe cât s-ar aştepta ceilalţi, cei care nu ştiu nimic despre sport şi rigorile lui, nu le respingi din start într-un interviu, poate de teama de-a nu părea prea cuminte ori, pur şi simplu, prea banală. „Banal” e însă un cuvânt care nu-şi are locul în vocabularul unei multiple campioane şi a unei femei care face sport de 17 ani, când are numai 23. Aparent nici „mamă”, „familie” ori „iubit”. „Supernova Rusiei” evită să vorbească despre lucruri care poate dor. Sportul e sinonim cu sacrificiul, dar nu şi cu nefericirea. În final, „the winner takes it all”.

OK! Eşti cea mai bine plătită sportivă din istorie. Ce altceva ar mai fi de zis?

Maria Că sunt o femeie foarte norocoasă! De la începuturile mele în sport am fost înconjurată de o echipă de profesionişti care m-au învăţat nu numai să evoluez ca sportiv, ci şi ca brand. Graţie unei strategii de business de succes, numele meu a ajuns profitabil în timp. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături, în care am avut încredere sută la sută.

Puţini sportivi au talent şi-n afaceri.

Eu am talent în tenis, iar în afaceri am fler şi multe idei. Succesul în tenis şi-n afaceri n-au venit însă peste noapte. A trebuit să muncesc foarte mult pentru tot ce-am obţinut. Dar nu mi-e frică de muncă şi nu mi-a fost niciodată. Sunt dispusă să muncesc oricât ca să-mi împlinesc visele.

Ai urcat în topuri cu o perseverenţă de invidiat. Cât timp crezi c-o să mai treacă până vei ajunge din nou pe locul întâi în clasamentul mondial al jucătorilor?

Lucrez la asta cu toate puterile mele. Reîntoarcerea pe prima poziţie e obiectivul meu pentru anul ăsta şi am intrat în toate competiţiile cu gândul că le voi câştiga.

Între timp, n-ai dus deloc lipsă de contracte de promovare. De crezi că te iubesc sponsorii atât de mult?

Bănuiesc că realizează care e întreg potenţialul meu de marketing. În plus, pentru că am origini multiculturale, am încercat mereu să-mi şlefuiesc imaginea şi să-mi extind disponibilitatea de promovare şi în alte arii, cum ar fi moda şi creaţiile vestimentare. Sunt foarte mulţi bărbaţi atleţi care au reuşit în demersul ăsta, dar nu şi femei.

O campioană în baschet, Cappie Pondexter, spunea despre tine că eşti una din puţinele atlete care au devenit un nume în sport.

De la o femeie-sportiv sunt mai multe aşteptări: să combine performanţa cu imaginea, cu puterea ei de atracţie. Multe fete nu reuşesc să ducă la bun sfârşit misiunea asta, pe alocuri imposibilă. Se concentrează fie pe carieră, fie pe look, pe imagine.

În copilărie, fetiţele fac de regulă balet, înot. Nu ţi-a făcut cu ochiul niciun alt sport când erai micuţă?

Nu, niciunul. Probabil pentru că m-am concentrat exclusiv pe tenis şi n-am mai avut timp să mă gândesc dacă mi-ar plăcea un altul.

Joci tenis de la şase ani. Poate şi pentru că părinţilor tăi le-a plăcut mai mult tenisul pentru tine?

M-au susţinut foarte mult şi nu cred că există părinţi care să fi făcut atâtea sacrificii câte au făcut ai mei pentru ca visul copilului lor să devină realitate. Tatăl meu şi cu mine am părăsit oraşul în care am locuit de mică, Sochi, când eu aveam şapte, cu destinaţia Statele Unite. A trebuit să aşteptăm mult până când mama a putut să vină şi ea după noi. Primul meu gând când am câştigat Wimbledonul a fost că sacrificiile părinţilor meu au fost în sfârşit răsplătite.

Te vedem prea rar la evenimentele mondene. Nu le frecventezi pentru că nu ai timp?

Mi-aş dori să am mai mult timp să petrec cu familia mei şi cu cei dragi. Îmi plac evenimentele mondene, dar în timpul sezonului de tenis mă concentrez mai mult de munca din teren. După ce scad antrenamentele, deplasările şi turneele, îmi rămân cel mult 20 de zile pe an în care pot face alte lucruri. Pur şi simplu încerc să le valorific cât de bine pot.

Care e cea mai mare temere a ta?

Să-mi pierd sănătatea şi să nu mai pot să fac ce iubesc, adică să joc tenis.

Contează întotdeauna să câştigi?

Câştigul, succesul sunt ca un drog, te fac să vrei întotdeauna mai mult. Intru mereu într-o competiţie cu ambiţia de-a câştiga, nu doar de-a juca.

Acum câţiva ani, ţi se spunea „Sirena Siberiană”. Cum ai vrea să ţi se spună acum?

Maria Sharapova, mulţumesc!

Ai creat linii de ceasuri şi de ochelari. Te opreşti aici?

Sunt un mare fan al ceasurilor TAG Heuer, iar linia de ochelari pe care am conceput-o pentru ei e o declaraţie de stil. Din noiembrie, am planuri mari şi proiecte noi de dus la capăt.

Care sunt designerii tăi preferaţi?

Sunt un mare fan al creaţiilor Stellei McCartney, dar iubesc şi colecţiile lui Rick Owens, Marc Jacobs ori Cole Haan. Îmi place să port şi Isabelle Marrant, dar în ultima vreme am făcut mai mult loc în garderoba mea pentru creaţii vintage.

De ce crezi că cei de la TAG Heuer te-au ales ca ambasador?

Pentru că eu şi ei împărtăşim aceleaşi valori. Şi ei, şi eu suntem un brand care se reinventează constant şi care luptă pentru a-şi păstra locul întâi în preferinţele consumatorilor.

La ce te-ai gândit ultima oară aseară, când ai pus capul pe pernă?

La norocul enorm pe care l-am avut până acum.

Foto: Tom Munro/TAG Heuer, EPA