Marian Ionescu & Octavia Geamănu, primul interviu după căsătorie: „Suntem foarte aproape de aceeaşi idee de cuplu“

Niciodată să nu spui niciodată. După ce-am aflat, pe 1 fe­bruarie, că liderul trupei Direcţia 5 a ajuns pentru a doua oară la starea civilă, alături de prezentatoarea Observa­torului Special de la Antena 1, aveam să ne covingem şi mai mult

La două luni de la cununia civilă, am schimbat cu cei doi soţi impresii despre mariajul lor rock’n’roll

Niciodată să nu spui niciodată. După ce-am aflat, pe 1 fe­bruarie, că liderul trupei Direcţia 5 a ajuns pentru a doua oară la starea civilă, alături de prezentatoarea Observa­torului Special de la Antena 1, aveam să ne covingem şi mai mult de adevărul acestor spuse. Nu-l vedeam dus la altar şi i-am spus asta, într-un interviu cu... aproape toate cărţile pe faţă, lui şi proaspetei sale soţii. O discuţie fran­că, în care am încercat să descurcăm iţele unei poveşti de iubire aparent complicate, care a sfidat, totuşi, pesimis­mul celor care nu cred în finaluri fericite. Deşi Marian mărturiseşte că şi acestea pot fi greu de controlat. De-aia există regulile... Veţi vedea în interviu la ce ne referim.

Domnul şi doamna Ionescu.

Octavia Nu, Marian Ionescu şi Octavia Geamănu. Eu mi-am păstrat numele după căsătorie.

Cununia voastră civilă a părut a fi o hotărâre de moment, cam cum fac cuplurile care, ajunse la Las Vegas, se întreabă: „Ce-ar fi să ne căsătorim?“

Galaţi nu e tocmai Las Vegas. Nu avea cum să fie ceva spontan, suntem de atâţia ani împreună, şi-n plus aici nu poţi face ceva spontan ca la Las Vegas, durează o perioadă până depui actele. Şi nu e o hotărâre de mo­ment, ci una firească, căci după logodnă urmează căsăto­ria. Cam ăsta a fost şi mersul relaţiei noastre.

Marian Ea şi aranjamentele ei de la Galaţi. A mers repede, nu?

S-a întâmplat în două minute.

Cine v-a fost alături?

Colegii mei din formaţie şi sora ei. Am avut martori un toboşar, un chitarist, doi solişti vocali şi trei tehnicieni.

Marian, în ce fel a fost acest moment diferit faţă de prima ta trecere pe la starea civilă, la prima căsătorie?

Marian Prima oară am fost căsătorit acum 30 de ani, la o vârstă un pic diferită de cea de astăzi şi cu o stare emoţio­nală diferită de cea avută la 53 de ani.

52 de ani!

Aş comenta, în funcţie de vârsta pe care o am, că a fost ceva cumva conştient. Sunt ceva emoţii când te că­sătoreşti, generate de nu ştiu ce, plăcute.

Să înţeleg că tu ai fost cea copleştită de emoţii, Octavia?

Nu! Eu am avut emoţii după, pentru că s-a întâm­plat totul atât de repede, încât n-am avut timp să-mi dau seama. După cununie, i-am zis surorii mele: „Sunt căsători­tă cu iubirea vieţii mele!“ Pentru mine, să fiu căsătorită cu Marian este o fericire de nedescris în cuvinte şi asta pentru că este iubirea vieţii mele. Ştiu că asta spui de obicei la bă­trâneţe, după ce ţi-ai cam trăit viaţa şi ai avut timp să-ţi faci un calcul al amintirilor şi al trăirilor, însă chiar spuneam la un moment dat că, dacă n-ar fi să rămânem împreună până la adânci bătrâneţi, până la sfârşitul vieţii, aş trăi mereu cu gândul la el. Şi n-aş putea să trăiesc aşa.

Avea emoţii, ai avut emoţii şi la hotel. Mari. Îţi tremurau picioarele.

Glumeşte! Eram pe tocuri de 15 cm. Adică, un pic de emoţii ai când eşti pe tocuri, nu?

Octavia, cum ai reuşit să-l faci pe Marian Ionescu, un om cu o imagine de bărbat neînsurabil, să ajungă din nou la altar?

În primul rând că nu am depus niciun efort în sensul ăsta, ci el. Glumesc. Nu, niciunul dintre noi n-a de­pus nici un efort ca să ajungem unde suntem azi. Ştii cum este să trăieşti într-o relaţie în care nu trebuie să lupţi ca să meargă, în care nu trebuie să faci absolut nimic din ceea ce nu simţi, în care trăieşti fără a simţi că cel de lângă tine îţi îngrădeşte vreun pic libertatea, să fii într-o re­laţie în care poţi să zbori?

Dar parcă şi prea multă libertate oferită de partener nu este ceva benefic pentru o relaţie. Pare a fi un pact: căsătoriţi, dar liberi să facem ce vrem.

Da, suntem căsătoriţi, cu înţelegerea pe care o avem despre libertate, dar şi cu un grad de morală ridicat.

Şi nu este o înţelegere exprimată, ci un sentiment. Ai un sentiment de libertate, pe care ţi-l respect, aşa cum mi-l respecţi şi tu mie. În mo­mentul în care vrei să te căsătoreşti cu cineva, vrei să-ţi împarţi viaţa cu el, nu să i-o dăruieşti cu totul, astfel încât tu să nu mai poţi să respiri. Trăieşti în deplină armonie cu tine însuţi lângă omul cu care ai ales să trăieşti. Asta înseamnă libertate.

De fapt, următoarea întrebare care plu­teşte în aer este: prin libertate, el înţelege permi­siunea de-a umbla şi cu alte fete?

Să zicem că asta a fost, de fapt, întrebarea, dar voi mi-aţi răspuns deja. Restul, sunt doar comentarii răutăcioase în ziare.

Da, iar noi nu avem de dat nicio replică nimănui. Noi suntem fericiţi, ne-am căsătorit. E la mintea cocoşului că o fată tânără, care are o vârstă frumoasă, nu cere în căsătorie un bărbat, cum s-a scris, şi nu acceptă să fie lângă cineva, dacă acel cineva nu o respectă.

Cum trăieşti această viaţă rock’n’roll alături de Marian Ionescu? Te-ai obişnuit cu ritmul lui, cu turneele, repetiţiile, culisele concertelor ş.a.m.d.?

Pentru mine este perfect, pentru că eu am fost reporter de monden şi, în toată perioada aceea, înainte să-l cunosc pe Marian, am partici­pat la tot felul de concerte extraordinare ale ma­rilor artişti veniţi în ţară. Şi niciodată n-am ştiut cum e să stai în public. Eu sunt obişnuită să stau în culise, asta mi se pare senzaţional, toată lumea e curioasă să vadă cum este acolo. Eu sunt acolo, aşa că pentru mine este perfect.

Aţi şocat şi pe altcineva, în afară de noi, cu această cununie subită? Mă refer la noi, cei care n-am mai auzit nimic de relaţia voastră de vreun an… Sau aţi fost voi prea discreţi?

Noi trăim după cum simţim, fără să-i deranjăm pe cei din jurul nostru, avem viaţa noastră, cu parcursul ei. E ca la tenis, tu joci pe teren, iar unii, de pe margine, comentează. Dar tu îi auzi? Nu, că tu eşti concentrat la jocul tău. Noi avem viaţa noastră, povestea noastră fru­moasă. Nu ştiu dacă asta înseamnă să fii discret sau să-ţi vezi de viaţa ta. Noi aşa facem, mergem la film, la masă, avem o viaţă normală.

Şi cu toate acestea, o lungă perioadă de timp, nimeni nu v-a mai fotografiat la film sau la masă. Şi s-a tras concluzia că nu mai formaţi un cuplu.

Dacă nu ne-a mai fotografiat nimeni, înseamnă că o perioadă n-am mai reprezentat un interes pentru ei. Asta nu înseamnă că noi nu ne-am văzut de viaţa noastră.

Revenind la un interviu cu Marian Ionescu, apărut anul trecut, în aprilie, în revista noastră…

Când eu eram în America, împreună cu colegii mei de la Antena 1 şi Antena 3.

Da. Marian, anul trecut erai destul de pesimist în legătură cu căsătoria, spunând că o relaţie este ca o maşină care, de cele mai multe ori, sfârşeşte în şanţ. Anul acesta, maşina a ajuns unde trebuie, la starea civilă. Atunci îmi suna că vorbeşti despre o despărţire.

Păi, eu fiind plecată în America vreo două săptămâni, nu prea eram unul lângă celă­lalt, nu?

N-am spus asta, am definit într-un fel relaţia dintre doi oameni care se pregătesc să se căsătorească şi, ulterior, se căsătoresc. În con­tinuare cred că relaţia dintre doi oameni e greu de controlat. Şi că, dacă eşti fericit şi poţi stabili cu partnerul de viaţă câteva reguli, ai şanse mai mari de supravieţuire. Altfel, merge cam la vale.

Şi care ar fi aceste reguli?

E important ca relaţia să fie guvernată de respect, de consideraţie, să nu fie ucisă de fa­miliarism...

În ce sens familiarism?

Să fie atenţi şi el, şi ea, la comportament, pentru a nu se pierde din magia primelor întâlniri. Iar atunci când cei doi sunt acasă, ţinuta vestimen­tară nu trebuie să fie una neglijentă, după ce, un timp, amândoi au avut grijă de asta. Cu alte cuvin­te, să-şi păstreze un echilibru vestimentar. N-aş vrea nici ca forma de adresare să fie alta, şi pentru ea, şi pentru el, în sensul că cei doi să-şi permită tot felul de cuvinte nepotrivite, sub umbre­la scuzei că oricum te iubesc şi-ţi pot spune cum vreau. În plus, nici el şi nici ea să nu-şi piardă spaţiul vital, să renunţe la grupul de prieteni doar pentru că s-au căsătorit.

Să continui să ai viaţa ta.

Octavia, viaţa ta se mai schim­bă. Se schimbă diamica ei, un cuplu are altă dinamică.

Ce dinamică are viaţa lângă Marian Ionescu?

Îi mai creşte viteza. Pentru că viaţa mea şi a grupului se derulează cu mult mai multă viteză decât a altora. Şi, da, ţi se mai schimbă viaţa când te căsătoreşti, dar e bine să se schimbe oarecum în bine. Adi­că să nu-ţi treacă pe la nas şase luni de dragoste şi pe urmă să înceapă coşmarul. Că n-ai făcut ni­cio afacere. Şi copilul să nu fie niciun şantaj. Şi pe urmă să nu te trezeşti cu mai puţin timp liber–şi când vorbim de libertate vorbim de felul acesta de libertate, în care poţi lua decizia să te ridici de pe canapea şi să mergi singur cu bicicleta la plimbare. De-aia sunt importante regulile, în orice facem.

Nu mă aşteptam de la un artist boem ca tine să ţină cont atât de mult de reguli.

Tot business-ul nostru şi toată arta din lume funcţionează pe reguli. Muzica, cea mai poe­tică muzică din lume, are regulă ca la matematică.

Dar cuvântul „regulă“ sună atât de strict şi de sever, ca ceva impus, şi trebuie să spunem că nu este impus.

Asta pentru că am avut noi grijă să stabi­lim, în opt ani… De fapt, nici nu stabileşti, ci înţe­legi. Cred că ajungi să înţelegi cum funcţionează ea şi, dacă ai noroc, ea înţelege cum funcţionezi tu. Şi vii în acord, ajungi la un punct de echilibru.

Vorbeai, într-un alt context, şi de copil. Bănuiesc că este în plan.

E important şi ar fi foarte bine să avem un copil.

Da, orice femeie căsătorită şi nu numai îşi doreşte să devină mamă. Să ne ajute Dumne­zeu să vină şi să fie sănătos.

Marian se apăra odată spunând că nu este infidelul din articolele din ziare. Dar asta e ca o ştampilă pentru el. De aceea, se poate spune, vrei, nu vrei, că te-ai căsătorit cu infidelul din articolele din ziare.

Eu nu m-am căsătorit cu cineva care apare prin ziare, ci cu un om. Marian Ionescu, care are o viaţă, o identitate, o personalitate. Eu am descoperit pe parcursul a opt ani un om la care m-am oprit din căutări şi care este perfect pentru mine. Nu încerc să schimb în niciun fel percepţia oamenilor despre el, pentru mine con­tează felul în care îl văd eu, şi sunt un om obiec­tiv, şi felul în care mă face să mă simt. Sunt cea mai fericită lângă el.

Cum te-a cucerit?

Mă gândeam c-o să mă întrebi asta şi mă gândeam la un răspuns, dar n-am găsit unul.

Păi stai, că nici n-a spus că mă iubeşte.

A spus că eşti iubirea vieţii ei, mai devreme. Şi dacă ai intervenit în discuţie, te întreb şi pe tine cum te-a cucerit Octavia, sperând să ne spui mai multe. Pe tine, bărbatul greu de cucerit.

Dar eu ţi se pare că sunt uşor de cucerit? O fată este mai greu de cucerit decât un bărbat.

Despre tine nu s-au scris atâtea în ziare. Este imaginea cu care am rămas despre el.

Baby, ai fost căsătorită de două ori!

Iubirea mea, n-am fost căsătorită, am avut două relaţii. Dar nu au avut loc de tine în sufletul meu.

Revenind la întrebare. Mai întâi, nu sunt de necucerit, deoarece sunt sensibil şi uşor de im­presionat. Dar eu cu Octavia avem un exerciţiu de ani de zile, şapte, opt ani, cu multiple dovezi de în­ţelegere. Mi-a tot dovedit că suntem foarte aproa­pe de aceeaşi idee de cuplu, simt dragostea ei pu­ternică, e un om bun, cu care se poate trăi liniştit.

Urmează şi o nuntă, o ceremonie religioasă?

Dacă ea ţine, o facem. Cred că da, nu?

Da, nu m-am gândit la ziua în care o să mă văd mireasă, la tradiţii şi tot ce înseamnă asta, dar îmi doresc, fără îndoială, logodna la biserică.

Fiul tău, Carmin, cum a primit această veste?

S-a bucurat. Carmin are 30 de ani, n-a trebuit pregătit.

Carmin e unul dintre oamenii cu cel mai bun suflet din câţi am întâlnit. Şi mă înţeleg, desi­gur, foarte bine cu el. Nu ai cum să nu te înţelegi bine cu Carmin.

Şi cam cum decurge acest mariaj, cu Marian plecat trei sau cinci zile din şapte în turneu, iar tu fiind zilnic la Antena 1? E un fel de mariaj de weekend?

Ne mai vedem şi luni. (

) Este un an mai încărcat. Avem acest turneu prin ţară, care se termină aproape de septembrie, cu intervalul acesta de una, două, trei zile pauză. Este un fel de a trăi cu care ea este obişnuită.

Şi care îmi place foarte mult.

Spuneai că vrei să faci cea mai frumoasă muzică românească dintotdeauna. Cât mai ai?

Îmi doresc şi încerc să fac asta. Şi poate că mai am, creativ, vreo zece ani buni şi nu vreau să-i pierd în niciun fel. Vreau să scriu cât pot de mult în această perioadă.

Şi, după zece ani sau câţi vor fi, ce se întâmplă?

La 62 de ani, probabil că ţi se schimbă un pic dinamica. Dar cred că mai avem ani buni de cântat împreună, la Direcţia 5, şi că de acum în câţiva ani începem să culegem de-adevăratelea roadele, şi economice, şi artistice. Şi că va conta foarte mult nostalgia oamenilor care au crescut cu muzica formaţiei Direcţia 5, cărora le dăm în­tâlnire şi peste zece ani. Astfel că viaţa noastră va fi departe de a fi urâtă atunci. În businessul ăsta, cel mai mare vânzător este nostalgia. Câtă lume n-ar plăti acum să vadă Beatles, de exemplu?

Foto: Sorin Stana. Stilist: Madena Pasăre; Vestimentaţie: BCBG MAXAZRIA, ZARA, ICON, Scotch&Soda/COLLECTIVE. Hairstilist: Daniel Cristea/GETT’SArtisticTeam. Mulţumim Pescariu Sports&Spa, Strada Glodeni 1-3, Bucureşti