Mihaela şi Gabriel Coveşeanu: „În vacanţele petrecute împreună eram cei mai fericiţi“

Coprezentatorul emisiunii Vorbeşte lumea şi sora lui ne-au povestit cele mai amuzante amintiri, din vremurile în care copiii aveau distracţii simple, dar autentice. Ea este sora mai mică a lui Cove. Îi despart trei ani şi jumătate, dar îi apropie toţi ceilalţi. Mihaela este cea cu care Cove şi-a împărţit copilăria şi cred că împart împreună şi un fel bun de a fi. Am împărţit cu toţii jumătate de oră, am stat de vorbă, iar cu voi, cei doi împart câteva dintre amintirile lor frumoase.

„După ce terminam concediul la mare, plecam prin moldova, sau ardeal.“

Cum ţi-l aduci aminte pe Cove, cam de când ai început să ţii lucruri minte? Mihaela Îmi aduc aminte că ieşeam la joacă împreună. Mă plimbam cu bicicleta lui. Că jucam fotbal în casă împreună şi spărgeam lucruri. Cove Aveam mileuri, cum se purtau, şi ce se mai punea deasupra. Cu balerina, cu peştele, cu toate câte se puneau atunci… Deci, în loc să se joace el cu păpuşile, jucai tu fotbal. Mihaela Exact. Îmi aduc aminte că mama venea de la serviciu şi nu mai găsea obiecte în casă. Le spărgeam jucând fotbal. Când vă certaţi, cam cine era de vină? Eu, de regulă. Eram cea mică şi rea, săream la bătaie. Ai avut vreodată senzaţia, în prima parte a vieţii, că fratele tău o să ajungă celebru? Aveam o Dacie cu care mergeam în fiecare vară la mare. Pe tot drumul către mare, ca să fim liniştiţi, să nu ne batem pe locul din mijloc al maşinii, mama îl punea pe Gabi să spună poezii. Avea un fel de a le intona, avea un fel de a le spune şi ne ţinea captată atenţia o mare parte din drumul spre mare. Cove Era drumul acela vechi, îl făceam în cinci ore cu Dacia aceea. Nici cine ştie ce posibilităţi de a asculta muzică nu aveam. Era un radio un maşină, abia prindeai un post pe atunci. Mihaela Atunci mi se părea că o s-o ia pe drumul acesta. Şi-mi mai aduc aminte de el când avea grijă de mine, avea opt ani şi responsabilitatea de a mă lua de la grădiniţă. Eu, la un moment dat, eram la o grădiniţă a armatei. Mă aduceau cu un autobuz al lor şi mă lăsau la ora patru într-o staţie aproape de casă. Mama îl trimitea pe Gabi şi-i zicea că trebuie să fie la ora patru acolo, altfel autobuzul pleacă şi nu mă mai vede. El săracul venea de la 12 acolo, să nu întârzie. Cove Eram copil, nu prea ştiam bine cât e ceasul. Ca să fiu sigur, terminam şcoala şi mă duceam şi stăteam în staţie, în staţie la Lizeanu. Venind mai încoace puţin, succes la fete avea? Sau să nu exagerăm? Mihaela Să ştii că, legat de viaţa asta a lui, nu prea aflam multe. El pleca în oraş. Atât. Nu se ştia cu cine, unde şi în ce fel. Cove Noi locuiam cu toţii în Bucureşti. Şi când plecam, tata mă mai întreba unde merg şi eu asta îi ziceam: „Merg în oraş“. Şi tata: „Cum în oraş? Păi, ce, noi stăm la ţară?“.

Sunt actriţă la Teatrul pentru copii, la Excelsior.

Mihaela a terminat liceul de muzică. Am avut harpă în casă. Deci nu pian. Pian e pistol cu apă.

Pian au mulţi. Aveam harpa aceea în casă, 50 de kg avea.

Era frumos. Se aduna lumea în faţa blocului. Serios. Un pic înainte de Revoluţie, părinţii au făcut un efort să cumpere o pianină. Când repeta, când cânta ea, Beethoven sau Bach…

Cum cântă tot românul, da, băi, se aduna lumea în faţa blocului. Stăteam la etajul unu.

Nu ştiu dacă e dificil. Trecuse de 18 ani şi ţinea el o cură de slăbire, nu ştiu. Nu mai mânca, ceva de genul ăsta. Într-o seară a ieşit cu prietenii, pe lângă bloc, aproape. N-a băut mult, dar dacă nu avea obiceiul ăsta, nu vrei să ştii cum era când a ajuns acasă. Nu băuse mult, dar pentru că n-a mâncat nimic toată ziua i s-a făcut rău. Ţin minte şi acum cum zăcea pe canapea şi mama plângea: „Copilul meu, ce a ajuns copilul meu! Să bea, să vină beat acasă?“.

A fost problemă mare în familie.

El e un om echilibrat, aşa a fost mereu.

(râde) Da.

Sunt multe, deci trebuie unul?

Nu e un moment, sunt mai multe. Faptul că plecam toţi la mare, pentru noi ăsta ar fi.

Vacanţele pe care le făceam împreună.

Da şi după ce terminam concediul la mare, plecam mereu împreună prin ţară, în Moldova, prin Ardeal, peste tot. Şi atunci era frumos că eram împreună, toată familia. Şi era într-adevăr o vacanţă. Cântam şi ne simţeam bine.

De exemplu, îmi aduc aminte că am ajuns o dată la mare în celebra staţiune Venus. Fii atent! Moment de mare fericire. Era înainte de '89. Poate o să vi se pară o prostie, dar băuturile răcoritoare de acum nu se găseau. Se găsea o prostie similară. La un mini-golf găsisem una autentică. Era cinci lei sticla. Crede-mă, mergeam în fiecare zi, cu sticle la schimb, că aşa era atunci, mă duceam cu 20 de sticle, luam şi ajungeam în cameră, unde le beam pe toate şi mă duceam să mai iau. Cred că în concediul acela jumătate din bani i-am dat pe asta. Era fericirea. Aşa era atunci fericirea.

Foto: Sorin Stana, Make-up Pro TV, Stilist: Madena Pasăre

Ţinută: Marks & Spencer, Epica, Tezyo