Mircea Solcanu: „Nu m-am culcat cu toţi“

Am stat de vorbă cu el şi uneori mi-a părut un tip chiar deştept. A câştigat în viaţă speculând simpatia momentană a televiziunii pentru oameni ieşiţi din comun. Discursul de la Bucureşti al Madonnei pare penibil în relaţie cu celebritatea lui Mircea Solcanu.

Am stat de vorbă cu el şi uneori mi-a părut un tip chiar deştept. A câştigat în viaţă speculând simpatia momentană a televiziunii pentru oameni ieşiţi din comun. Discursul de la Bucureşti al Madonnei pare penibil în relaţie cu celebritatea lui Mircea Solcanu. În timpul şedinţei foto, toate cucoanele care treceau pe lângă el zâmbeau şi-l felicitau. Unde e conservatorismul de altădată? La finalul şedinţei, doi oameni, la doi paşi de noi, au chemat poliţia, acuzându-se unul pe celălalt de furat. Deci, atunci când nu spune lucruri trăsnite, în jurul lui Mircea Solcanu ele se întâmplă oricum.

OK! Văd că ai un gen de succes în televiziune.

Mircea Solcanu Eu n-am ştiut c-o să-l am. Nu credeam că mă pricep la treaba asta. E important ca nişte oameni să vadă în tine ceea ce tu habar n-ai că există.

Tu contrazici ideea că ar exista o problemă cu minorităţile sexuale.

Da. Acum depinde ce laşi să se vadă mai mult: omul din tine sau latura ta sexuală.

La tine, latura sexuală e parte a succesului.

Oamenii m-au plăcut dinainte să le spun la televizor că sunt homosexual.

Când te-ai hotărât că eşti homosexual?

Când te joci cu păpuşile, nu e relevant. Dar apoi creşti şi vezi cum colegii joacă fotbal, şi tu nu. Tu joci volei. Apoi vine momentul în care colegii tăi ies cu fetele şi tu ai vrea să ieşi cu ceilalţi colegi. Cam atunci îţi dai seama. Atunci mi se părea o dramă. Că eram unic şi irepetabil.

Atunci ai nevoie de confirmări, care apar de la un George Michael. De la un Freddie Mercury.

Am suferit când a murit. Eu eram fan Queen, colegii mei erau fani Depeche Mode.

E o diferenţă de percepţie între gay şi homosexual? Parcă nu e bine să fii homosexual.

Nu. Poţi să foloseşti tot felul de expresii. Şi homosexualii ăştia se împart în două categorii: gay şi bulangii.

Întrebarea acum e dacă nu e normal ca bărbatul să fie masculin şi femeia feminină.

Reproşează-i unui balerin de la Operă că nu e masculin.

Pe tine te mai ia lumea şi în serios?

Păi n-ai văzut când a trecut doamna aceea, când făceam pozele?

Acum depinde. Dacă faci din viaţa ta un circ, nu te mai ia nimeni în serios. Atunci când mi-am făcut „coming out“-ul...

Ce ţi-ai făcut?!

„Coming out“-ul. Aşa se zice la homosexuali, când recunosc în public că sunt. Eu am ales să joc pe o carte a sincerităţii, că publicul nu e tâmpit. Publicul sunt mama şi sora ta. Şi oamenii cred că au apreciat. Dacă îmi inventam o viaţă şi mă duceam în pădure la Băneasa şi mă pupam cu o fată, cui i-ar fi folosit?

Ţi-ai pus vreodată problema că e nefiresc să nu poţi face copii cu iubiţii tăi?

Ce e firesc? Sunt foarte multe cupluri de heterosexuali care nu pot face copii. Nu cred că asta cu procreatul e cel mai important.

Problema e că asta cu procreatul e uşor. Şi eu aş putea procrea. Budiştii spun că unii oameni n-ar trebui să aibă voie să facă copii. Acum nici nu văd un copil crescând cu doi bărbaţi.

Deci nu-ţi propui să faci copii în viaţa asta.

Dacă aş şti că lucrul acesta m-ar face fericit, nu l-aş exclude.

Mama ta a acceptat?

N-a crezut. Anul ăsta, înainte de Paşti, a început să creadă. Până acum, a crezut tot timpul că m-a pus cineva să zic aşa. Mă punea să-i spun că nu e adevărat. Până la urmă, s-a convins şi mi-a zis că nu are cum să fie împotrivă. Şi cred că o mamă preferă să aibă un copil homosexual decât unul cu cancer. Dar, până la urmă, oamenii trebuie să înţeleagă că nu e o boală.

Dar parcă nici bine nu e.

Ce e bine?

Ce e bine şi ce e rău?

Binele e absenţa răului.

Păi şi tu eşti fericit?

Nu pot să zic asta. Dar sunt un om liber. Am spus asta la televizor şi mi-am câştigat libertatea. Are însă un preţ.

Am vrut să preîntâmpin tot felul de glume proaste. Percepţia în România e că homosexualul trebuie să aibă pene pe spate şi ruj pe buze şi aşa să meargă pe stradă.

Consecinţa iubirii e copilul. Asta e ce spune Dumnezeu.

Sunt cupluri de heterosexuali care nu pot avea copii. Dumnezeu îi iubeşte mai puţin?

Aşa putem constata că sunt şi oameni fără o mână. Nu ne apucăm să ni le tăiem şi noi.

Raportarea la Dumnezeu eu aşa o văd. Dumnezeu este iubire.

Nu. Fiind foarte expus, lor le e frică şi atunci n-am.

Ai avut o relaţie cu băiatul cu care ai apărut în maşină, în revista de paparazzi?

Am apărut cu mulţi bărbaţi. Şi cu toţi în maşină. Care? Nu m-am culcat cu toţi.

Foto: Alex Ranta

Citeşte interviul integral în noul număr al revistei OK!, acum la chioşcuri.