Octavia Geamănu&Marian Ionescu: „Ne descurcăm foarte bine în rolul de mamă şi tată“

Când veţi citi aceste rânduri, minunea Octaviei şi-a lui Marian va împlini deja patru luni. Noi l-am cunoscut la trei, într-o frumoasă zi de martie, şi-a trebuit să le dăm dreptate părinţilor care îl recomandă ca fiind cel mai cuminte bebeluş. O altă certitudine cu care am plecat de la şedinţa foto este acea că liderul Direcţia 5 se descurcă bine în rolul pe care i l-a dat viaţa, din nou, după 32 de ani. „Marian e ca muzica pe care o scrie“, ne asigură şi vedeta Antena 1, repetând ceea ce tot auzim în atâţia ani de interviuri cu cei doi. Reţeta lor de mariaj perfect este neschimbată şi se respectă întocmai.

Octavia, cum este prima experienţă ca mamă? Recomanzi?

Octavia Când zici prima, e ca şi cum eşti sigură că urmează o a doua şamd. Dar eu încă nu m-am obişnuit cu statutul ăsta. Îl văd pe Andrei, e acolo, mă ocup de el, îi dau să mănânce, fac tot ceea ce face o mamă, doar că eu tot nu mă simt o mamă. Cum nu m-am obişnuit nici cu statutul de soţie. E ca şi cum mi l-ar fi dat cadou Dumnezeu: „Ia-l şi bucură-te de el!“.

Să nu se interpreteze partea asta, că nu te simţi încă mamă. Cum a fost când ţi-ai ţinut prima dată copilul în braţe?

Micuţul Andrei are acum patru luni

Octavia Am întrebat dacă a mai fost cineva în sală cu mine, dacă a mai născut cineva acolo, pentru că mi se părea că nu seamănă... nu mi se părea aşa drăguţ bebeluşul.

Credeai c-au încurcat copilul?

Nu, că eu ştiam că nu va semăna cu mine, pentru că îmi doream să nu semene. Doar ochii mi-am dorit să-i ia de la mine, în rest am vrut să fie clona lui Marian. De la mine, am mai vrut să moştenească şi instinctul în privinţa oamenilor. Dar asta n-avea nicio legătură cu ce am văzut eu în prima zi. Marian, însă, a fost aşa de fascinat încât, la zece minute după ce-am născut, l-a luat în braţe şi timp de şase ore nu i-a mai dat drumul.

Tu, Marian, îţi doreai o clonă a Octaviei?

Marian Mi-am dorit, da, ca dacă este fată, să-i semene Octaviei. Dar când apare şi-l vezi că este băiat, te repliezi imediat. L-am primit cu foarte multă dragoste, oricum.

Şi nu e exclus să vină şi o fetiţă. Zic şi eu.

Da, există această dorinţă să mai facem un copil. Am văzut că nu e chiar aşa de complicat. E un fel de greu frumos, mai degrabă. În perioada asta a vieţii, mă văd plimbând mai degrabă un cărucior cu un copil decât un căţeluş.

Bănuiesc că podoaba capilară a lui Andrei vine pe filiera Marian Ionescu.

Este exact Marian când era mic. Chiar mi-a arătat mama lui, acum câteva zile, o fotografie. Este identic. Ba chiar seamănă cu Marian de pe coperta albumului Ambiental, au aceeaşi freză.

Cei doi s-au căsătorit în 2015

Eu mi-l imaginez pe Marian foarte calm şi imperturbabil în jurul copilului, chiar şi atunci când acesta plânge şi voi nu ştiţi de ce. Aşa este?

Noi nu prea ştim cum e când plânge Andrei. E cam liniştit. Nu ne-am panicat deloc, e ca şi cum am ştiut din prima săptămână ce avem de făcut. Ne descurcăm foarte bine în rolul de mamă şi tată.

Aşa este, Marian, ştii exact ce ai de făcut sau de ce plânge Andrei?

Nu, dar nici nu a fost dificil în astea trei luni, nu au fost momente critice, nu s-a îmbolnăvit. Aproape c-a mers ca sania la vale. Uitaţi-l! E ca nou, nu?

Să-nţeleg că totul e la fel ca înainte de apariţia lui Andrei? Ştiu că voi asta vă doreaţi, ca viaţa voastră să nu se schimbe odată ce veţi deveni părinţi.

Nu ştiu cum se întâmplă în cazul celorlalte familii, dar, la noi, e totul cam la fel.

Da, dar suntem înconjuraţi de foarte mulţi oameni care ne ajută.

Sfatul meu pentru mame este să nu refuze niciun ajutor. Soacra, mama, sora. Dacă vor să ajute cu orice, să primească ajutorul lor. Lasă-i, pentru a avea timp şi tu pentru tine! Şi ca să poţi să te bucuri pe deplin de copil.

Marian şi Octavia sunt împreună de zece ani

Marian, eşti mulţumit de soţia ta după naştere? Mie mi se pare că arată de parcă n-ar fi născut niciodată.

Da, îmi place că este aceeaşi fată pe care am întâlnit-o acum 8, 9 ani.

Zece chiar, că ne-am cunoscut în 2007, în mai.

Marian Ne-am păstrat relaţia, ne respectăm, ne-am stabilit fiecare cu frontiera lui. Să nu ne invadăm prea mult.

Ce înseamnă să nu vă invadaţi prea mult? Adică să nu vă vedeţi câteva zile?

Nu, Doamne fereşte!

Atunci când cineva intră într-o relaţie, face într-o oarecare măsură greşeala de a-i dedica tot timpul persoanei iubite. Ori asta, la un moment dat, nu poate duce spre ceva bun. La noi, toul merge pe principiul „love, peace & harmony“.

Nu se aplică, baby, la toată lumea! Nu e o reţetă bună pentru toată lumea.

Este o reţetă bună pentru noi.

Tu, Marian, îmi pari omul acela pe faţa căruia nu poţi citi mai nimic. Ai zâmbit când ţi-ai ţinut copilul în braţe?

Dacă mă puneţi, eu zâmbesc! Şi da, sunt fericit că îl am şi pe el, şi pe Octavia, şi pe toţi oamenii din jurul meu. Este sentimentul ăsta de binecuvântare, că totul merge strună. Şi merge de zeci de ani strună. La nivelul meu de aşteptări, care nu este foarte mare, am sentimentul că totul merge ca pe roate. Viaţa este superbă. E foarte multă lumină în viaţa mea. Sunt şi pe un culoar în care nevoile nu sunt foarte mari, nu am dorinţe exagerate. Mă face fericit cântatul la chitară, întâlnirea cu Octavia, cu copilul...

Ce fel de tată eşti?

În raport cu Carmin, fiul cel mare, sunt atent la mai tot ce face şi încerc să îi dau coordonate care ţin mult de experienţa mea de viaţă. Şi în raport cu bebeluşul Andrei, atenţie foarte mare din partea mea nu reclamă el acum. Sunt în jurul lui, îl plimb cu căruciorul, schimb scutece, fac tot ceea ce este de făcut.

Bănuiesc că te descurci mai bine decât la prima ta experienţă, cu Carmin?

Marian  Am şi cu 32 de ani mai mult decât atunci.

Dar şi mai puţină răbdare.

Nu, am mult mai multă, dimpotrivă. Sunt mult mai sigur pe mine ca acum 32 de ani. E mai bine acum. Ştiu cu mai multă precizie ce am de făcut. Privesc cu mai multă încredere spre anul viitor şi peste doi ani.

Marian mai are un fiu, Carmin, dintr-o relaţie anterioară

Tot laşi loc de interpretări. Să înţeleg că vreţi să vă mai măriţi familia?

Eu nu pun în propoziţie cuvântul plan. E o dorinţă. Îmi doresc mult să mai am un copil cu Octavia. Şi ea mai vrea un copil. Vrei tot cu mine, baby?

Forever!

Dar nu e de glumit. N-aţi văzut unii oameni? Stau câţiva ani căsătoriţi, fac copii, se recăsătoresc, mai fac nu ştiu câţi copii. Poţi face orice calcul vrei tu, că uneori există aşa, un curs al vieţii, iar rezultatul nu este întotdeauna cel pe care l-ai găsit tu. Trăim în lumea lui „fără garanţii“.

Octavia, te întreb şi pe tine. Se descurcă Marian ca tată? Ai ceva să-i reproşezi?

Sunt foarte fericită că m-am bazat pe instinct atunci când a trebuit să iau cele mai importante decizii din viaţa mea. Instinctul mi-a zis că Marian este un soţ şi tată perfect. Şi nu m-am înşelat. E perfect pentru mine.

Tu ştiu că te-ai întors, de curând, la ştiri. Eşti pregătită sau nu te simţi cu adevărat refăcută?

Eu m-am simţit pe deplin refăcută la trei săptămâni după naştere. M-am întors în redacţie de la 1 februarie, pentru că mai avem de pus la punct unele lucruri referitoare la conţinut. Sper să revin cât mai curând la pupitrul Ştirilor de la ora 20.

Cum te gândeşti să te organizezi, cu cine îl laşi pe Andrei în condiţiile astea?

Va rămâne cu bona lui în zilele în care nu e Marian în Bucureşti, miercuri, joi şi vineri adică. Dar, din fericire, programul îmi permite să nu lipsesc prea mult de acasă. Stau maximum cinci ore la televiziune.

La an nou, turneu nou, nu-i aşa, Marian?

Da. Suntem din nou în turneu naţional, noi, cei de la Direcţia 5, încercăm să acoperim toate oraşele, mai mari sau mai mici. După socoteala noastră, se vor aduna 147 de concerte. Anul trecut am reuşit performanţa de a nu anula niciun concert, probabil că şi anul acesta va fi la fel.

Marian, ultima întrebare. Pentru ce îi eşti recunoscător lui Dumnezeu?

Pentru viaţa asta extrem de frumoasă care gravitează în jurul acestui dar fabulos pe care mi l-a dat. Darul creaţiei, de a putea scrie cântece. E fabulos. E ca şi cum ai avea o ladă cu galbeni, al cărui capac îl deschizi în fiecare zi şi iei câte un pumn de acolo. Şi nu se termină niciodată.

Foto: Sorin Stana; stilist: Madena pasăre; vestimentaţie: iro/magazin sport couture, scoth&soda/magazin collective; hair style: Cătălin Trifu - Gett's artistic team; Make up: Mirela Cristina Drăgan - ABAcademy.ro; Mulţumim Piatraonline.ro, Aleea Teişani 137A, Bucureşti