Partenera lui Victor Newman din „Tânăr şi neliniştit“: „Nu mi-aş dori să fiu niciodată ca Nikki“

12 aprilie, 2013

Avea doar 23 de ani când a început să o interpreteze pe Nikki Newman, unul dintre personajele centrale ale serialului de televiziune Tânăr şi neliniştit, iar acum, la 56 de ani, Melody Thomas Scott mărturiseşte că acest rol i-a schimbat radical viaţa şi tot datorită lui şi-a cunoscut actualul soţ.

OK: Ce înseamnă pentru tine 40 de ani de serial? Melody Scott Thomas: Wow, 40 de ani este o perioadă foarte lungă de timp, sunt aici de 34 de ani, iar “Tânăr şi neliniştit” mi-a schimbat viaţa complet, începând prin a-mi face cunoştinţă cu soţul meu, până la copiii mei şi la viaţa pe care o trăiesc acum. Acest serial înseamnă să pot lucra în fiecare zi şi să fac ceea ce îmi place, ceea ce am nevoie să fac, adică să joc. Mi-a dăruit foarte multe şi mă simt recunoscătoare pentru toate.

Cum a fost să lucrezi în primii ani din “Tânăr şi neliniştit” cu legende precum scenaristul Bill Bell?

Era minunat când Bill se afla prin preajmă. Ne întâlneam cu el pe holuri şi ne striga pe numele personajelor, lucru care nu ne displăcea deloc, pentru că, într-adevăr, intram în pielea acestora. Totul era diferit pe vremuri. Producător era John Convoy şi am învăţat o grămadă de lucruri doar uitându-mă cum se hotăra să aşeze florile pe fundal. Chiar şi poziţionarea camerelor şi luminile erau unice, diferite faţă de cele din alte show-uri. Cred că aceste detalii fac diferenţa şi în ziua de astăzi. Am învăţat foarte multe, sunt bucuroasă că eram atât de tânără când am început să lucrez aici.

Din fericire, nu prea multe! Serios, e un personaj foarte ofertant, dar nu mi-aş dori să fiu niciodată ca Nikki! Şi trebuie să vă spun că sunt mai slabă decât ea!

Da, cred că da. Deseori, petrec mai mult timp la studiouri decât acasă. Iar dacă vreun obiect nu e la locul lui în sufrageria Newmanilor, îl aşez imediat aşa cum era. O iau destul de personal.

Într-un fel, e destul de uşor, pentru că în timp relaţiile se consolidează între actori, ceea ce e foarte important. Aşa pot schimba o replică sau pot face ceva ce n-am făcut la repetiţii, iar ceilalţi să continue în mod firesc, ca şi când aşa ar fi scris în scenariu. Avem încredere unul în celălalt că putem face o scenă mai interesantă şi mai convingătoare. Şi, ca şi în viaţă, putem prezice cum va reacţiona un personaj într-o situaţie anume. Dar devine mult mai interesant atunci când nu mai e la fel de previzibil şi face lucruri neaşteptate. Iar asta îţi forţează şi ţie personajul să facă la fel, ceea ce poate fi distractiv.

Mă înţeleg bine cu toţi, nici nu ştiu ce răspuns să dau... Uite, Amelia Heinle (Victoria Newman) e o persoană foarte drăguţă. O ador, pur şi simplu. Iar când o văd, îmi înseninează ziua.

Cu ruşine vă spun că ştiu foarte puţine. Stilistul nostru vestimentar, Andreea, e din România şi-mi mai povesteşte despre locurile natale. Soţul ei e tot român şi chiar şi acum se străduieşte să se adapteze stilului de viaţă american.

E mai uşor acum, de când au crescut copiii şi nu mai trebuie să-i pregătesc pentru şcoală, să-i iau de la ore, să-i duc la balet etc. Pot să mă concentrez mai mult pe ceea ce fac, deşi cei doi Teckeli ai mei tot îmi fac programul.

Mie şi soţului meu ne place să călătorim. Aşa că ne programăm mereu dinainte unde vom merge, chiar dacă nu ştim data la care vom putea pleca. Apoi, îmi place să citesc, să mă joc cu câinii mei, să înot în piscină... Iar, recent, m-am apucat să-mi scriu autobiografia, pe care toţi prietenii au insistat s-o scriu.

E nemaipomenit! Avem o fetiţă şi un băieţel, Charlotte şi James. Au 17 luni. Au început să vorbească unul cu altul, pe limba lor. Nimeni nu înţelege ce spun, în afară de ei. Dar sunt haioşi şi-mi place să-mi petrec timpul cu ei.

Mă îngrijesc, dar cred că am şi gene bune. Nu folosesc decât un produs de întreţinere, un ser pe care îl cumpăr din Barcelona şi pe care îl aplic în fiecare seară şi înainte de machiajul de studio. E cu adevărat miraculos.

Încăpăţânată, generoasă, glumeaţă... Şi iert, dar nu uit niciodată.