Patrizia Paglieri: “Nu mai fac sacrificii pentru niciun bărbat în afară de fiul meu”
Patrizia Paglieri este efervescentă și plină de culoare precum țara din care se trage. Puteți observa asta singuri, atunci când urmăriți și savurați virtual rețetele pe care le chef-ul italian le propune în fiecare zi, la matinalul “Dimineața cu noi” de la Kanal D.
Dar Patrizia e mai mult decât o femeie care face minuni în bucătărie. Italianca solară precum țara în care a copilărit iubește cu aceeași pasiune cu care gătește, fie că este vorba despre fiul ei, Francesco, fie despre bărbatul cu care face pereche de cinci ani, și are păreri sincere și amuzante despre tot ceea ce înseamnă la bella vita. Într-o română cu interferențe din limba ei natală, Patrizia mi-a povestit cum se vede viața din perspectiva unei vedete care trăiește în România, dar iubește în Italia.
Schimbând aici impresii cu tine nu pot să nu mă gândesc la Bella Italia. Unde, mai exact ai copilărit tu, Patrizia?
Patrizia Paglieri Până la șase ani, am locuit cu părinții mei în Bahamas, apoi am revenit în Italia, în regiunea Valle d'Aosta, iar când aveam 12 ani, ne-am mutat la San Remo. Acolo am stat până la 30 de ani.
Cum este la San Remo, din punctul de vedere al unei localnice?
Este un oraș foarte frumos, dar pentru vacanțe. Din punct de vedere al vieții de zi cu zi, nu se compară cu un oraș precum București. Este frumos poziționat, pentru că ești pe Coasta de Azur. Ai Monte Carlo și Nisa aproape. Este o localitate mică, acolo toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Majoritatea sunt italieni care au domiciliul stabil la Milano sau Torino și care și-au cumpărat acolo case de vacanță. Ne cunoaștem toți.
Cum de te-ai născut în Bahamas?
Tatăl meu era crupier la casino și toată viața s-a plimbat prin lume. Iar în perioada în care m-am născut, el lucra acolo. Eram prea mică pentru a-mi aminti ceva din Bahamas. Aș fi vrut să mai ajung o dată acolo, dar până acum n-am avut ocazia. Mi-ar fi plăcut să-l duc pe fiul meu, Francesco, să vadă unde m-am născut.
Apoi, viața te-a adus în România, unde ai și rămas.
Tot prin tatăl meu, care a venit aici să deschisă un casino. În același an, eu am divorțat și cum ai mei erau în România, am venit să-i vizitez, apoi am rămas aici.
Ce te-a atras, ce te-a convins să rămâi aici?
Asta nu știu nici acum. (râde) Am venit pur și simplu pentru că erau aici tata și mama. Dacă erau în Peru sau Bolivia, mergeam acolo. Iar cum mama avea restaurant în San Remo, am făcut și aici ceva legat de bucătărie. Așa s-au legat lucrurile. Mai târziu, m-a atras spiritul românesc, spre “balamuc”, ca cel italienesc, viața de aici. A început să-mi placă aici.
Cum erau părinții tăi? Genul acela de italieni plini de viață, agitați, vorbăreți?
Da, familia mea e foarte veselă. Mergeam mereu în vacanță, alegeam cele mai bune restaurante, ne trăiam viața. M-am născut la soare și am crescut la soare, așa c-am fost mereu pozitivă. Precum vremea.
Este adevărat că toate italiencele gătesc dumnezeiește și că masa în familie e sfântă la voi?
Gătesc, în general, mai bine decât româncele și asta pentru că au tradiție, a avut cine să le învețe și au și produse bune cu care să gătească. Aici nu există peste tot pește proaspăt, ulei de măsline, nu ai fructe de mare. Pasiunea pentru gastronomie se poate dezvolta, cu siguranță, mai ușor în Italia.
Fiul tău, Francesco, câți ani are? Spre ce se îndreaptă el în viață?
Are 26 de ani. Îi place și lui partea de Horeca, dar nu neapărat bucătăria. Acum mă bate la cap să deschidem o cafenea, adică un business mai ușor de urmărit. Eu în cei doi ani de pandemie mi-am dat seama că fără restaurant am câștigat mai bine decât cu el. Și am muncit de trei ori mai puțin. În pandemie am semnat cu Asia Express, apoi m-a căutat Kanal D și am acceptat să fac parte din matinalul lor, “Dimineața cu noi”. Acum, după ora 16, eu nu mai am viață. (râde) Deja visez patul. Dar nu se știe. Iar eu continui să fac și meniuri în restaurante. Colaborez cu multe restaurante. Vom vedea dac-o să mai am un restaurant al meu. Știi cum se zice? Se-nchide o poartă, se deschide un portone... Le iau cum vin.
Legat de matinal și de trezitul în zori de zi: ce mănâncă chef Patrizia Paglieri la prima oră?
Eu în fiecare dimineață mănânc iaurt cu cereale și fructe. Iar la ora 10, când terminăm matinalul, mâncăm ceea ce gătim acolo. În ultima vreme vine și un invitat special să gătească și el ceva, așa că avem în fiecare dimineață o masă completă. Avem tot ce trebuie în frigider. Iar acasă, eu și Francesco mâncăm de toate: frittata, paste, tortilla cu legume și alte preparate care-i plac lui. Eu sunt fericită și c-un sendviș, dar nici el nu-i foarte mâncăcios. Nu mâncăm carne de-un an, iar în rest nu suntem dificili.
Știu că tatăl lui Francesco a dispărut din viața voastră pe când el avea doar nouă luni. Ai simțit vreodată că fiului tău îi lipsește figura paternă?
Nu, pentru că Francesco n-a crescut fără figură paternă, ci în casă cu mine, tata și mama. Iar părinții mei erau foarte tineri: când m-am născut, mama avea 17 ani, iar tata 20. Așa că lui Francesco nu i-a lipsit figura paternă: l-a avut pe bunicul lui. Oricum, familiile perfecte sunt doar în telenovele și nici chiar acolo. Nu poți să le ai pe toate.
Poți spune că el este italian get-beget?
Nu, Francesco este italian-român. La meciurile de fotbal nu știe cu cine să țină, se împarte între Italia și România. Dar când vine vorba despre polo, un sport pe care-l practică și el, este clar că ține cu România. Chiar dacă este italian, el s-a născut aici, așa că este împărțit între aceste două țări.
Tu când vizitezi Italia, în ce locuri mergi? Tot în cele turistice, ca noi?
Depinde. Acum, de cinci ani, de când am un iubit în Sicilia, merg acolo și am descoperit cu el locuri care nu sunt populare. Mai merg în Liguria, regiunea în care am locuit cel mai mult. Dar dacă se întâmplă să ajung la Veneția sau Milano, mă plimb și eu tot prin locurile turistice.
Bănuiesc că este greu să aveți o relație la distanță, așa-i?
Ușor nu este, dar dacă am decis asta, înseamnă că este ceva serios. Și ne vedem oarecum des. Acum, cu matinalul este puțin mai dificil, dar de multe ori plec vineri pe la 13 și mă întorc duminică seară. Dacă vrei să te vezi cu o persoană, te vezi. El lucrează în Florența și are casă în Sicilia.
Te-ai întoarce în Italia pentru el?
Nu, nu m-am gândit la asta. Nu mai fac sacrificii pentru niciun bărbat din viața mea în afară de Francesco. Dacă ar fi fost să locuiesc în Florența, poate mă duceam, dar în Sicilia e mai greu, dacă nu stai în Palermo. Viața e ușoară acolo unde ai salariu bun și câștigi bine. Dacă ai portofelul plin, îți faci viața frumoasă peste tot. Bine, nu chiar peste tot, căci nu mi-ar fi plăcut să trăiesc, de exemplu, în Austria sau Germania. Oamenii sunt prea reci acolo.
Care sunt locurile tale preferate din România, în schimb?
Nu am un loc preferat. Mi-au plăcut Maramureș, Delta Dunării, îmi place și litoralul. Nu mi se pare atât de scump pe cât zic românii, trebuie să știi să cauți. Dar vacanțele nu le-aș face, într-adevăr, în stațiuni precum Mamaia, pentru că nu ai ce să faci toată ziua. Marea românească este de weekend, nu este de vacanță.
Revenind la fiul tău, Francesco... cam cum te-ai vedea ca soacră? Știu că mamele de băieți din Italia sunt aprige.
Nu, nu, depinde de noră. (râde) Poverina... (râde) Dacă este o noră ok, o să fiu și eu ok. Dacă nu-i ok, nu se căsătorește și gata. (râde). Glumesc. De obicei, lui Francesco i-au plăcut fete în regulă.
Să încheiem cu un meniu simplu pe care l-ar putea adopta cineva care vrea să mănânce bine, dar să se și întrețină.
Tartar și carpaccio de pește, mâncăruri cu puține calorii. Salatele și pastele sunt iarăși de preferat, dar nu rețetele cu unt și smântănă. Și neapărat paste integrale, poate cu creveți. Și un pahar de vin bun la cină, nu se poate fără!
Foto: Sorin Stana, Stilist Madena Pasăre, Vestimentație Magazin AvantPremiere/Galeriile Marriott, Mulțumim Moki Modern Kitchen, Strada Gara Herăstrău 4D, București
