Radu Vâlcan despre Adela: ”Va fi mama copilului meu!”
Adela are o replică frumoasă, atunci când vorbeşte despre Radu: „Toate incertitudinile mele s-au transformat în cea mai mare certitudine a vieţii mele!“. Mi-a plăcut mult. Mai ales fiindcă mi se pare că i-am regăsit iubindu-se şi mai mult decât acum doi ani, când i-am întâlnit pentru un material special de Crăciun. Şi-au dorit o nuntă ca-n poveşti şi au avut-o: trei zile şi trei nopţi de petrecere în vârf de munte, la Hadar Chalet, într-un hambar transformat într-o locaţie glam. Au urmat zece zile de miere în New York. Iar despre toate astea şi cam ce va urma mi-au povestit la o cafea de după-amiază, cu multă relaxare şi umor, cam aşa cum au fost picnicurile lor zilnice din Central Park.
Cum a fost luna de miere?
Adela: Nouă ne place Asia foarte mult. Dar am păstrat-o pentru noiembrie-decembrie şi am zis că cea mai bună variantă e să mergem la New York, pentru că noi iubim foarte mult această metropolă. E oraşul nostru.
Hai să facem un top trei al locurilor voastre preferate din New York...
Radu: În primul rând, Central Park. Apoi SoHo...
Adela: Ne place mult în Soho, la Chelsea Market, unde mâncăm homari.
Radu: Dar ne-ar trebui un Top 20 al locurilor de-acolo care ne plac. Plus altele, pe care nu le-am văzut.
Aveţi vreun moment legat de istoricul relaţiei voastre care s-a întâmplat în New York?
Adela: Noi mai fuseserăm acolo, dar cu prieteni. Aşa că acum au fost cele mai frumoase momente, fiind doar noi doi. Unul dintre ele a fost când am plecat de la un restaurant din Central Park, am zis că mergem la Guggenheim şi, când am plecat prin parc, ne-am întins pe iarbă şi am adormit. Dar un moment frumos a fost şi anul trecut, când eram în Central Park cu naşii noştri şi a început să plouă torenţial...
Radu: Am avut chiar imaginea aia pe care o ştim cu toţii din filmele americane...
Adela: Ploaia ne udase până la piele, noi eram pe biciclete, a fost superb...
Radu: Mie îmi cursese rimelul, dar nu mi-a păsat... (râde)
Şi voi spuneţi că nu sunteţi romantici...
Radu: Nu, cred că fiecare om e romantic în felul său. Dar noi avem o doză de romantism în orice facem. Chiar şi dacă ne bem cafeaua pe terasă.
Adela: Nu suntem romantici în sensul acela clasic, adică „de la intrare până pe terasă sunt petale de trandafiri“. Noi, de exemplu, nu sărbătorim ziua în care ne-am cunoscut, pentru că nu ne amintim care este. Nişte persoane romantice şi-ar fi notat cu roşu-n calendar...
Dar şi faptul că aţi ales să faceţi o nuntă cu doar 70 de persoane mi se pare romantic...
Adela: 65!
Adică 5 v-au tras ţeapă?
Adela: Nu. (
) Am pornit de la 53 şi am ajuns la 65. La noi a fost invers.
Aţi fost atipici în organizare. N-aţi vrut pe cineva care să vă cânte, de exemplu...
Adela: N-am vrut să mergem la un concert.
Şi dansul mirilor?
Adela: Noi n-am vrut să avem dansul mirilor. Şi, la un moment dat, a venit Ivona Nenu, organizatoarea nunţii noastre, şi a zis: „Haideţi la dans!“. Dar noi n-avem niciun dans... Şi atunci ne-am gândit că în prima noastră vacanţă împreună am ascultat foarte mult Morcheeba, „Enjoy the Ride“... I-am cerut DJ-ului melodia şi am dansat atunci exact aşa cum am simţit. El m-a călcat un pic pe rochie...
Radu: Un pic mai mult... (
)
Adela: Am avut o surpriză, în schimb, din partea familiei. Fraţii mei cu soţiile lor, fratele lui Radu şi verişoara mea cu iubitul ei ne-au făcut un dans special pe melodia formaţiei Taxi, „Cele două cuvinte“. Eu nu ştiam nimic... El ştia despre ce e vorba. Şi, la final, trebuia să zică el: „Te iubesc!“. Numai că DJ-ul, neştiind care-i treaba, a tăiat finalul... (
)
Radu: Eu mă uitam la verişoară-sa: „Când intru?!“.
Adela: Şi DJ-ul a schimbat melodia atunci. Deci vezi, cum poţi să spui tu că suntem nişte persoane romantice?!
A fost exact ca-n poveşti. Trei zile şi trei nopţi... Dar chiar aţi mai petrecut după prima noapte?
Adela: Da. Iar Dana Rogoz şi fratele ei au construit un fel de Escape Room. Toate indiciile erau legate de noi şi ideea nu era să găseşti cheia, ci verighetele. Altfel, nu ne mai puteam căsători.
Dar cererea în căsătorie cum a fost?
Radu: A fost un moment special, la sfârşitul anului trecut. Atunci ea îşi cumpărase o staţie ca să poată face repetiţii muzicale acasă. Şi îi lipseau două boxe. Aşa că i-am spus: „Uite, am găsit nişte boxe la Ruse, în Bulgaria. Iubita, mergem acolo, că au sigur şi sunt şi de calitate...“. Ea evident că s-a prins atunci, dar m-a lăsat pe mine să-mi duc la capăt tot scenariul ăsta. Eu îmi doream să fie acolo pentru că era locul unde fusese prima noastră întâlnire romantică, atunci când încă nu se ştia de noi, eram la începutul relaţiei şi ne doream să fim singuri ca să ne dăm seama exact ce simţim.
Adela: Eu m-am prins ce va urma. Dar el nu ştia că eu ştiu... Şi pentru că tot amâna, i-am spus direct: „Hai, zi ce vrei să zici!“. (
)
Radu: „Cum adică? Ce să zic?“. (
) A fost un moment stingher, dar foarte emoţionant.
Adela: Exact cum suntem noi, aşa a fost şi acel moment. Ne-a bufnit râsul, apoi am izbucnit în plâns, n-a apucat să se mai aşeze în genunchi...
Cu aiureala asta frumoasă a voastră, sunteţi pregătiţi în momentul ăsta să fiţi părinţi?
Adela: Da. Noi muncim de mici, ştim ce înseamnă responsabilitatea adevărată.
Radu: Iar pasul spre căsătorie a venit într-un moment de maturitate – şi individuală, şi a relaţiei noastre.
Adela: Noi ştiam că vom rămâne împreună. De-aia nici nu credeam că mai e nevoie de cerere în căsătorie. Mă gândeam că voi rămâne, la un moment dat, însărcinată... Stăteam deja de atâta timp împreună.
Aţi avut vreun moment de cumpănă în relaţia voastră?
Adela: Am avut şi noi momente tensionate ca oricine. N-am mai vorbit o zi, nu i-am răspuns la telefon, dar niciodată nu am trecut printr-o întâmplare care să-mi ridice întrebarea dacă mai rămânem sau nu împreună. Nimic atât de grav...
Radu: Discuţii şi certuri există în orice cuplu. Nu există perfecţiune. Pentru noi, relaţia noastră reprezintă idealul de relaţie.
Adela: Noi avem păreri în contradictoriu, dar în casă la noi nu se ţipă. Eu văd tot mai rar cupluri în care nu se întâmplă asta. Şi noi nu am avut absolut niciodată vreo ceartă violentă verbal... Fără înjurături şi jigniri. Iar asta e important, cred eu.
Radu: Există o regulă tacită şi-anume că în casă nu trebuie să existe certuri urâte. E vorba de fondul acela sănătos pe care îl avem amândoi. Apoi, mai este şi faptul că noi suntem înconjuraţi de cupluri sănătoase, solide...
De ce îl/o iubeşti?
Adela: Pentru că e foarte familist, pentru că am încredere în el 100%. Şi pentru că lângă el sunt eu cu adevărat. Nu am absolut nicio mască. Am curaj să mă arăt în faţa lui şi cu meschinăriile mele, şi cu defectele fizice sau de alt fel, fără să-mi fie teamă că mă judecă şi că mă va iubi mai puţin după ce le va vedea.
Radu: O iubesc pentru că e prietenul meu cel mai bun. Pentru că e cea mai isteaţă persoană pe care am cunoscut-o. Pentru că mi-a oferit şansa de a mă lăsa s-o iubesc. Şi pentru că, la un moment dat, va fi o mamă extraordinară. Mama copilului meu!
Când se va întâmpla asta?
Adela: Nu am plănuit, cum se va întâmpla, va fi binevenit.
Dar va fi unul sau mai mulţi?
Adela: Am zis să trecem de primul! (
)
Până atunci, ce aduce profesional toamna asta pentru fiecare dintre voi?
Adela: Eu joc în două spectacole, la Teatrul de Comedie şi la Teatrul Metropolis. Unul e „Haimanaua“, în regia lui Dan Tudor, cu care o să plecăm şi într-un turneu prin ţară care va cuprinde 30 de oraşe, iar premiera va fi în Germania, la Frank-furt. În plus, urmează un nou single cu DJ Project. Şi, desigur, plănuiesc activitate video pe Youtube şi pe blogul meu, www.adelapopescu.eu.
Radu: Eu tocmai am teminat de filmat „Burlăciţa“. Şi mă bucur că prima mea colaborare – cea de la „Insula iubirii“ - cu Antena 1 a avut succes. Joc şi eu într-un spectacol, la Teatrul Mic, se numeşte „Primăvara la Roma a doamnei Stone“.
Am uitat să vă întreb care sunt defectele celuilalt pe care le toleraţi...
Adela: E foarte împrăştiat. Fumează. A, şi mă trezeşte dimineaţa, pentru că se plictiseşte fără mine şi nu mă lasă să dorm. (
)
Radu: Să ştii că Adela are puţine defecte. Este perfectă soţia mea! (
)
