Sophia Loren: „Timpul nu vindecă toate rănile“

Sophia e una dintre cele mai faimoa­se actriţe din istoria cinematogra­fiei, având în palmares peste 50 de roluri. Diva italiană a reuşit nu doar să cucerească bărbaţi din întreaga lume, ci şi să obţină multe premii, graţie talentului ei deosebit, printre care şi cele 22 de trofee internaţionale

Sophia e una dintre cele mai faimoa­se actriţe din istoria cinematogra­fiei, având în palmares peste 50 de roluri. Diva italiană a reuşit nu doar să cucerească bărbaţi din întreaga lume, ci şi să obţină multe premii, graţie talentului ei deosebit, printre care şi cele 22 de trofee internaţionale pentru rolul din filmul „Două femei“ (1961). Cu ocazia unei vizite în Emiratele Arabe Unite, unde a mers să prezinte câteva bijuterii de lux create de casa italiană Damiani, revista OK! Orientul Mijlociu a stat de vorbă cu Sophia Loren, care radiază de frumuseţe şi înţelepciune.

OK! Ce părere aveţi despre Dubai?

Sophia Loren Este un oraş frumos. Nu-i gă­sesc niciun cusur. Îmi pare rău doar că n-am avut ocazia să văd şi deşertul, dar vreau să mă întorc şi să experimentez asta.

Sunteţi aici ca să reprezentaţi o firmă de bijuterii. Care e bijuteria dvs. preferată?

Mie îmi plac bijuteriile simple, care nu stră­lucesc ostentativ şi care sunt uşor de purtat. Bineînţeles că atunci când merg la o premieră e o ocazie mai deosebită, când oamenii se aş­teaptă să vadă un star. Atunci port o bijuterie mai opulentă, de obicei a casei Damiani.

Aţi crescut într-un cartier sărac din Napoli. Cum aţi ajuns să fiţi actriţă?

Am început să muncesc, pentru că nu aveam nici ce mânca. Imediat după război, viaţa era foarte grea şi noi eram foarte săraci. Mama m-a luat şi am mers împreună la Roma, unde am avut norocul să întâlnim oamenii potriviţi, care lucrau în cinematografie. Am început cu roluri mici, care în timp au devenit tot mai mari, până când am reuşit să le susţin financi­ar pe mama şi pe sora mea.

Încă vă mai raportaţi la tânăra aceea săracă?

Da, e cu mine mereu. Sunt recunoscătoare pentru ce mi s-a întâmplat. A fost o perioadă foarte grea pentru mine, dar m-a ajutat să devin femeia de astăzi. Şi, bineînţeles, a fost o sursă de inspiraţie şi pentru rolurile mele.

Ce înseamnă acasă pentru dvs.?

Peste tot mă simt ca acasă. Locuiesc în Geneva, dar merg des în vizită în Italia, la surorile mele, şi tot acasă mă simt şi în Los Angeles, unde locuiesc fiii mei.

Cât de des îi vedeţi pe Carlo şi Edoardo?

Cât de des pot. Când mai vin în Europa cu treburi, încerc să merg acolo unde sunt ei. Şi ne vedem neapărat de Sărbători!

Sunteţi un star internaţional. Fiii dvs. trăiesc în umbra dvs.?

Nu cred să fie aşa. Ei preferă un trai re­tras. Carlo e mai rezervat. E artist şi îi pla­ce să trăiască în lumea muzicii. Edoardo e vorbăreţ şi e şi un tip mai macho...

În curând, veţi deveni din nou bunică. Cum vă simţiţi în această postură?

Sunt foarte încântată. Fiecare copil e un dar de la Dumnezeu. E o plăcere să aştepţi să vină pe lume şi apoi să-i vezi feţişoara.

Aţi avut o căsnicie lungă şi fericită cu producătorul Carlo Ponti. Care e secretul unui astfel de mariaj?

O căsnicie ajunge să dureze în timp numai dacă există dragoste şi respect reciproc. Răb­darea pe care o are soţia contează la fel de mult – femeia trebuie să vrea ca acel mariaj să meargă! Eu şi Carlo ne-am înţeles foarte bine. Ne-am iubit până la sfârşit (n.r. Carlo a murit în ianuarie 2007). Mi-e tare dor de el!

De ce anume vă e dor cel mai mult?

De orice făceam cu el. Şi nu e adevărat că timpul vindecă rănile. Cu cât se scurge o peri­oadă mai mare, cu atât mă gândesc mai mult la lucrurile pe care le făceam împreună şi cred că aş fi putut face mult mai multe pentru el.

Credeţi că vă veţi mai îndrăgosti vreodată?

Nu ştiu, niciodată nu ştii ce-ţi rezervă viaţa. Dar fără soţul meu, dragostea mea se îndreap­tă acum spre copii şi nepoţi. Pentru mine, viaţa e şi acum frumoasă, plăcută şi plină de lucruri adorabile.

Cum e să lucrezi cu actriţe ca Nicole Kidman, Penélope Cruz şi Judi Dench, aşa cum aţi făcut-o pentru musicalul „Nine“?

Toată lumea a crezut că, fiind atâtea femei pe platou, va ieşi cu ceartă. Dar Nicole a venit la filmări cu fetiţa ei şi toţi au fost foarte înţe­legători şi calmi. Cea mică a fost foarte cumin­te şi n-a plâns deloc. Iar Nicole este o doamnă deosebită. La fel şi Judi Dench.

Mulţi parteneri de film pe care i-aţi avut s-au îndrăgostit, în cele din urmă, de dvs.

În industria noastră e destul de greu să răzbeşti şi e mai bine să nu amesteci lucruri­le. Cary Grant a ţinut mult la mine. La fel şi Marcello (n.r. Mastroianni). Am jucat împreu­nă în filme pe parcursul a 20 de ani şi între noi s-a legat o frumoasă prietenie.

Infidelitatea e la modă la Hollywood. Cât de importantă este fidelitatea pentru dvs.?

Fidelitatea e importantă câtă vreme iubeşti o persoană. Suntem din generaţii diferite, dar eu aşa am fost învăţată. Dacă într-adevăr ţii la cineva, trebuie să-i fii loial. Câteodată, în anu­mite circumstanţe, poţi fi distras de cineva pe care de-abia l-ai cunoscut, dar eu n-aş fi pu­tut face niciodată o prostie de genul ăsta. Aş fi avut remuşcări toată viaţa, pentru că nici mie nu mi-ar fi plăcut să-mi facă cineva aşa ceva. E important să-ţi respecţi partenerul, mai ales când ai o familie.

Cum arăta Hollywoodul anilor ’60?

Erau alte vremuri atunci, totul era dife­rit. A trecut mult timp de când am stat la Hollywood, nu prea mai ştiu cum arată acum.

Pe care dintre prietenele dvs. la fel de celebre le admiraţi în mod deosebit?

Pe Tina Turner. O admir foarte mult pentru felul în care cântă şi-mi place mult de ea şi ca om. A avut o viaţă grea, înainte să se mute în Elveţia. Dar e o femeie incredibil de veselă.

Ce vă place să faceţi în weekend?

Să dorm!

Gătiţi?

Da, când sunt copiii mei acasă.

Cât de des călătoriţi?

Nu prea des. Mi-e teamă de avioane. Întot­deauna opresc câte o stewardesă şi îi spun: „Pu­teţi să mă ţineţi de mână, vă rog?“. Mi-e frică să zbor cu avionul. Şi ele îmi spun întotdeauna că n-am de ce să mă tem, că nu e mare lucru.

Spuneţi-ne secretul aspectului dvs. atât de tânăr.

Cred că e şi mulţumită moştenirii genetice, dar contează şi cum te simţi în interior, şi sti­lul de viaţă pe care-l ai. Eu merg mult pe jos şi fac exerciţii timp de 45 de minute în fiecare zi. Nu fumez şi încerc să am un stil de viaţă sănătos.

Interviu de Sarah Bladen, Melanie Penny

Foto: Guliver/Rex Features/Getty Images, OK! Orientul Mijlociu, Northfoto