Tania Popa: „Am găsit fericirea fără s-o caut!“
Are o poveste de viaţă despre care îţi dai seama că a dus-o spre împlinire din savoarea cu care o spune. Să ai curajul să te arunci în viaţă doar pentru a te bucura de moment fără a avea aşteptări. Ăsta e unul dintre secretele Taniei Popa, care şi-a cunoscut cel de-al treilea soţ într-o noapten petrecută la club – şi s-a căsătorit cu el după o săptămână. O avea deja pe fiica Daria din primul mariaj, iar la doar două luni de la căsătorie, Tania era însărcinată cu fiul Slavic. Toate lucrurile frumoase care i-au completat viaţa au venit, de fapt, cu viteza cu care ei îi place să trăiască... Iar trei trebuie să fie cifra ei norocoasă. Se află la a treia căsnicie şi de data asta nu mai e îndoială că şi-a găsit jumătatea. Iar la PRO TV face un trio plin de umor cu Florin Busuioc şi Cătălin Neamţu, în emisiunea România, jos pălăria!, în care o vedeţi în fiecare marţi de la 21:30. Dacă la toate acestea adăugăm vreo zece spectacole în care joacă la TNB, Godot şi Metropolis, putem spune: „Tania, jos pălăria!“. Şi îţi mulţumim că ne-ai făcut onoarea să te declari cel mai mare fan al revistei noastre.
Distribuţia: Daria, Slavic şi Tania. Personajele unei poveşti pline de optimism şi entuziasm.
Ai această familie minunată de acum zece ani, de când l-ai cunoscut pe soţul tău...
Tania Da. L-am cunoscut pe Veaceslav când ne-am căsătorit şi când am făcut şi copilul. În 2008. Ne-am căsătorit civil după o săptămână de când ne ştiam, cred că la starea civilă am aflat care e numele lui de fapt, pentru că nu cred că-mi spusese. La două luni am rămas însărcinată cu Slavic. Am făcut cununia religioasă cu o săptămână înainte de botez şi n-am mai făcut niciun fel de nuntă, a fost doar un botez cu prietenii. Şi atunci mi-a tot promis: „Lasă, când ne reînnoim jurămintele, la zece ani, facem nuntă...“. El poate spera că nu prindem zece ani, dar îl bag la cheltuieli! (râde) Şi s-au făcut zece ani. Faceţi nuntă? Daaa... Ne-a impresionat tare când am fost în Republica Dominicană iarna asta faptul că am văzut pe malul mării trei ceremonii nupţiale de categorii total diferite. Unii foarte bogaţi, unii normali şi unii săraci... Ne-a plăcut mult. Şi am zis că vom face şi noi pe malul mării, nu în Dominicană, dar undeva în Spania. Daria şi cel mic se înţeleg? Din fericire, fata e cea mare şi e mai mămoasă, e ca un fel de mămică pentru el. El nu-şi aduce aminte că avea doi ani, iar Daria 12 ani şi ea se ocupa de el: culcat şi hrănit câte o zi, două când eu eram plecată în turnee prin ţară. A fost foarte responsabilă. Se ciondănesc, el face pe durul, dar dragostea între ei e necondiţionată. Surprind gesturile frumoase între ei când cred că nimeni nu-i vede, dar de ochii lumii, spun că nuuu... Ce fel de părinţi sunteţi tu şi Veaceslav? Eu am un program infernal, sunt ocupată tot timpul... Dar chiar dacă n-aş fi ocupată, îmi place ideea de a le da libertate, de a-i face să fie independenţi. Slavic e mai serios, mai riguros, mai dur: „Puneţi hainele la loc, strânge după tine, fă-ţi temele!“. El e cu educaţia la propriu. Eu sunt cu balamucul. (râde) Spuneai că Daria e copia ta fidelă. Dar aşa erai tu de liniştită? Până prin clasa a cincea, era şi ea zbuciumată. Dar îţi spun la ce seamănă acum cu mine: e încăpăţânată, ambiţioasă şi descurcăreaţă. Iar Veaceslav cel mic, ce a luat de la tine, ce a luat de la soţ? De la soţ a luat ochii, de la brâu în jos categoric... (râde). Nasul e al meu. Are tot felul meu de-a fi, este plin de energie.
Jumătatea Taniei: Veaceslav Damian este partenerul ei de viaţă şi tatăl lui Slavic.
E la liceul de artă, studiază pictură, sculptură. Vrea să facă psihologia judiciară...
Iar cel mic ce ar vea să se facă?
Într-o zi, când îşi aranja freza, ne-a zis că se face coafor. (râde) Eu zic că se va răzgândi. Merge la multe competiţii de judo, unde câştigă, iar tatăl lui zice mereu: „Dacă nu va merge cu şcoala, măcar cu sportul!“. Glumeşte. Pentru că învaţă bine, este silitor.
Sunt atraşi amândoi de aceste domenii, dar eu sper să le treacă. Ei îi place mult regie film, când a fost mică a făcut reclame, a jucat şi într- o piesă de teatru. Acum i-a intrat în cap şi ideea asta cu regia. Adevărul e că e bună în spatele camerei, am văzut ce filmuleţe face. Dar actoria şi regia sunt nişte meserii foarte grele. Trebuie să ai ori foarte mult talent, ori foarte mult noroc. Ori trebuie să faci compromisuri.
Pentru că noi, când ne băgăm în chestia asta, nu ştim ce ne aşteaptă. Mă văd pe mine cum sunt... Ca să reuşeşti, ca să fii pe val, ca să te vrea lumea trebuie să fii în priză tot timpul. Acum o repetiţie, seara un spectacol, noaptea o filmare şi vrei pe toate să le faci.
Mă suportă, bine că nu e actor şi el. El are firma lui, e ca un moldovean get beget, care face bani din orice. Îmi este cel mai mare sprijin, pentru că mă aduce la filmări şi mă ia. Vede cât de greu îmi e. Iar eu nu le doresc copiilor mei aşa tămbălău.
Da, au fost, s-au plictisit de câteva ori. (râde). Dar ei se uită la România, jos pălăria!. Şi îmi zic: dar de ce ai zis aşa, dar uite că acolo nu ştiu ce ai făcut... Adică cred că le place de mine.
Aaah, Busu?! Pot spune că am debutat împreună. Imediat ce am terminat facultatea, am făcut Furtuna lui Shakespeare la Teatrul Ion Creangă, unde domnul Busu era tatăl meu, Prospero. Ştiu ce spun când zic că e un om extrem de deştept şi foarte comic. Uneori era să ne ratăm intrările în scenă pentru că stăteam în cabină şi el ne spunea bancuri. Râdeam cu lacrimi până venea disperat din culise regizorul tehnic, urlând: „În scenăăăăă!“. Ne împiedicam pe scări şi intram să jucăm. Am fost vreo trei săptămâni în Taiwan cu piesa. Avem poveşti grozave. Eu cu el am o legătură atât de veche şi de frumoasă, încât acum poate să-mi zică orice, că nu mă supăr. Are imaginea unui tată, care ştiu că, dacă zice ceva, nu mă ceartă.
În primul rând, îmi doream foarte tare un proiect în care să fiu implicată a la long, dar în sinea mea mă temeam să nu fie ceva care să nu mi se potrivească. Şi când am văzut formatul, când mi s-a spus că am luat castingul, am început să ţip de fericire. Asta şi pentru că eu am venit de 27 de ani în România din Republica Moldova. Sunt de la 17 ani aici. Am venit direct la facultate. Apoi am început filmări, spectacole. N-am avut pauză. N-am avut când să studiez în profunzime istoria României. Ştiu lucrurile esenţiale, am călătorit enorm în România, ştiu locuri, dar nu atât cât vreau. Pentru mine aici e un fel de şcoală. Apoi mă bucur din suflet că e o emisiune la care se pot uita şi copiiii mei, şi mama mea, şi prietenii mei. Este pentru toate generaţiile. În plus, are foarte mult umor. Nu e o olimpiadă de cultură generală. Noi ne distrăm şi învăţăm. Nu în ultimul rând, sunt lăsată să fiu eu, actriţa Tania Popa nu joacă niciun rol. Poate de multe ori am reacţii exagerate, dar asta sunt eu. Sunt vulcanică, pun pasiune în tot ce fac. Aici am cunoscut unii dintre oamenii pe care eu îi admiram foarte tare în viaţă şi nu-i văzusem decât la TV.
special. Tania ne-a mărturist că are colecţia OK! completă. „
Da, mi-aş fi dorit foarte tare să fie invers: să fac haine şi ca pasiune să fac actoria. Pentru că la 17 ani, când mă pregăteam să dau la facultate, am dorit să fac design vestimentar. Eram, sunt şi voi fi dintotdeauna îndrăgostită nu de modă, ci de executarea unei haine. Am şi voi avea întotdeauna atelier lânPopagă casă, unde mă voi retrage când am timp.
Da. Daria de mică spunea: „Eu sunt basarabeancă“. Şi mai zicea că vrea să facă facultatea la Chişinău. Au fost şi-n oraşul meu natal, care e foarte micuţ şi arată cu totul altfel decât atunci când eram eu acolo. Acum mergem tot mai rar, pentru că mama mea e aici, socrii mei sunt aici, mai e sora mea cea mare acolo.
Da, pentru că noi nu aveam liceu până-n '90 la Chişinău. Erau doar zece clase obligatorii. Aşa că, la 17 ani, ştiam că vin la facultate într-o ţară străină, pentru că noi aşa învăţasem acolo, fusesem bine spălaţi pe creier. Ştiam că România e o ţară la graniţa cu Uniunea Sovietică şi a fost un mister pentru mine: cum să fiu trimisă să învăţ într-o ţară a cărei limbă n-o cunoşteam?! Şi ce stupoare a fost să constat: „Măi, eu înţeleg limba asta!“. E de film absurd.
Nu-mi mai amintesc aşa bine. Într-un club s-a întâmplat. Ştiu doar atât, că m-a întrebat: „Dansezi?“. „Dansez!“. Apoi m-a întrebat: „Cum te cheamă?“. „Tania!“. Asta-i tot. Îmi aduc aminte că a doua zi mă gândeam: „Aoleo, sper că nu i-am dat numărul de telefon şi nu i-am zis că sunt actriţă“. Pentru că noi ne sărutasem toată noaptea şi a doua zi muream de ruşine. Dar îi zisesem şi că sunt actriţă, îi dădusem şi numărul de telefon şi ne-am văzut în fiecare seară. Culmea, eram şi vecini, stăteam la două străzi. După o săptămână, mi-a zis: „Ce faci luni dimineaţă?“. „Sunt liberă.“ „OK, mergem şi ne căsătorim.“ „Da“. Nu m-am gândit o secundă să cochetez, să-l mai amân. Zici că eram mai de mult împreună şi făceam planuri. Vorbeam noaptea, când ne prindea dimineaţa fugeam acasă.
Eu sunt mai mare decât el cu 11 ani. Ne-am căsătorit în secret. Iar după două luni, am rămas însărcinată. El locuia la el, eu la mine...
Eu şi Veaceslav spunem cu drag şi umor că noi n-am avut parte de soacre. Mama mea dorea un domn sobru, serios... Mama lui îşi dorea o studentă virgină dacă se poate şi el a venit cu una şi cu copil, şi mai mare, şi actriţă. Deci mamele au fost şocate.
Adevărul e că soacră-mea, când m-a văzut prima dată, a răsuflat uşurată, pentru că ce auzise la telefon o îngrozise. (râde) Se gândea că apare monstrul. Şi eu am venit în pantaloni scurţi, aveam zece kile în minus... (râde)
.
Eu asta spun şi o repet de fiecare dată: fetele care aşteaptă prinţul pe cal alb, îl cunosc şi atâta îl descos până se strică legătura. Eu nu m-am gândit niciodată la asta. Am găsit fericirea fără s-o caut. Acum au trecut zece ani aproape şi noi în fiecare zi ne cunoaştem şi mai descoperim câte o pasiune comună, avem aceleaşi preocupări, ne dorim aceleaşi lucruri de la viaţă. Nu e ăsta destinul? Şi e şi basarabean! Adică noi ne certăm pe limba noastră. E perfect aşa!
Foto: Sorin Stana; Make-up: laura perian, hair style: ilina dumitru/gett’s artistic team, stilist: madena, vestimentaţie: ted baker, scotch&soda/magazin collective, next, marks & spencer, guess, nissa, mussete; mulţumim pentru sprijin new home concept, b-dul pipera nr. 134
