VIP-uri în familie: Trei generaţii
Am invitat cinci femei de succes, alături de mame, fiice, bunici, la o celebrare a feminităţii în familie. Pentru a afla ce anume le face femeile frumoase şi puternice de azi, ce-au moştenit şi ce transmit mai departe. Andreea Esca, Dana & Alexia M-am convins o dată-n plus care e unul dintre secretele prospeţimii şi energiei Andreei. Un secret care
Am invitat cinci femei de succes, alături de mame, fiice, bunici, la o celebrare a feminităţii în familie. Pentru a afla ce anume le face femeile frumoase şi puternice de azi, ce-au moştenit şi ce transmit mai departe.
Andreea Esca, Dana & Alexia
M-am convins o dată-n plus care e unul dintre secretele prospeţimii şi energiei Andreei. Un secret care bate orice intervenţie chirurgicală: mama ei, Dana, şi fiica, Alexia. Un trio imbatabil de prietene adevărate, o balanţă în echilibru, în care bunica e un taler, iar Andreea şi Alexia, celălalt.
Cum ar descrie-o fiecare pe cealaltă, în două cuvinte?
Dana Cu Alexia, mă simt ca şi cum mai am un copil la 59 de ani. (râde) Iar pentru ea am avut timp mult faţă de timpul pe care i l-am acordat Andreei. Dar şi Andreea a fost un copil docil, cuminte.
N-a avut probleme cu mine. (
) Şi cum am fost eu e şi Alexia.
Mamina face tot ce nu trebuie să facă. (
)
Adică e o bunică modernă, faţă de alte bunici?
Da. Şi eu o mai ajut să se îmbrace la modă. Dar nu despre asta e vorba. Fumează şi bea bere! (
)
Şi mami cum e, prin comparaţie cu buni?
Nu bea bere şi nu fumează. (
)
Când ai o problemă la cine te duci: la mama sau la tata? Cine e părintele bun şi cel sever?
Alexia Mai mult la mama. Dar amândoi sunt şi severi, şi buni în acelaşi timp.
Tu, Andreea, despre mamă şi fiică?
Andreea Mi se pare că Alexia seamănă mult cu mine şi atunci mi-e foarte uşor s-o înţeleg. Mama, într-adevăr, cum zice Alexia, este complet opusul nostru... Dar asta e şi un lucru foarte bun, pentru că ne ajută să nu fim într-o singură extremă. Noi suntem două Fecioare, avem ascendent în Scorpion, amândouă suntem la fel. Iar mama este o Geamănă rebelă. Aşa cum şi pe mine m-a încurajat să fac lucruri pe care nu le-aş fi făcut altfel, n-aş fi avut curajul, aşa face şi cu Alexia acum şi cred că e bine să existe cineva care să fie complet diferit de tine. La fel şi eu încerc să-i ţin echilibrul ei şi să-i spun cam ce ar trebui să mai facă pentru a-i fi bine. Dar acum, fireşte, fiecare ia de la celălalt atât cât vrea.
Există o trăsătură care s-a transmis de la bunică la mamă şi la fiică?
Da, toate trei dansăm până la epuizare. (
) Asta pot să-ţi spun că e cea mai importantă trăsătură care s-a transmis pe linie maternă.
Acum îi mai ceri ajutorul sau sfatul mamei?
A, da, vorbim non-stop. Şi am fost întotdeauna foarte bune prietene. Dacă mi se întâmplă ceva, prima persoană pe care o sun este ea. Nu cred că au existat prea multe lucruri în viaţa mea cu care n-a fost la curent. Dacă n-a fost, înseamnă că n-au fost importante.
Îţi aminteşti un moment din copilărie când ai primit o pedeapsă dură de la ea?
Nu ştiu cât de dură a fost... Îmi amintesc când m-a tras odată de urechi. Cred că asta a fost pedeapsa maximă. Eram deja mare şi cred că într-adevăr o enervasem foarte rău.
Dar ce făcuse?
Plecase cu sorcova! (
)
Exact. Plecasem cu sorcova şi am uitat să anunţ că nu mai vin, deci o chestie minoră. Altfel, n-am avut conflicte. Dar asta poate şi pentru faptul că, aşa cum zice Alexia, e deschisă la minte. Era genul de mamă care, atunci când eu îi ziceam că nu m-aş duce nu ştiu unde, la distracţie, ea zicea: „Cum să nu te duci? Du-te!”. Şi-atunci e greu să ai conflicte cu un părinte care vrea să te distrezi mai mult decât vrei tu. (
)
Dar momentul în care ai vrut să ieşi prima dată cu un băiat cum a fost?
Aşa mică precum Alexia nu ieşeam nicăieri. Nu ştiu cu cine am ieşit prima dată, dar se întâmpla în liceu. De obicei, am ţinut cont de ceea ce zicea mama în legătură cu băieţii, chiar dacă pe moment nu-i dădeam dreptate. Însă asta nu la modul la care să nu-mi fi plăcut cineva, dar să fi ieşit cu el doar pentru că îi plăcea mamei. (
) Dacă se putea să împac şi capra, şi varza era perfect.
Dar Alexia îţi povesteşte despre băieţi?
Da, îmi spune tot felul de chestii. Eu nu eram atât de preocupată de băieţi ca ea. Dar atunci nu eram atât de deschişi atât de multor informaţii, videoclipuri şi filme, care automat te fac să-ţi meargă mintea în acest sens. Altfel, mi se pare că fac cam aceleaşi lucruri pe care le făceam şi noi, doar că vorbesc mai mult despre asta...
Dvs. vă mai amintiţi cum a fost prima dată când aţi văzut-o pe Andreea la TV?
A, da, era la Soti, era foarte târziu, 12 noaptea... Şi m-a impresionat, pentru că Andreea seamănă foarte bine cu mama mea... Bine, Andreea e mai frumoasă decât ea! (
) Dar am avut nişte emoţii! Aşa e când e al tău!
Iar tu, Alexia, îţi aminteşti când ţi-ai dat seama exact ce face mama ta?
Eram mică, dar acum m-am obişnuit cu ideea. Nu prea mai am timp acum să mă uit la ştiri, pentru că merg la dansuri, dar când am timp, mă uit. Şi unii copii mă întreabă: „Cum e s-o vezi pe mama ta la televizor?”. Şi mie mi se pare normal, m-am obişnuit cu ideea asta.
Dar ţie îţi place profesia mamei? Ţi-ar plăcea să faci acelaşi lucru?
Da, pentru că şi-aşa vorbesc mult! (
)
Ai fost în redacţia de ştiri?
Da, mi-a plăcut. Dar între dans şi jurnalism, nu ştiu încă ce să aleg. Pentru că îmi place la fel de mult să dansez şi să vorbesc! (
)
Tu ce o vezi făcând, Andreea?
Nu ştiu. Cred că va face tot o profesie legată de entertainment. Nu cred că va lucra într-un laborator. Nu se ştie niciodată, dar cred că mediul în care te mişti şi oamenii care-ţi sunt aproape te influenţează puternic. Şi cum şi tatăl ei, şi eu suntem în ceea ce se vede a fi zona glamour a vieţii, mi-e greu să cred că ar alege altceva.
Spune-mi un avantaj şi un dezavantaj de pe urma faptului că mama ta e cunoscută...
Un avantaj ar fi că am invitaţii la concertele LaLa Band! (
) Am fost la toate concertele lor din Bucureşti. Iar dezavantaj nu ştiu ce să spun... Nu cred că am.
De curând, Andreea a împlinit 41 de ani. Ce aţi făcut de ziua ei?
Eu am fost cu ea la mall ca să-şi aleagă ce vrea. E foarte greu să-i iau un cadou, e mai uşor să-i dau bani să-şi cumpere. (
)
Ne-am strâns toată familia la 12 noaptea ca să-i cântăm. Iar eu i-am dedicat un filmuleţ pe iMovie. Şi asta pentru că am uitat să-i iau cadou! (
) Fratele meu i-a luat o brăţară. Iar eu i-am făcut repede-repede filmuleţul, i-am spus „La mulţi ani!” şi l-am montat pe calculator.
Cum e trecerea pragului de 40 de ani?
Aris zice că am 14. Inversul lui 41. Sinceră să fiu, nu m-am gândit niciodată... Mereu, când mă întreba cineva câţi ani am, socoteam: sunt născută în ’72, deci... (
). Prin urmare, vârsta n-a fost o obsesie pentru mine. Pe de altă parte, când am împlinit 40, nu am trăit o depresie, dar atunci cred că am conştientizat că a trecut destul de mult din viaţă... Dar uitându-mă înapoi, sunt aşa de mulţumită de ceea ce am făcut până acum, încât n-am păreri de rău. Am făcut ce mi-a plăcut, când şi cum mi-a plăcut, am avut norocul de prieteni minunaţi şi de o familie extraordinară. Nu am niciun regret şi cred că, dacă trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti, nu contează ce vârstă ai!
Citeşte mâine următorul interviu din seria 3 generaţii!
Foto: Sorin Stana; Make-up: Mariael Dani; Locaţie: Iconic Foodwine & Design by Camelia Şucu, aleea alexandru, nr. 7, Bucureşti
