A murit Prinţesa Marina Sturdza

Descendentă a două vechi familii de domnitori, fiica Ioanei Şuţu şi a lui Ion Sturdza a murit la vârsta de 65 de ani, la New York.

Vestea dispariţiei Prinţesei Marina Sturdza a fost dată de jurnalista TVR Marilena Rotaru. Prinţesa Marina Stirdza a murit la vârsta de 65 de ani, la New York, unde locuia din 1988.

Născută pe 1 apriilie 1952, aceasta a fost descendentă a două dintre marile familii boiereşti ale României. De fapt, în cazul Marinei Sturdza era vorba de trei nume de rezonanţă: Sturdza din partea tatălui, Şuţu din partea mamei şi Bragadiru din partea tatălui vitreg. Ea consi­dera aceasta adunare de familii ilustre „un accident de viaţă”. În ultimii ani a trăit însă şi în România şi Marea Britanie.

La vârsta de 3 ani, Marina Sturdza a fost scoasă în secret din ţară, familia ei fugind de ororile comunismului. A a ajuns clandestin în Elveţia, iar apoi, a ajuns în Canada, împreună cu părinţii, Ioana Şuţu şi Ion Sturdza. Peste Ocean, a plecat ca refugiat, printr-un program al Crucii Roşii, după ce în România, familiei i-au fost confiscate proprietăţile.

Educată strict, a muncit după principiul că banii sunt importanţi, dar nu reprezintă totul în viaţă.

"Libertatea şi educaţia sunt mult mai importante", spunea Marina Sturdza, care a mărturisit, în mai multe interviuri, că adeseori, părinţii nu aveau mâncare, dar au trimis-o la şcoală privată, ea visând să facă diplomaţie.

N-a intrat în politică, în schimb a fost jurnalist de modă şi a publicat articole în reviste precum „Vogue“ şi „Harper’s Bazaar“,  context în care i-a cunoscut pe Karl Lagerfeld, Giorgio Armani, Ralph Lauren, Christian Lacroix, Oscar de la Renta. Designul, moda şi arhitectura au fost alte domenii în care prinţesa a excelat, iar garderoba ei a fost cu piese preponderent de la Armani, Prada şi Dries Van Noten. Astfel i-a cunoscut pe cei mai mari creatori de modă ai secolului al XX-lea. Astfel că. la 36 de ani, a devenit vicepreşedinte al casei de modă Oscar de la Renta, iar mai târziu a lucrat pentru Naţiunile Unite şi UNICEF, având o activitate caritabilă impresionantă şi ajungând în Nepal, Bangladesh, Peru şi cam prin toată Asia.

"Noi suntem, până la urmă, cei care au fost şterşi din cărţile de istorie. Eu, însă, am fost atât de bine primită de generaţiile tinere, cu atâta delicateţe şi cu atâta generozitate, încât cred că există speranţă. Nu sunt genul care să facă precizări cu privire la titlurile nobiliare, am vorbit rar despre acest lucru de-a lungul timpului. În primii ani de viaţă nici măcar nu l-am menţionat vreodată. Cine ştie, ştie, iar cine nu, poate că nici nu trebuie să ştie", spunea prinţesa Sturdza.

În România s-a întors după 1990, iar în Republica Moldova a contribuit la deschiderea primului centru de îngrijire paliativă pentru pacienţi cu boli în stadii terminale - Hospice „Angelus”.

Fundaţia Hospice Casa Speranţei deschidea în 2014 primul centru de îngrijire paleativă cu servicii integrate din Bucureşti. Aici, 2000 de oameni primesc gratuit, în fiecare an, ajutor medical şi consiliere psihologică. diagnosticaţi cu boli incurabile. La acea vreme, prinţesa Marina Sturdza declara: “Scopul este să ne trăim sfârşitul cu aceeaşi demnitate ca viaţa şi să nu cumva ca oamenii pe care-i iubim să se stingă în durere.”

Foto: Facebook