Baia pornografică de la Vatican. De ce a fost interzis accesul în încăperea deocheată secole întregi

Puțini știu că în inima Palatului Apostolic de la Vatican, reședința tradițională a Papilor încă din secolul al XVI-lea, există o încăpere care a alimentat timp de aproape un secol unele dintre cele mai scandaloase legende.

Este vorba despre „baia pornografică” a Vaticanului, o cameră mică, decorată cu fresce inspirate din mitologia păgână, care multă vreme a fost considerată doar un mit. Ani la rând, existența acestei încăperi a fost contestată, dar ea există cu adevărat.

În anii 1930, au circulat câteva fotografii neclare cu faimoasa baie, însă autenticitatea lor nu a putut fi verificată, deoarece accesul în apartamentele papale era strict interzis. Misterul a persistat până în ultimele decenii, când câțiva istorici și scriitori au reușit să vadă încăperea cu propriii lor ochi. Și ce le-a fost dat să vadă?

„Venus avea picioarele desfăcute...”

Tony Perrottet, autorul cărții The Sinner's Grand Tour: A Journey Through the Historic Underbelly of Europe, a reușit să convingă un episcop sa-l strecoare în apartamentul papal, pentru a sta în celebra baie timp de cinci minute. Ce a văzut acolo? „Am văzut-o pe Venus cum își aranja părul lângă un lac, avea picioarele desfăcute. Iar Pan se masturba”, a declarat acesta la ABC.

Baia poartă numele de „La Stufetta del Bibbiena”, după cardinalul Bernardo Dovizi da Bibbiena, unul dintre cei mai influenți oameni ai Renașterii și un apropiat al Papei Leon al X-lea. În secolul al XVI-lea, termenul stufetta însemna o încăpere mică, încălzită, folosită pentru spălat și relaxat.

Scene nud cu divinități

Frescele au fost realizate de elevii lui Rafael, după desenele marelui artist renascentist. Acestea înfățișează personaje din mitologia greco-romană – Venus, Pan și alte divinități – în scene nud sau cu un puternic caracter erotic. Deși privite astăzi ca fiind extrem de îndrăznețe, ele reflectau gustul artistic al elitei din perioada Renașterii, când se redescoperea cultura antică.

Cardinalul Bibbiena nu era un cleric obișnuit. Umanist, dramaturg și diplomat, el admira literatura clasică și operele poetului roman Ovidiu, ale cărui scrieri despre iubire au influențat profund arta și literatura epocii. Cea mai cunoscută piesă a sa, La Calandria, era o comedie cu teme romantice și travestiuri, inspirată din teatrul antic.

Existența unei încăperi decorate cu imagini mitologice într-un palat papal poate părea surprinzătoare, însă ea trebuie înțeleasă în contextul Renașterii. Vaticanul era atunci unul dintre cei mai importanți susținători ai artelor. În acea perioadă, Michelangelo picta Capela Sixtină, iar Rafael decora apartamentele papale cu capodopere precum Școala din Atena.

Libertate artistică dusă la extrem?

Astfel, „baia pornografică” nu era destinată provocării sau scandalului, ci reprezenta fascinația pentru cultura și mitologia lumii antice. Scenele considerate astăzi îndrăznețe erau privite atunci ca niște manifestări ale frumuseții clasice și ale idealurilor artistice provenite din Grecia și Roma.

Dar tocmai caracterul privat al încăperii și accesul extrem de restrâns au alimentat legenda timp de secole. În realitate, nu este vorba despre o cameră secretă dedicată exceselor, ci despre un exemplu spectaculos al libertății artistice.

foto - Profimedia, GettyImages, Pixabay