Amintiri despre regretatul Teo Peter, la 13 ani de la cumplitul accident
Nu ştim cum a trecut timpul, dar deja se împlinesc 13 ani de la moartea basistului trupei Compact, într-un tragic accident rutier în Bucureşti. Iată cum îşi aminteşte Adrian Ordean acea cumplită noapte, resemnarea lui Teo Peter Jr., dar şi gândurile lui Nicu Alifantis.
Pe 4 decembrie 2004, Teo Peter sfârşea subit şi tragic în centrul Bucureştiului, la intersecţia străzii Polonă cu bulevardul Dacia. Un şofer grăbit a lovit în plin taxi-ul în care se afla celebru basist al trupei Compact. Puşcaşul marin Cristopher van Goethem, cel care beat fiind se afla la volanul autoturismului Ford Expedition şi a provocat accidentul mortal, a fost găsit nevinovat de un tribunal american şi trăieşte liber şi fără mustrări de conştiinţă.
“Nu mai arăt cu degetul şi nu mai trag semnale de alarmă. M-am împăcat cu gândul că ce s-a întâmplat a fost voia Celui de Sus. Războiul purtat cu vinovatul a fost unul nedrept şi s-a încheiat de mult. Mulţi şi-au luat angajamentul că vor cinsti numele tatălui meu, însă timpul aruncă în uitare anumite promisiuni. După toţi aceşti ani, tata a rămas doar pe tăbliţele unei străzi, un nume de stradă”, declara cu glasul plin de durere fiul regretatului artist, Teo Peter jr., citat de libertatea.ro.
Adrian Ordean şi Teo Peter
La 13 ani de la acel moment, Adrian Ordean îşi aminteşte de acea cumplită noapte în care a aflat că "colegul şi prietenul meu Teo Peter a plecat într-o lume mai bună. Mai jos găsiţi un pasaj din cartea mea, "După ani şi ani", care descrie pe scurt momentul în care am aflat vestea:
Telefonul Unul dintre cele mai nenorocite apeluri din viaţa mea, l-am primit în dimineaţa zilei de 4 Decembrie 2004, pe la 5.00 sau 6.00 dimineaţa: -Alo…am răspuns puţin deranjat. -Domnul Adrian Ordean? -Da… -Sunt cutare, numele şi gradul…de la Udrişte. Vă rugăm să veniţi până la noi, colegul dumneavoastră de trupă, Teo Peter…a fost implicat într-un accident rutier. Din păcate a decedat. -…hai mă, care eşti cu glume din astea de rahat la ora asta. -Domnule Ordean, vă aşteptăm la Udrişte. Am tras ceva pe mine şi am ajuns acolo foarte repede, era sâmbătă dimineaţa, dacă îmi aduc bine aminte, iar la ora aia nu era circulaţie mare. M-au condus într-o încăpere, unde pe un birou, într-o pungă de plastic transparentă erau câteva obiecte ale lui Teo. Cheile de la casă, de la maşină, portmoneul, nişte bani…Cam asta a fost tot ce mai rămăsese, tot ce mai aducea aminte de el. După ce am semnat nişte chestii pe acolo, am ieşit în curte şi apoi m-am îndreptat spre maşină… Asta a fost tot? Nu ştiam ce să fac. Eram primul care aflasem. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat pe Leluţ… cred că era 7 dimineaţa. -Alo… -Ce vrei mă umflatule la ora asta? -Leluţ… atunci m-au podidit lacrimile… o murit Teo. Din partea cealaltă… tăcere… După câteva secunde l-am auzit pe Leluţ ţipând… Apoi ne-am înţeles care pe cine sună mai departe… Am plecat spre casă năucit şi confuz, revoltat şi resemnat în acelaşi timp, parcă timpul se oprise, parcă nu era real…"
Teo Peter n-a fost uitat nici de Nicu Alifantis, pentru care 11 aprilie (data naşterii lui Teo Peter) va fi în fiecare an o zi tristă.
"Întotdeauna în aprilie, îmi amintesc de el, pentru că uneori viaţa, în joaca ei cu noi, ne mai strecoară şi câte-o amărăciune. În urmă cu 10 ani, îmi adunam gândurile şi amintirile, atât de frumoase legate de Teofil, astfel:
Dacă stau bine şi mă gândesc, nici nu mă miră verdictul dat de justiţia americană. Sigur că este dureros şi nedrept atât pentru Teo, cât şi pentru familia lui, pentru noi, cei ce l-am iubit.
Oamenii greşesc uneori, sunt răi alteori si buni câteodată!…
De aceea cred că doar Dumnezeu este singurul care poate să-i judece drept. Nimeni altcineva.
Sunt convins că acel puşcaş marin nu va avea un somn liniştit cât timp va trăi, cum sunt convins că acum Teo e mult mai trist. Nu ştiu dacă este cazul să mă revolt ori să mă resemnez, însă personal, vreau să-i mulţumesc lui Teo pentru tot ce-a fost şi a făcut pentru noi toţi. Şi mai cred că acum, mai mult ca oricând, merită un gând bun din partea noastră.
În inima mea Teo Peter a căpătat imaginea unui erou şi asta, pentru că avem nevoie de eroi, dar mai ales pentru că avem nevoie de împăcare cu noi înşine şi cu semenii noştri."
În amintirea lui Teo Peter, o stradă de la marginea Clujlui îi poartă numele.
