Angelina Jolie & Brad Pitt, frumoşii învinşi pe malul Hollywoodului

Zece ani de când au jucat împreună prima oară. Zece de când s-au îndrăgostit pe viaţă. Cu toate că noul film al Angelinei este „un proiect vanitos“, conexiunea ei cu Brad, cu care joacă din nou ca soţ şi soţie, transpare în cel mai autentic mod: o iubire atât de imperfectă, dar închegată, încât ideea de vanitate se estompează de la sine.

Angelina Jolie a arătat foarte multe în acest film al său, mizând pe desuuri albe şi negre

 Am fi puţin naivi să credem că cel de-al treilea proiect al Angelinei Jolie Pitt ca regizor şi primul cu soţul ei a avut premiera la un deceniu de la Mr. and Mrs. Smith ca o sim­plă concidenţă. Ambele pelicule marchează marile praguri ale relaţiei lor: anul în care s-au îndrăgostit pe viaţă şi anul în care şi-au jurat oficial iubire veşnică. Dacă primul i-a adus împreună, spre durerea lui Jennifer Aniston, care era măritată cu Brad, actualul a fost filmat chiar în timpul lunii de miere petrecute în Malta, anul trecut, cu cei şase copii – Maddox (14), Pax (11), Zahara (10), Shiloh (9), Knox (7) şi Vivienne (7) – alergând în voie pe platourile de filma­re. Ca şi în Mr. & Mrs. Smith, Angie şi Brad devin iar soţi pe marile ecrane. Dar, spre deosebire de 2005, aceasta nu este o comedie. Sunt două ore care apasă cu melodramă, tăcere şi, ulterior, cu un voyeurism aproape sălbatic, dirijat în umbră de traume emoţionale. De data aceasta, luptele din exterior se mută în interior, acolo unde sensibilizează: sunt rănile încă sângerânde ale unui mariaj echilibrat, în mod paradoxal, de înălţările şi căderile personajelor sale. Cel mai intim proiect cinematografic al Angelinei reflectă, cu distorsionările artistice de rigoare, propriul proiect per­sonal: viaţa cu Brad şi copiii lor.

Sunt doi actori profesionişti care ştiu să-şi facă intra­rea. Într-un Citroën decapotabil argintiu, Vanessa şi Ro­land (Angie şi Brad) călătoresc spre un colţ pitoresc de pe malul sudic al Franţei anilor ‘70. Arată la fel de glam ca într-un pictorial din Vanity Fair – el, cu mustaţă sport şi pălărie retro, ea, cu ochelarii mari la ochi, în bătaia vântului mediteran. Oameni frumoşi, decoruri frumoa­se, muzică frumoasă, haine frumoase, maşini frumoase, mobilă frumoasă – mai că înţelegem de unde ideea de va­nitate corelată cu acest film. Avem onoarea unui festin vizual, derulat timp de 132 de minute, ce-aminteşte de glamourul altui cuplu iconic, Elizabeth Taylor & Richard Burton. Şi, ca multe staruri de calibru, Angie se pricepe la a te face să aştepţi umil, aproape disperat, „furat“ de splendoarea vizuală. Cu By the Sea, ea riscă enorm şi-ţi incită febril răbdarea. „Doamna Jolie Pitt, o femeie a extremelor in­tens mediatizate, nu se mulţu­meşte doar cu a face paradă pe marele ecran; de la un cadru la altul, se transformă permanent într-un spectacol viu, forţând atenţia pe ea. Apoi, deodată, face ce te aştepţi mai puţin: te surprinde cu o privire voyeu­ristă spre cuplul din camera ve­cină“, povestesc atât de sugestiv cei de la The New York Times.

Angie şi Brad au jucat din nou, după 10 ani de relaţie şi 10 ani de când au filmat comedia Mr & Mrs Smith

Se spune că starea mizerabilă se ascunde în iluzia opulenţei. Iar By the Sea e despre un cuplu de artişti care se simt mizerabil. Atât ca pereche, cât şi separat. Roland Bertrand, un scriitor în pană de inspiraţie care-şi înea­că amarul şi-şi caută cuvintele pe fundul sticlelor de alcool, la cafeneaua din colţ. Soţia sa, Vanessa, o fostă dansatoare celebră, retrasă aparent din cauza vârstei şi adusă în sânul nevrozelor alinate de cal­mante. Pe măsură ce petrec timpul cu alţi turişti, printre care şi tânăra pereche proaspăt căsătorită Lea şi François, cazată lângă camera lor, criza conjugală se amplifică. După ce descoperă o gaură în peretele comun, Nessa începe să-i urmărească, devine voyeur zi după zi, amintindu-şi de pa­siunea simţită cu Roland în propria lună de miere. Aţâţaţi de amintirea vieţii pe care-au dus-o, flacăra sexuală dintre protagonişti se reaprinde odată cu unele răni uitate.

„Cel mai dubios lucru e să stai goală în cadă, cu un iPad în mână care să-ţi arate cum se vede cadrul din afară, în timp ce soţul tău stă în uşă să-l direcţionezi cum să intre şi să facă dragoste cu tine“, a povestit actriţa de 40 de ani. „Asta în faţa atâtor bărbaţi care filmează! (...) Şi nu pu­team să ies din cadă ca să văd scena pe monitor, pentru că eram eu, regizoarea, goală. Suntem artişti şi vrem să fim liberi, dar pentru Brad eram soţia. A fost băiatul cu prosopul. Mi l-a ţinut mereu“. Dar emoţiile lor au fost ino­culate atât de natural, că acea chimie dintre personaje s-a simţit autentică. „Abia se căsătoriseră şi a fost şi prima oară când jucau, după zece ani. Am fost cu toţii curioşi de cum va fi experienţa aceasta, dar sunt un cuplu foarte iubitor şi profesionist. E o poveste grea, marcată de an­goasă, mâhnire şi agonie şi au ştiut să exploateze asta. Nimeni nu ştia la ce să se aştepte, dar în final a fost spec­taculos. Da, erau căsătoriţi; da, a trebuit să simtă această dragoste mizerabilă, seducţia, furia - orice element uman a trebuit să fie experimentat de ei. Ca echipă, i-am res­pectat mult pentru că şi-au găsit echilibrul. În plus, au această conexiune intensă extrem de profundă şi o se­xualitate brută, plină de pasiune şi forţă. A fost un test al talentului, al puterii lor şi al pasiunii - şi cred că l-au trecut cu brio“, a remarcat atât de sincer Ellen Mirojnick, designerul de costume pentru

, intervievată de publicaţia

pe când se afla în Cambodgia, unde lucrează pentru al patrulea proiect regizoral al lui Jolie,

!

Angelina Jolie, alături de Maddox, Pax, Zahara and Shiloh.

Spuneam că poate că s-a dorit a fi un tribut adus ico­nurilor vechiului Hollywood, îmbinând erotismul cu ne­săbuinţa şi pierderea – forţe care au alimentat vieţile per­sonale ale marilor actori, sub pelerina glamourului. Angie n-a trăit acele vremuri, dar s-a născut în miezul lor şi-a folosit chiar numele mamei sale, Marcheline Bertrand, cea care-a murit în 2007 din cauza cancerului ovarian şi care-a inspirat-o să facă acest film. Sau poate a fost o cău­tare a sensului pierdut al vieţii. „Nu e autobiografic. Brad şi cu mine avem propriile probleme. Dar dacă personajele s-ar fi asemănat câtuşi de puţin cu noi, nici măcar nu am fi putut să facem acest proiect împreună“, au explicat cei doi pentru Today Show. „Am filmat în timpul lunii de miere. N-a fost cel mai uşor lucru de făcut cu partenerul tău, dar am avut copiii cu noi şi, când am ajuns acasă, n-am adus emoţiile grele. Asta ne-a ajutat să facem faţă, iar experien­ţa ne-a adus mai aproape“. Nu putem nega perseverenţa regizoarei de 40 de ani de-a surprinde, în momente cheie, fiecare dintre acestea un memento că ea şi Brad sunt cuplul normal în lumea de gheaţă a celor privilegiaţi. Sunt „fru­moşii învinşi“. Pentru că filmul pare o biografie a eşecului marital şi individual, o mărturie a frumuseţii depresive a vieţii în doi: partenerii sunt învinşi de propriile frustrări - el, de incapacitatea de-a scrie ceva nou, ea nereuşind să se vindece în urma unei traume devastatoare. By The Sea devine un melanj artistic menit să martirizeze ideea de căsnicie imperfectă, împachetată într-un decor luxuriant. Lucruri care-şi găsesc echivalentul uşor în intimitatea Jo­lie-Pitt, dincolo de regula maturităţii afişate. Filmul pare că le dă voie să refuleze artistic ani de lupte interioare şi să-şi aducă propriul tribut, ca un cadou binemeritat de nuntă.

Cel mai bun rol. Cel de mamă, spune Angie, pentru care copiii sunt totul.

Şi amândoi, fără doar şi poate, joacă excepţional. Iar certurile şi împăcările continue ne oferă acces la un dram de adevăr emoţional şi dureros care vorbeşte de jo­cul competitiv dintre ei ca actori, cât şi de legătura strân­să pe care o împărtăşesc în viaţa reală. Nimic mai mult. Acesta nu este un documentar, cum a precizat Angie. Dar e cel mai bun film al ei ca regizor (după In The Land of Blood and Honey, Unbroken), mărturie a încercărilor ei asidue de maturizare artistică, de validare, în ultimii ani.

Despre scenele topless din film: „Am făcut proiectul pentru că am vrut să mă împac cu moartea mamei mele. Nu doar cu moartea ei, dar cu viaţa neîmplinită. A fost foarte fericită ca mamă, dar au existat lucruri pe care dorea să le facă, însă n-a putut ori i-a fost frică“, a mărturisit ea pentru revista People, vorbind despre faptul că a apărut goală în film, pentru prima oară după mastectomie.

A fost, aşadar, un timp în care Brad şi-a instituit statutul de actor serios, de primă mână, iar Angie a preferat să de­vină „femeia deşteaptă, capabilă şi familistă“ pe care Brad o iubeşte cel mai mult, mamă dedicată, soţie devotată şi filantroapă reputată. Poate şi pentru că nu putea ajunge la fel de sus ca soţul ei, date fiind problemele de sănătate cu care s-a luptat. Dar noul său film e validarea ei într-o lume care-a uitat-o ca artist. „E decisă, incredibil de intuitivă şi chiar sexy în postura asta (...) Nu a fost vorba de vanitate în strategia ei, a fost maturitate. A făcut-o pentru copii, pentru familie, pentru a fi împreună - şi am triumfat îm­preună“, spune Brad. „Pe primul loc e familia. Suntem aşa fericiţi să ne creştem copiii. Avem şi actoria, dar cred că e o mică parte a vieţii... Nu mai e necesară pentru mine. Brad încă se bucură de ea ca întotdeauna şi-l susţin. Eu sunt fericită să îmi petrec timpul cu cei mici“, declară ea. Oare? Căci, totuşi, încercarea de-a deveni o superfemeie e destul de clară... „Toată durerea prin care am trecut în tinereţe m-a ajutat să ajung unde sunt. Nu eram fericită pentru că nu realizasem destule (...) Am 40 de ani şi abia aştept să fac 50, atunci voi şti că am reuşit“. Iată, aşadar, de ce vom risca spunând că e vorba de vanitate. Una motivată, da, una „de recuperare“ a sensului pierdut, a vieţii de dinainte de trauma operaţiilor de mastectomie (2013) şi histerecto­mie (2014) care i-au zguduit încrederea, viaţa de familie şi, evident, sănătatea fizică şi psihică. Menopauza la 40 de ani este, după cum se ştie, greu de asimilat... „La patru zile după mastectomie, am găsit-o în toane bune, dar agitată, cu pereţii casei acoperiţi cu totul de grafice şi scenarii pen­tru următorul proiect regizoral“, a declarat chirurgul ei, Dr. Kristi Funk. Era vorba de

...

Vezi părerile criticilor!

 By the Sea sub lupa critică

„Deşi va fi criticat de mulţi, este un film fermecător care se resimte precum o scrisoare de dragoste dintr-un veac trecut, dar care se joacă şi cu înclinaţiile contemporane. De departe, cea mai fină operă a Angelinei.“- Jason Gorber, Dork Shelf

„Oricât admirăm ambiţia şi îndârjirea lui Jolie de-a face un film diferit, matur şi centrat pe personaje, scenariul şi talentele sale nu se ridică la nivelul dorit.“- Ty Burr, Boston Globe

„Intenţia ascunsă a filmului a fost de-a ilustra suişurile şi coborâşurile unui mariaj şi nu doar nevoia de-a accepta realitatea, dar şi de-a o îmbrăţişa.“ - Peter Howell, Toronto Star

„E puţin mai mult decât o simplă sugestie de film care putea să fie mult mai bun.“ - Travis Hopson, Examiner.com

„E o peliculă plină de autocompătimire şi dezgust faţă de sine şi pretinde spectatorilor să ţină la personaje faţă de care filmul în sine nu simte nimic.“- Kurt Loderm, Reason Online

„Filmul Angelinei Jolie: devastator şi uluitor de plictisitor.“ -www.avclub.com, The Onion

 „Personal şi îndrăzneţ (...), unul dintre puţinele succese hollywoodiene, cu staruri de calibru, din ultima vreme. E o dramă erotică, romantică, povestită cu un melanj neobişnuit de răceală şi extaz.“ -The New Yorker

FOTO www.cinemagia.ro, Splash