Augustin Viziru: "Fratele meu mi-a luat foarte multe gagici" VIDEO
Prezent în emisiunea "Vorbeşte lumea" alături de mama sa, actorul a făcut dezvăluiri savuroase.
Lucian şi Augustin Viziru
Îl ştim pe Augustin Viziru drept un tip glumeţ, plin de şarm, dar şi foarte direct. Iar atunci când începe să povestească, e absolut savuros. Fiind dublat şi de mama sa, prezentă alături de el în emisiunea "Vorbeşte lumea", actorul a relatat lucruri care ne-au lăsat cu gura căscată. Iată, de pildă, un episod de acest fel:
"La un moment dat, am cunoscut eu o domnişoară şi s-a simţit foarte bine în prezenţa mea, s-a ataşat foarte mult de mine. Eram mic, aveam 17 ani şi stăteam cu ea în casă. Şi dimineaţă m-am trezit şi am văzut că vine fata respectivă, dar eu, după ce se consumase actul în sine, nu mai eram aşa de încântat şi, când am văzut-o, m-am îmbrăcat rapid şi am fugit prin spate. Şi acum mama a primit-o în casă pe fata respectivă şi i-a spus: " Auzi, măi mamă, nu e de tine băiatul meu. Acum zece minute a plecat alta de aici, că a dormit cu alta." Şi a leşinat aia în casă! Mama avea nişte momente de sinceritate care pe mine mă şochează, nu poate să se abţină."
"Eu îmi doresc foarte mult copii, dar nu am găsit persoana potrivită, până în momentul de faţă.", a recunoscut el.
Întrebat dacă zvonurile legate de o posibilă relaţie între el şi Doiniţa Oancea sunt adevărate, Augustin a spus că: "Eu cu Doiniţa avem o relaţie extrem de specială. Deci noi ne cunoaştem foarte bine, ne înţelegem foarte bine - drept dovadă anul trecut când am fost în Fermă a fost omul pe care am putut să mă bazez 100% şi când vezi şi realizezi că ai oameni de genul ăsta în jurul tău cred că e cea mai mare realizare. Să ştii că poţi să ai un prieten care ţi-e alături necondiţionat şi pe care să te bazezi fără să-ţi ceară ceva în schimb. Şi asta este Doiniţa pentru mine. Eu nu zic, e posibil, se poate întâmpla. În momentul de faţă, nu e cazul".
Vizavi de relaţia pe care o are cu fratele său, Lucian, Augustin şi-a adus aminte unele lucruri din copilărie şi adolescenţă.
"Eu nici poze n-am de când eram mic. (Lucian, n.r.) până şi vocea i-au înregistrat-o pe magnetofon, ţin minte, dar n-am avut nicio problemă în sensul ăsta. Eu eram un fel de outsider, nu mai contam la fel de mult. Plus că eu cu frate-miu stăteam perete în perete. Şi mi-a luat foarte multe gagici când eram mic, pentru că eu fugeam pe geam, eram mai obraznic într-adevăr, el e mai cu bun-simţ, şi dacă vedea că e bună, venea şi el puţin. Iar alea când îl vedeau pe frate-miu, stop-joc. Dar jur că n-am avut o problemă în sensul ăsta. Nu-s invidios, nu sunt frustrat, n-am complexe mai ales faţă de frate-miu, iar gelozie pe frate-miu nu există."
Cât despre debutul lui în lumea actoriei, el spune că: "Meritul este al lui Lucian, pentru că m-a dus la un casting. Eu nici nu ştiam despre ce e vorba. Era chiar primul proiect, "Lacrimi de iubire". Am intrat într-o încăpere, erau foarte mulţi actori pe acolo, şi mi-a spus: "Haide, mă, să dai şi tu probă". "Du-te, mă, că mi-e ruşine! Dau eu de faţă cu ăştia". N-aveam eu treabă. "Păi, nu, că intri într-o cameră separată". Şi m-a băgat cu Iura Luncaşu, regizorul nostru, am stat puţin de vorbă cu el, mi-a pus o cameră în faţă şi mi-a zis: "Imaginează-ţi că e o gagică, dă-te la ea!". Am zis şi eu ce am zis pe acolo şi a doua zi m-a sunat: "Felicitări, aţi luat rolul". "Hai, mă, faci mişto de mine?". Şi am închis telefonul de vreo două-trei ori. Şi aşa a început cariera mea de actor".
Aveţi mai jos întreagul interviu, absolut savuros.
