Ce actriţă româncă din anii '70 a spus: “M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!”

A fost una dintre cele mai apreciate actriţe din România, cu o viaţă la fel de plină şi în afara scenei. A fost iubirea secretă a lui Gheorghe Dinică şi a destrămat cu farmecul ei un mariaj celebru în teatrul românesc

Născută în 1933, la Brăila, Vasilica Tastaman, fiindcă despre ea este vorba, a rămas în istoria teatrului şi a filmului românesc – dar în egală măsură şi în filele vieţii tumultuoase de culise a lumii artistice româneşti. Talentată, plină de viaţă şi cu un sex appeal irezistibil, Vasilica Tastaman a dublat succesul în carieră cu cel în plan amoros. Nu degeaba a fost considerată una dintre femeile fatale ale epocii sale...

Un succes amoros de care se spune că s-a folosit încă înainte de a deveni celebră. De altfel, fraza din titlu este una celebră în teatrul românesc legată de numele Vasilicăi – una voit exagerată în felul în care se spune că a formulat-o Vasilica, iar totul are legătură chiar cu începuturile carierei marii actriţe, un episod surprins şi în cartea lui Dan-Silviu Boerescu, „Vasilica Tastaman. Femeia Fatală a României.”. Proaspăt sosită în Bucureşti, ea a reuşit să se angajeze la Teatrul Minicipal condus de Lucia Sturza Bulandra – care, însă, a aflat cu surprindere într-o zi că tânăra e gata să dea cu piciorul tuturor perspectivelor din capitală şi să se întoarcă în Brăila natală, pentru a se reangaja la fabrica de textile de acolo. „-Doamna Bulandra, eu vreau să plec din Capitală pentru că m-am săturat …să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat ca să am unde să dorm!” a fost răspunsul uluitor al Vasilicăi atunci când doamna Bulandra a chemat-o în biroul ei pentru a afla motivele eventualei plecări. Un răspuns care se voia şocant şi care era, mai mult ca sigur, departe de realitate - dar care venea pentru a sublinia partea dureroasă de adevăr despre starea actorului roman: Vasilica nu-şi permitea nici măcar să stea într-o garsonieră. Ca s-o păstreze în trupa ei de actori, Bulandra a cerut de urgenţă audienţă la primul secretar, căzând în genunchi în faţa acestuia şi implorându-l să-i dea o casă. Peste câteva zile, Vasilica Tastaman se muta în casă nouă, datorând, practic, cariera ei gestului incredibil făcut de marea doamnă a teatrului românesc, Lucia Sturza Bulandra.  

Nu a fost, însă, singura care a ajutat-o, Vasilica fiind încă de mică împinsă parcă de o mână a destinului – care la început i-a părut tare neprielnic. A rămas orfană la 14 ani. O vârstă la care debutase deja la teatrul din Brăila. “Prima doamnă care m-a cules dintr-o mână de copii de la şcoală a fost Nety Enciu. Ea se ocupa de Conservatorul din Brăila, unde învăţai dans clasic, poezie… era acolo un profesor care studiase la Paris, Nicki Marratti, un grec de familie bună”, a povestit actriţa care la 18 ani juca deja în Bucureşti, la Giuleşti.

Despre episodul în care Bulandra îi găseşte o locuinţă, Vasilica a oferit, însă, oficial o variantă decentă, diferită de cea rămasă în folclor: „Un an am dormit la Teatrul din Giuleşti pe patru scaune… şi aveam un reşou. Când se jucau spectacole clasice, o duceam mai bine; în decor apărea câte o sofa şi maşiniştii mă întrebau dacă vreau să o lase pe scenă ca să dorm pe ea. Am jucat şi pe Lipscani, în sala Rapsodia, şi a venit toată protipendada teatrului românesc, şi, bineînţeles, doamna Bulandra. Şi-mi amintesc că, după spectacol, uşa cabinei mele s-a dat de perete, şi am auzit un glas puternic: «Unde-i aia mică?» Era doamna Bulandra, care mi-a pus o mână pe umăr, o mână zdravănă de prieten, şi mi-a spus: «Eşti actriţa mea». Şi a plecat. La Teatrul Municipal (actualul Teatru „L.S. Bulandra”) o vreme am dormit în cabina de la coafură. Când a aflat, doamna Bulandra m-a dus la primul secretar, şi, ajungând în faţa lui, a căzut în genunchi. Îmi amintesc că era îmbrăcată superb, cu o pălărie enormă. L-a întrebat dacă ştie cine sunt, şi, evident, el nu ştia. Atunci ea i-a spus: «e cea mai talentată actriţă a mea. Ultimul meu copil. N-are casă». Eu m-am speriat. Am crezut că i s-a făcut rău şi am vrut să o ridic. Mi-a dat un cot şi mi-a şoptit să o las în pace. Am fost trimisă la procurorul general şi mi-a dat o garsonieră în Piaţa Romană, unde cineva se extinsese prea mult. Erau vremuri grele, dar doamna Bulandra era foarte dreaptă.”

Oricare ar fi detaliile reale ale acestui episod, gestul doamnei Bulandra a meritat din plin, tânăra actriţă confirmându-şi talentul foarte curând. Mai mult, s-a numărat printre fondatorii Teatrului de Comedie, a jucat la Giuleşti şi la Bulandra şi a făcut roluri memorabile în filme precum „D-ale carnavalului”, „BD în alertă”, „Astă seară dansăm în familie” sau „Nea Mărin Miliardar”.

Despre relaţia Vasilicăi cu Gheorghe Dinică se ştiu foarte puţine, amândoi fiind extrem de discreţi la acea vreme, cu mult înainte de mariajul marelui actor cu Gabriela, început în 1993. Cei doi actori au trăit, însă, o frumoasă poveste de dragoste despre care unul dintre colegii lor de breaslă, Dumitru Rucăreanu, a scăpat câteva cuvinte, amintindu-şi acest episod: “Gigi Dinică era un bărbat foarte discret, care nu povestea mai nimic despre iubitele lui. Eram odată împreună pe stradă, când îmi zice aşa, dintr-odată: “Ia stai, mă, sa-i iau un buchet de flori!”. Să înţeleg că a iubit-o? Da, dar acum foarte mulţi ani. Dar frumos, frumos, sentimente interioare şi nu gargară inutilă. Timpul călca peste noi”.

Iubirea lor a rămas neoficiliazată. Vasilica a avut, însă, două relaţii oficiale. A fost căsătorită cu fostul antrenor de fotbal Emeric Jenei, cu care a avut un fiu, Călin Jenei.

O căsnicie zguduită, însă, de o nouă iubire: Dan Tufaru, actorul care era căsătorit cu Anda Călugăreanu – părinţii Ioanei Tufaru. La vremea respectivă, această iubire a făcut mare vâlvă în culise. Era vorba despre doi oameni căsătoriţi. Mai mult, Dan Tufaru era mai mic cu 11 ani decât Vasilica Tastaman.

"La Moscova s-au îndrăgostit incontrolabil", a povestit Vladimir Găitan, apropiat al celor doi, într-o emisiune TV. O iubire pentru care fiecare a renunţat la mariajul său, până azi Vasilica rămânând drept femeia care I l-a furat pe Dan Tufaru Andei Călugăreanu… Dar nici acest mariaj nu a durat, din păcate. În 1981, Vasilica s-a stabilit în Suedia, revenind în ţară abia 20 de ani mai târziu. “În lumea în care am ajuns am văzut ce înseamnă libertatea, demnitatea, informaţia… Am muncit în România 40 de ani şi am o pensie. Am muncit în Suedia 6 ani, care după ce treci de 50 de ani înseamnă dublu. Am jucat teatru şi acolo, la Teatrul din Malmö şi am condus un club al românilor.”, a povestit ea despre experienţa din Suedia (sura: Monica Patriciu – Portrete paralele).

Revenită în ţară, şi-a găsit aici sfârşitul, fiind răpusă de o boală mai veche. Decesul a fost surprinzător, murind la scurt timp după ce a fost internată la Colentina - un deces care se suspectează că a survenit ca urmare a intolerantei la medicamentele cu care-si trata o veche hepatita C. Iar dacă Dan Tufaru a murit în noiembrie 2002, Vasilica l-a urmat la doar câteva luni, plecând dintre noi în martie 2003...