Ce fac Irinel Columbeanu şi Bogdan Naumovici în politică

Şansele ca ideile prezentate seducător de ei în emisiuni să aibă o finalitate sunt egale cu cele ca prezenţa Sânzianei Buruiană în spaţiul public să aibă o logică.

Unul candidează la Primărie. Celălalt şi-a construit o platformă în jurul căreia să adune adepţi care să contureze o nouă versiune de politică. Ambii fantezişti în deciziiile lor. Teoretic perdante. Primul se luptă cu cel mai probabil viitor primar din câţi am tot avut după Revoluţie. Cu actualul primar. Celălalt se luptă cu sistemul sau ceva. Ambii teoretic perdanţi. Practic dimpotrivă. Columbeanu candidând pentru postul de primar general câştigă un alt registru de conversaţii. Nu cred că-şi propune isteric să ajungă primar. Cred că, fie şi pierzând, deja a câştigat. Nu ştiu dacă în lumea oamenilor de afeceri, după povestea stupefiantă recentă cu Moni şi cutare, mai poate cineva să-l ia în serios. Gestul de a candida îl trece din nou în alt registru. Apare la emisiuni în care se discută serios. Apare ca un om cu soluţii. Cu discurs. Axat pe chestiuni serioase. Plecat de acasă în treburi importante. Pare bine. Revine de la ideea uşor ridicolă de Iri la cea de “cunoscutul om de afaceri”. Sau, hai, “excentricul milionar”. O mişcare de marketing inspirată. Şi uite aşa ajungem la Bogdan Naumovici.

Frumoasă povestea “2012, sfârşitul lumii lor”. Bravo! Şansele ca ideile prezentate seducător de el în emisiuni să aibă o finalitate sunt egale cu cele ca prezenţa Sânzianei Buruiană în spaţiul public să aibă logică. Doar că aşa cum pentru prezenţa fătucii ăsteia logica nu e importantă, nici pentru Naumovici finalitatea nu contează. Contează parcursul. E perioada în care mesajul “lumii lor” e că toţi politicienii sunt la fel. Pe principiul: “Bă, suntem nişte nenorociţi! Recunoaştem, dar nici ăştialalţi nu sunt cine ştie ce. Deci continuăm aşa. La vremuri noi, tot noi”. Într-o perioadă în care ăsta e mesajul cu care puterea defilează, discursul lui Naumovici e exact ce trebuie pentru a contura şi mai bine conceptul: toţi politicienii sunt la fel, n-aveţi de unde alege, deci mai bine nu mai alegeţi.Şi Irinel Columbeanu şi Bogdan Naumovici defilează cu o logică frumoasă şi comună: nu contează finalitatea. Doar parcursul.