Ce frumoasă era Gabriela Firea în adolescenţă, dar ce suferinţe a îndurat! “Am convins-o pe mama să divorţeze” Imagini nemaivăzute
Azi are întotdeauna zâmbetul pe buze, dar viaţa ei nu a fost tocmai uşoară. Gabriela Firea a cunoscut sărăcia şi bătăile tatălui.
Povestea ei de viaţă te cutremură, dar poate că toate acele încercări au pregătit-o, într-un fel, pentru drumul de mai târziu.
“Cele mai dureroase momente le-am trăit în copilărie şi adolescenţă. Provenind dintr-o familie mai mult decât modestă şi neavând foarte multe din cele necesare la şcoală, a trebuit să mă confrunt cu răutăţile celorlalţi copii. Copiii sunt uneori de o cruzime înspăimântătoare, observau şi că n-am pacheţel cu mâncare sau că sunt încălţată în pantofii vechi de trei ani, de la sora mai mare, şi hăinuţele sărăcăcioase.
Iar eu mă simţeam umilită. Dar ce puteam face? Mama era vânzătoare şi tata muncitor necalificat, pe şantier. Stăteam şase persoane într-un apartament cu două camere. Mama şi-ar fi dat şi sufletul din ea pentru noi, dacă ar fi putut. Muncea de dimineaţă până seară, era extraordinar de harnică şi de optimistă. Din fericire, i-a dat Dumnezeu sănătate, că altfel nu ştiu cum ar fi făcut faţă…N-aş putea să am aceleaşi cuvinte de laudă pentru tata. Avea mari probleme cu băutura şi, normal, cu serviciul. Mama, după ce că le avea pe ale ei pe cap, trebuia să mai bată şi pe la tot felul de uşi să-i găsească din nou de lucru, după ce el îşi pierdea slujba. La un moment dat nu mai avea unde să se ducă, pentru că-l ştia toată lumea ca pe un cal breaz. Bea foarte mult şi ne bătea şi pe noi, copiii, şi pe mama. Până la urmă am hotărât să-l părăsim. Chiar îmi revendic meritul că eu am convins-o pe mama să divorţeze. Aveam 14 ani. L-am lăsat singur în apartament şi am plecat cu toţii. Ne-am mutat tot la două camere, dar într-un apartament complet gol, pentru că lucrurile rămăseseră la tata. Am luat-o de la zero. A fost îngrozitor de greu, dar măcar ştiam că putem dormi liniştiţi, fără spaima de răcnete şi bătaie’’, mărturisea Firea pentru revista Tango.
Şi prima dragoste a venit la pachet cu o mare suferinţă. "Nici în adolescenţă n-am fost scutită de umilinţe. Am iubit şi eu, ca orice fată, aşa cum se iubeşte la vârsta asta. Prin clasa a zecea aveam un prieten de care eram îndrăgostită şi care zicea, la rândul lui, că şi el e îndrăgostit de mine. Până într-o zi, când mi-a spus că nu mai putem fi prieteni, pentru că părinţii lui nu-i mai dau voie. Motivul era diferenţa de condiţie socială. El făcea parte dintr-o familie înstărită. Cu alte cuvinte, m-a părăsit pentru că eram săracă…Dar toate acestea, aşa cum am spus, au făcut din mine ceea ce sunt acum. Căci pe mine frustrările şi umilinţele mă deprimă pe termen scurt, dar mă motivează pe termen lung”, a mai povestit Gabi.
Astăzi, Primarul Capitalei priveşte cu alte gânduri acele vremuri. “Ani de liceu...vise de tinereţe. Speranţe, idealuri, încredere, planuri, prietenii..gânduri. La mulţi ani, tinereţe!Tinerii sunt cei care mişcă lumea cu entuziasmul lor. Aproape tot ce e posibil în tinereţe e pus la îndoială când devii matur. Curajul unui tânăr doboară munţi de prejudecăţi. Vrem o lume mai bună? Să-i încurajăm pe tineri să fie ei inşişi. Şi să nu uităm niciodată că am fost ca ei. Cu cât ne păstrăm mai mult aprinsa flacara tinereţii în suflet, cu-atât putem înainta în viaţă făra spaime. Când ne e cel mai greu, să ne gândim cât de uşor părea totul la început de drum.
La mulţi ani, tineri, oriunde v-aţi afla!”, a scris Firea pe o reţea de socializare.
