Cum a fost la Summer Well
Faţă de anul trecut, când ploaia a stârnit probleme şi a dus la anularea celei de-a doua zi de festival, anul acesta, organizatorii unuia dintre cele mai aşteptate şi mai mari evenimente în aer liber din Bucureşti s-au revanşat din plin pe 10 şi 11 august, promiţând
Faţă de anul trecut, când ploaia a stârnit probleme mari şi a dus la anularea celei de-a doua zi de festival, anul acest, organizatorii unuia dintre cele mai aşteptate şi mai mari evenimente în aer liber din Bucureşti s-au revanşat din plin, weekendul acesta, pe 10 şi 11 august, promiţând o experienţă de neuitat. Mii de oameni frumoşi s-au relaxat pe iarbă, au vizionat proiecţii sau documentare şi au fredonat refrene britanice, indie rock, pe parcursul celor două zile de muzică live.
Line-upul – extraordinar. Prima zi a fost emoţionantă, dată fiind aşteptarea celor de la The XX, care au fost cap de afiş la festival. Romy, Jamie şi Oliver, trei tineri care au înregistrat un mare succes atât cu primul album XX din 2009, cât şi cu Coexist, din 2012, au stârnit de-a dreptul lacrimi de fericire şi aplauze din plin la concertul lor, care a început după 22.00. Melodii consacrate de-ale lor precum Heart Skipped a Beat, Together, Angels şi Intro au fost însoţite de jocuri de lumini, anulând orice idee că interpretarea lor live n-ar fi atât de bună. După miile de fani care au cântat acolo şi care au simţit emoţia fiecărui cântec, pot spune clar că The XX au impresionat. Ce-i drept, muzica lor mai low-key s-a distins printre cea generală, mai energică şi mai rock. În orice caz, prezenţa lor în România pentru prima oară a îndeplinit multe dorinţe, iar mie personal, mi-a îndeplinit una pe care o aveam de vreo 2 ani.
Am început cu The XX, pentru că sunt în topul performance-urilor de la Summer Well. Înainte de ei, mi-au mai plăcut britanicul Michael Kiwanuka şi trupa Glasvegas, care au întreţinut atmosfera cum nu se poate mai bine, primul cu acorduri sensibile şi o voce plină de căldură, iar scoţienii cu o energie contagioasă.
A doua zi a fost cu adevărat memorabilă. Mă bucur enorm că i-am prins pe cei de la Spector – probabil cei mai sociabili, mai bine îmbrăcaţi şi mai amuzanţi performeri ai evenimentului de la Palatul Ştirbey, care ne-au absorbit şi ne-au încărcat cu energie pozitivă cu melodiile lor ritmate precum Friday Night, Don’t Ever Let It Endşi Celestine şi Never Fade Away. Una dintre cele mai bune concerte, după părerea mea, plus o legătură cu publicul puternică. Sper să-i mai revăd.
Au urmat preferaţii mei, Everything Everything, o altă trupă promiţătoare care au adus o notă nouă muzicii rock, cu vocea solistului – una foarte, foarte frumoasă şi călduroasă şi chiar distinctă, trecând de la versuri line şi calme la cele antrenante şi rapide. Melodiile Kemosabe şi Don't Try au fost printre favoritele publicului, iar acordurile de chitară şi de tobe – impecabile, dinamice şi proaspete. S-au distrat şi ei cu noi şi-au mai făcut cu ochiul fanelor îmbrăcate în negru din stânga scenei.
Mult-aşteptaţii The Vaccines au oferit un concert de nota 10 şi au făcut întreaga mulţime să danseze şi să fredoneze pe hituri precum Post break-up sex sau The Wetsuit. Interpretarea lor a fost atât de copleşitoare, încât publicul nu s-a oprit din a fredona melodiile lor şi în pauze. Gândiţi-vă că al doilea lor album apărut în 2010 a intrat direct pe locul 1 în Marea Britanie! Au fost bucuroşi să revadă Summer Well-ul şi s-au distrat pe cinste şi ei, pe scenă, dar şi cu fanele din primele rânduri care le-au făcut bannere.
Headlinerii serii a doua au fost cei de la Suede, al căror nume a apărut din plin pe tricourile celor prezenţi la eveniment. Un concert care se anunţa foarte reuşit, dar care, din spusele multor prieteni şi internauţi, au cam dezamăgit, mai ales că au fost cap de afiş. Muzica lor a mulţumit fanii, ce-i drept, însă aşteptările au fost mult prea mari, în comparaţie cu prestaţia. În orice caz, după gălăgia şi ţipetele fanilor, în drumul meu spre maşină, a fost clar că britanicii nu au simţit această uşoară dezamăgire din partea publicului. Până, la urmă, bucuria resimţită în cele două zile nu se şterge aşa uşor, ceilalţi artişti au compensat din plin. Beautiful Ones!
Pe anul viitor!
