Cum a murit Steve Jobs
Citeam pe blogul lui Tudor Chirilă o remarcă. Milioane de oameni azi află despre moartea lui Jobs de pe un device creat de el. Am privit, ca majoritatea lumii, într-o admiraţie discursul pe care l-a ţinut la Stanford.
Citeam pe blogul lui Tudor Chirilă o remarcă. Milioane de oameni azi află despre moartea lui Jobs de pe un device creat de el. Am privit, ca majoritatea lumii, într-o admiraţie discursul pe care l-a ţinut la Stanford. Tare de tot. Am admirat o idee pe care a construit-o spectaculos. Un citat simplu, dar atât de deştept. E al lui Kierkegaard. Viaţa poate fi uşor înţeleasă privind înapoi. Dar trebuie trăită privind înainte. Steve Jobs l-a spus altfel. Viaţa e o înşiruire de puncte. Nu pot fi pricepute ca alcătuind ceva, în timp ce ele se împrăştie. Uneori, când priveşti înapoi, le uneşti şi constaţi mirat ce formă au creat. Ca-n copilărie, când uneai puncte şi te trezeai că ştii să desenezi. Tehnologia nu te face fericit. Cei cu Iphone 3, acum 4 ani, nu erau nefericiţi că n-aveau Iphone 5. Astăzi, foarte probabil au devenit. Oamenii nu trăiau acum 1.000 de ani drama absenţei maşinii. Nu o ştiau posibilă. Astăzi nu suntem nefericţi că nu ne putem teleporta. Tehnologia uşurează viaţa? Atunci admitem că acum 1.000 de ani omenirea trăia drama absenţei a ceea ce există azi. Şi părem ridicoli.
N-am ieşit din paradigma păcatului originar. În continuare gustăm din mărul cunoaşterii, tentaţi de şarpe în acelaşi concept: vrem să devenim Dumnezeu. Lumea asta e plină de oameni care trăiesc cu senzaţia că Dumnezeu nu există. Că Dumnezeu sunt ei. Tehnologia şi asta face. Îţi propune postura lui Dumnezeu. A putea să accesezi orice informaţie. A putea să te deplasezi cu o asemenea viteză. A putea să construieşti oameni în eprubetă. Bă… Dumnezeu, nu? Nu. Ăsta e probabil ultimul contur pe care Steve Jobs l-a avut de trasat. În punctul zero al tehnologiei, Dumnezeu a mai explicat o dată cât suntem de fragili. Aşa a murit Steve Jobs.
