Cum arată mama Cristinei Ţopescu. Ce relaţie aveau cele două
Îşi trăiau viaţa la distanţă, dar aveau o relaţie specială. Cristina Ţopescu avea o legătură puternică cu mama ei care alesese să plece din ţară înainte de Revoluţie şi locuia în Suedia.
Femeia venea frecvent în România, iar Cristina o vizita în Suedia, aşa cum s-a întâmplat şi la sfârşitul anului 2018. „La mămica mea dragă, de Crăciun, amândouă cu gândul la tatăl meu, ştiu că e şi el cu mine’’, scria Cristina pe Facebook în decembrie 2018.
Rodica şi Cristina Ţopescu au fost căsătoriţi 11 ani, iar despărţirea lor a marcat-o iremediabil pe Cristina. Rodica a ales însă se se mute peste hotare, dar atunci când a aflat că e bolnavă, fosta ştiristă nu a mai stat pe gânduri, a ales să treacă fraudulos graniţa, dar a fost prinsă.
A trăit anii de închisoare fără gânduri de disperare sau cu dorinţa de a-şi lua zilele. "Când am plecat spre Germania să-mi văd mama, care era bolnavă şi pe care riscam să n-o mai văd, m-am gândit şi la varianta că aş putea fi prinsă la graniţă. Când s-a întâmplat, mi-am mobilizat toate resursele interioare şi mi-am dovedit că sunt puternică. De atunci, am simţit că pot depăşi orice greutate", mărturisea Cristina pentru OK!
A ieşit din închisoare cu două zile înainte de 21 decembrie şi a trăit Revoluţia cu tot sufletul. "L-am luat pe fratele meu de mână şi am ieşit pe stradă. Am mers la Universitate, la Televiziune... Şi am simţit libertatea prin toţi porii!"
"Tocmai ce ieşisem din inchisoare de 2 zile, nici nu ma dezmeticisem bine, nu-mi venea, încă, sa cred ca sunt libera. Nu stii cat de nepretuita este libertatea pana nu ti se ia, pana nu ai fost inchis macar o saptamana. Primim tot de ca si cum ni s-ar cuveni. Cand, de fapt, nimic nu ni se cuvine si orice ne poate fi luat oricand de catre altii, de viata, sau de noi insine. Pentru ca viata ne-o putem lua si noi singuri cand ajungem sa n-o mai pretuim. Nu apreciem nimic din ceea ce avem pana-n momentul in care ni se ia, intr-un fel sau altul, asa e natura umana, ingrata si superficiala. Atunci, in ’89, la libertatea pe care mi-o recastigasem dupa un periplu de 3 luni prin 5 inchisori (batalionul de la Oravita, arestul de la Resita, Penitenciarul de la Timisoara, Jilava si arestul din Rahova), se adauga libertatea noastra, a tuturor, libertatea poporului meu. Stiu, suna patetic, dar asa simteam atunci, patetic, toti simteam patetic, ne iubeam, ne imbratisam, ne castigasem libertatea pe care n-o avusesem niciodata (cel putin, generatia mea). Eram beata de fericire, de libertate, de speranta si exaltare pentru ce va sa vina. Au fost zile de gratie, ii multumesc lui Dumnezeu ca le-am trait, ma bucur ca n-am reusit sa trec granita, in disperarea de a ajunge la mama mea care era atunci bolnava, in Germania, ma bucur ca am trait in doua epoci, ma bucur ca am avut experienta inchisorii si a terorii pe care securitatea a exercitat-o cu atata sârg asupra familiei mele si ma mai bucur ca, desi atunci ii dispretuiam si ii sfidam pe securisti, acum nu sunt traversata nici de ura, nici de vreo dorinta de razbunare. Pacatul pe care il comit si mi-l asum e dezamagirea, mai mult, chiar lehamitea si greata. Da, greata, suna foarte urat, unii nu ma vor intelege, dar de ce as minti, de ce mi-as menaja propriul popor cand, iubindu-l, el ma dezamageste in fiecare zi?'', spunea Cristina pe Facebook. Viaţa şi-a urmat cursul, iar în anul următor Cristina a mers să îşi vadă mama, care depăşise perioada critică. "Atunci era suspectată de pancreatită, o formă urâtă de cancer. Acum e bine", mai spunea ea.
