Cum au ajuns celebre astea?

Am fost dintr-o curiozitate, mai demult, într-o şedinţă de sumar a unui tabloid. La un moment dat, vine rândul celui care se ocupă de monden.

Trăim în faţa unor realităţi publice sub perspectiva sumbră a două întrebări ridicate de bun simţ. Prima întrebare este ”cine e asta?”. Asta adică aproape oricare. Trăim în ziare şi la televizor, sub asediul unor gagici pe care nu ştii de unde naiba să le iei. Şi la un moment dat, prin repetiţie, te surprinzi ştiindu-le. Şi atunci se declanşează mecanismul celei de-a doua întrebări: “de ce naiba o ştiu pe asta?”. Într-o disperare a identificării unei relevanţe publice, ele îşi pierd identitatea şi devin ba Pamela de România, ba Sexi nu ştiu cum, ba Senzuala cutare. Tot felul de denumiri stranii, în spatele cărora stă un tip de disperare de a identifica o minimă explicaţie logică a prezenţei unei celebre necunoscute, chiar şi dezbrăcată, într-un spaţiu rezervat celebrităţii.

Am fost dintr-o curiozitate, mai demult, într-o şedinţă de sumar a unui tabloid. La un moment dat, vine rândul celui care se ocupă de monden. Şi iată subiectul pe care-l propune entuziast: elevul porno scoate album. Perfect. E un moment în viaţa unei ţări. Cel în care elevul nu doar că devine porno. Dar scoate şi un album. Da ce e monden aici?!

Toţi aceştia servesc cumva interesele publicului. Dar a imagina că un om, altfel decât retard, cu televizor acasă, cu bani să cumpere un ziar sau să achite curentul, e interesat chiar şi minimum de activitatatea de orice fel a uneia Pamela de România sau de albumul ăluia e o chestiune care depăşeşte spaţiul logicii. Şi atunci, hai să mai adaug o argumentaţie pentru care România în spaţiul public se scaldă în mediocritate şi lipsă de sens. O mare parte din personajele a căror apariţie determină una dintre cele două întrebări de mai sus au angajat un PR. Sună pretenţios, deşi nu e. În schimbul câtorva sute de euro pe lună, bagă ştiruţe pe la prietene, pe la cunoştinţe, pe la tabloide. Ce înseamnă asta? O imensitate de emisiuni, fie de la televizor, fie de la radio, trăiesc din comentatul ştiruţelor din tabloid. Uite aşa, prin repetiţie, câte o celebră necunoscută, împotriva logicii şi de multe ori a gramaticii, dar în prezenţa unor minime silicoane, devine din celebră necunoscută celebră ridicolă. Dar am şi eu o rugăminte. Băi, hai să nu mai le explicăm ca fiind ceea ce publicul îşi doreşte! Hai să nu mai explicăm că publicul e imbecil!