Curiozităţi despre viaţa lui John F. Kennedy la Casa Albă: era comod, dormea la prânz şi avea cada plină cu jucării de cauciuc
Din interviurile realizate de Arthur Schlesinger cu Jakie Kennedy în 1964 reuşim să aflăm cum era fostul preşedinte american în privat, în relaţia cu soţia şi copiii săi.
Fascinaţia pentru viaţa familiei Kennedy n-a pălit nicio clipă, iar lecturarea volumului "Viaţa mea cu John F. Kennedy" realizată pe baza interviurilor istoricului şi sociologului Arthur Schlessinger cu fosta Primă Doamnă, Jacqueline Kennedy, ne dezvăluie cum era, de fapt, fostul lider de la Casa Albă.
Aşa aflăm că lui John F. Keneddy "nu-i plăcea să plece de-acasă, fie că stăteam în Georgetown, la Cape, fie că eram la casa mamei mele din Newport, şi chiar când eram la Casa Albă. Semăna cu tatăl lui în această privinţă. Tatălui său îi plăcea să stea acasă şi considera că avea cea mai bună mâncare şi că tot ce era mai bun era la tine acasă. Aşa că şi el a crescut tot aşa, cu ideea că totul e bine acasă."
Din acest motiv, în prima iarnă petrecută la Casa Albă ca pereche prezidenţială, Jackie şi John n-au ieşit decât de vreo trei ori, de obicei în vizite la prieteni.
"Era mult mai amuzant ca oamenii să vină la tine în vizită", spunea Prima Doamnă. "Şi aşa JFK lucra întotdeauna până târziu şi trebuia să găsesc tot felul de trucuri ca să-i ţin pe copii treji, ca să-i vadă înainte de culcare."
Cât despre mici distracţii, cum era de pildă vizionarea filmelor acasă, nici asta nu l-a prins pe preşedinte. Vedeau, cel mult, zece filme pe an. "Poate în prima iarnă ne-am uitat la câteva. Serios, nu la foarte multe, pentru că nu-mi vin în minte decât patru sau cinci pe care le-am văzut în toată perioada aceea. Cred că în vară s-a uitat la ceva mai multe..."
Dar care era programul zilnic al preşedintelui Kennedy?
"Se trezea la opt fără un sfert şi George, valetul nostru, venea să bată la uşa dormitorului nostru, apoi se dădea jos din pat şi mergea în dormitorul lui ca să ia micul dejun acolo. Eu sunam să mi se aducă micul dejun la aceeaşi oră sau mai dormeam puţin. Apoi intrau copiii şi se năpusteau să deschidă televizorul şi auzeai numai zgomote şi urlete de la desenele animate sau de la exerciţiile de înviorare. Iar Jack şedea acolo, pe un scaun, cu tava în faţa lui, cititnd cele 50 de ziare de dimineaţă sau cu teancul de rapoarte peste care urma să se uite cu secretarul lui. Apoi făcea o baie. Şi întotdeauna mi s-a părut amuzant pentru invitaţii care foloseau baia lui că dădeau peste cada lui, care era plin de animăluţe de cauciuc, raţe, porcuşori roz şi altele. Asta pentru că mereu îmi spunea, când făcea baie cu băieţelul nostru: "Dă-mi ceva să-l amuz cât fac baie". Nu-l deranja să-i aibă pe copii lângă el când făcea baie... Şi întotdeauna venea la mine înainte să plece la birou, intra să mă vadă şi s-o ia pe Caroline (fiica lor, n.r.) la birou în fiecare zi... Mai târziu, a venit şi rândul celui mic să meargă cu el la birou."
Şi prânzul era un moment pe care fostul preşedinte adora să-l ia în familie. "Numai dacă era vorba despre un prânz de afaceri mergea în sufrageria de la parter. Altfel, mâncam cu toţii în sufrageria de la etajul nostru. Ştia că acesta era locul nostru privat şi că aveam copiii mici. Era foarte diferit de cum este acum, când toată lumea vizitează băile şi multe altele."
Şi, la fel de mult, ţinea la somnul lui de după-amiază! "Avea la dispoziţie 45 de minute şi-şi dădea toate hainele jos de pe el, se schimba în pijama, se băga în pat şi, după câteva zeci de minute, se trezea. Eu mă gândeam căm pentru un somn de 45 de minute, de ce să te mai deranjezi să te schimbi de toate hainele? Eu aveam nevoie de 45 de minute doar ca să mă cuibăresc în pat şi să încerc să aţipesc. Uneori, când lua prânzul în camera lui, stătea în pat. Mâncam şi eu cu el, apoi, înainte de-a se culca, îi trăgeam draperiile, îi deschideam fereastra, iar mai târziu reveneam să-l trezesc şi stăteam cu el până se îmbrăca. Asta era ora mea cu el, fără copii. Totul mergea ceas, 45 de minute, după care se întorcea la el în birou şi lucra până la 8 seara".
Interesantă este şi discuţia despre starea de sănătate a lui John F. Kennedy, despre care se vorbea că avea condiţie atletică atunci când a ajuns la Casa Albă, dar că după aceea a acuzat dureri mari de spate şi avea nevoie de novocaină.
"Când a venit la Casa Albă, era în cea mai bună condiţie fizică, cum nu mai fusese nicicând în viaţa lui. Făcuse muşchi, înota, se plimba pe plajă, juca golf pe un teren de 18 găuri, asta în timpul campaniei. Altfel, nu făcea prea multă mişcare. Iar apoi a stat la birou, fără să se mişte, timp de şase săptămâni, după care au apărut durerile de spate. A fost îngrozitor, trebuia să vină doctoriţa Travell (prima femeie medic acceptată la Casa Albă, n.r.) şi să-l îndoape cu novocaină. Dar, cu toată novocaina, nu-i era bine."
Pentru că situaţia era tot mai gravă, Jackie l-a chemat în 1961 pe Hans Kraus, un fost alpinist austriac şi expert ortoped, cu care preşedintele Kennedy a început să facă o serie de exerciţii, câte 15 minute pe zi. Tratamentul a durat până în 1963, iar JFk le spunea prietenilor că nicicând nu se simţise mai bine şi că avea destulă energie încât să se reapuce de golf. Din păcate, 1963 a fost şi ultimul an al lui JFK, pe 22 noiembrie fiind asasinat la Dallas.
