Declaraţiile exclusive date de Ana Maria Prodan

E o prezenţă teribilă la televizor. Are tot timpul postura omului interesant. Şi obiceiul de a-ţi da senzaţia că lămureşte treaba. Coafura nu prea şi-o lămureşte deloc

E o prezenţă teribilă la televizor. Are tot timpul postura omului interesant. Şi obiceiul de a-ţi da senzaţia că lămureşte treaba. Coafura nu prea şi-o lămureşte deloc, în rest, tonul e de om care pune lucrurile la punct şi locuieşte într-o inflaţie de certitudini. Are un fel de a conversa decisiv, încât singurul regret pe care-l stârneşte e acela că nu are tot timpul aplaudacii care să puncteze prin bătăi isterice din palme fiecare răspuns.

Am prins ieri interviul pe care l-a dat celor de la Cancan TV, într-un final de reportaj despre povestea leşinului Oanei Zăvoranu. Ana Maria Prodan era intervievată de Marius Niţă, un reporter celebru, pe care-l salut cu ocazia asta. Aşezată în postura pe care am povestit-o mai sus, ea şi-a început discursul explicând că regretă că a decis să locuiască în România, atâta vreme cât are şi cetăţenie americană. Că nu se poate ce se întâmplă în ţara asta. Odată instalată în clişeistica superiorităţii faţă de ţară, a simţit nevoia să mai spună o prostie. Că Oana şi Pepe sunt oameni ca toţi oamenii, cu două picioare. Că nu înţelege de ce determină ei această isterie. Dacă asta e perspectiva dinspre care stabileşte că era mai bine în America, mai bine aţipea. Era un gest mai firesc. De la Lily Allen şi Miley Cyrus până la Michael Douglas, aproape toţi au bătut acolo un paparazzo. Dar revenind la postura ei de om cu ochii daţi peste cap în semn de lehamite, când a organizat conferinţa de presă a Oanei Zăvoranu pe tema divorţului, i se mai părea că tot două picioare are?!

Ipocrizia publică mă scoate din sărite mult mai tare decât fixaţiile care se fac pentru un subiect monden. Un om intrat în derapaj logic e dificil de oprit. Îşi dă seama că tocmai a mediat nişte materiale şi interviuri unora care cu asta se ocupă. Cu promovarea fixaţiilor. Şi-n timp ce-şi dădea seama că vorbeşte cu ei, face o piruetă. Şi-i felicită pentru felul în care au reuşit să rupă câte o declaraţie pe tot parcursul zilei dramaticului leşin. Adică în nici cinci minute îi critică şi-i felicită simultan pentru aceeaşi treabă. Şi toate astea pe un ton lămuritor de om care ştie ce spune, om superior ţării ăsteia dubioase şi incoerente.

Concluzia mea e că Ana Maria Prodan ar trebui să se apuce de politică iar. Avem acolo un preşedinte reales tocmai în urma unor momente de tipul ăsta.