Denis Ştefan, amintiri despre Sebastian Papaiani şi filmările producţiei ”Păcală se întoarce”
De 1 Mai, TVR 2 a programat două filme despre eroul snoavelor populare româneşti: „Păcală” (de la ora 13.35) şi „Păcală se întoarce” (21.10).
Succesul la public al filmului Păcală (1974) l-a determinat pe regizorul Geo Saizescu să realizeze o continuare a producţie, la 30 de ani de la premieră. Filmul s-a intitulat „Păcală se întoarce”, iar distribuţia a reunit aproape 200 de actori.
Pentru Sebastian Papaiani, care avea 36 de ani atunci când l-a interpretat pe Păcală în filmul original, scenaristul a creat un personaj special: tatăl lui Păcală, care-şi povăţuieşte fiul (interpretat de Denis Ştefan) pentru a-i călca pe urme.
În ziua de 1 Mai, TVR 2 a programat două filme despre cel mai cunoscut erou al snoavelor populare româneşti. De la ora 13.35, îl vom revedea pe actorul Sebastian Papaiani într-o peliculă de acum aproape cinci decenii, „Păcală”, semnată de regizorul Geo Saizescu. Producţie a anului 1974, după un scenariu scris de Dumitru Radu Popescu, distribuţia îi reuneşte pe actorii Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Octavian Cotescu, Mariana Mihuţ, Aurel Cioranu, Cosma Braşoveanu, Tanţi Cocea, Ion Besoiu, Ovid Teodorescu, Ştefan Bănică, Geo Saizescu, Nucu Păunescu şi Ileana Stana Ionescu.
Aventurile demne de numele eroului popular continua de la ora 21.10, în producţia „Păcală se întoarce” (2006). În regia lui Geo Saizescu, filmul îi are în rolurile principale pe actorii Denis Ştefan (fiul lui Păcală, Păcală P. Păcală), Sebastian Papaiani, în rolul tatălui, Anemona Niculescu şi Valentin Teodosiu.
Despre culise, cum a fost să joace alături de maestrul Sebastian Papaiani, dar şi despre cele mai amuzante întâmplări de la filmări a vorbit actorul Denis Ştefan într-un interviu.
Cum ai ajuns în distribuţie? Când am primit propunerea să joc în „Păcală se întoarce” era un moment în care mă gândeam să renunţ sau să iau o pauză de la actorie. Plecasem în Germania să lucrez şi am primit un telefon de la producătorul executiv al producţiei „Păcală se întoarce”. Iniţial, mi s-a părut o propunere care nu mi se potriveşte, dar am zis să încerc mai ales că era regizor fostul meu profesor, Geo Saizescu. Aşa că m-am întors în ţară... A fost de bun augur...
Sebastian Papaiani m-a onorat cu prietenia dânsului, dar la început a fost o uşoară reticienţă... E normal, într-un fel „îi luasem rolul”. Fiind un actor atât de mare, cred că se temea că voi face ceva ieşit din tipare cu personajul popular. După 2-3 zile de filmare, ne-am angrenat ca două rotiţe într-un ceas şi am devenit chiar foarte buni prieteni. Am amintiri foarte frumoase de la filmările care au durat două luni şi jumătate, zi de zi.
Glumind puţin, maestrul Sebastian Papaiani mi-a spus să nu mă duc niciodată la un spriţ fără să fi mâncat înainte..... Vorbind serios, nu era genul de actor care dă sfaturi cu superioritate. Te lăsa să îţi faci treaba. Intervenea dacă îi ceream ajutorul cu anumite replici sau lucram împreună o scenă.
Cele mai frumoase sunt când am filmat la casa din copac a tatălui lui Păcală, într-un spaţiu de poveste. Am trăit alături de Sebastian Papaiani câteva întâmplări distractive. În film aveam un Jeep vai de el, al cărui motor îl porneam cu fire, pentru că nu avea cheie. În benă transportam animalele: o capră, o măgăriţă, un cocoş... Capra devenise interesată de părul nostru, maestrul Sebastian Papaiani şi cumine aveam părul lung, aproape că puteam să îl prindem în coadă şi ne-a muşcat de mai multe ori de chică. Era foarte amuzant... înainte să se dea „Motor”, verificam capra, ca să nu fim muşcaţi şi apoi făceam filmarea. Cele mai vesele poveşti de la filmări s-au întâmplat cu animale. De exemplu, scena în care actorul Adrian Ştefan, care îl juca pe Tândală, s-a urcat pe măgăriţă pentru a filma scena. Avea încă 3-4 măgari în jur, iar eu trebuia să îi mân din spate. S-a dat „Acţiune”, iar unul dintre măgari a plăcut-o foarte mult pe măgăriţă şi a început să o alerge. Fugeau din ce în ce mai tare, iar eu după ei. La un moment dat, Adrian a început să strige „Nu mai da, Denise!”... L-au coborât forţat de pe animal. A fost distractiv, mai ales că filmam la Muzeul Satului din Râmnicul Vâlcea, un loc foarte frumos şi toată lumea ne urmărea şi râdea. În ultima zi de filmare, capra care ne mânca pachetele de ţigări, părul şi cam tot ce găsea, a găsit mult zaţ de cafea la gunoi, pe care l-a mâncat. N-am mai putut să facem nimic în ziua aceea, pentru că alerga în continuu. Bine că nu s-a îmbolnăvit.
