Diego Maradona: Cine i-a furat gloria?

1 martie, 2013

A fost cel mai mare jucător al anilor ’80- ’90 şi i-a fost adversar lui Hagi la Cupa Mondială din 1990.Fosta stea a fotbalului mondial încearcă să revină acum pe banca tehnică a Naţionalei Argentinei. Dar va reuşi, oare, „El Pibe d’Oro“ să-şi refacă imaginea terfelită de italieni?

Acum poate răsufla uşurat, de când un tribunal italian i-a anulat datoria de 37,2 milioane de euro (dintre care 23,5 milioane de euro penalizări pentru întârziere)! Fusese obligat la plata acestei sume în 2005, pe motiv că nu şi-a achitat la timp impozitele către statul italian pe veniturile rezultate din timpul contractului cu clubul de fotbal S.S.C. Napoli. Ani de zile, fostul star argentinian a tânjit să se reîntoarcă în Peninsulă, unde fanii echipei Napoli încă îi mai ridică osanale, chiar dacă el a părăsit echipa în 1991. „De fiecare dată când revin am o senzaţie oribilă. Fiscul mă face să mă simt ca un trădător. N-am nimic de-a face cu acea datorie. Eu sunt victima, nu vinovatul. În Italia, am devenit un simbol al evaziunii fiscale. E nedrept! Vreau să revin în Italia ca un domn, pentru că n-am furat pe nimeni“, a spus el, revoltat.

Din fericire, avocaţii săi au putut proba că jucătorul nu a primit, în 1988, documentele bune de la societatea Equitalia (însărcinată cu anchetarea datornicilor către fiscul italian) privind impozitele sale. Iar cazul s-a rejudecat de la zero, în timp ce Maradona fierbea că lumea îl arată cu degetul ca pe un rău-platnic: „Nu am înşelat fiscul. Jucam fotbal şi erau alţii care au semnat în locul meu. Adevăraţii vinovaţi sunt liberi şi pot merge liniştiţi la Napoli, în schimb, eu nu“, a spus el într-un mesaj înregistrat la locuinţa lui din Dubai şi dat publicităţii de avocatul Angelo Pisani. Acum, fostul fotbalist se simte îndreptăţit să acţioneze fiscul italian pentru „prejudiciul adus imaginii şi patrimoniului său“, reclamând aceeaşi sumă pe care i-o ceruseră autorităţile, aproape 40 milioane de euro. Dar parcă şi el s-a săturat de-atâtea bătălii.

Mai în vârstă, cu barba albită de vreme şi cu multe kilograme în plus, Diego Armando Maradona (52) a ajuns într-un punct în care fotbalul nu mai e raţiunea lui de-a fi. După o carieră uluitoare ca fotbalist, antrenoratul său nu a fost la fel de glorios. Rămas fără echipă din 2012, când formaţia Al Wasl din Emiratele Arabe Unite a renunţat la serviciile sale, după doi ani de colaborare, actualul antrenor se gândeşte foarte serios să părăsească lumea fotbalului. El se arată dezgustat atât de permanentele „faulturi“ venite din partea unor colegi de breaslă, cât şi de ceea ce se întâmplă în fotbalul argentinian. Matias Almeyda, până de curând antrenor la River Plate, a fost concediat după ce a readus echipa pe primele locuri în ligă. O ofensă pe care Maradona o ia cât se poate de personal, de vreme ce el însuşi şi-ar dori să revină ca antrenor în ţara natală, dar ştie prea bine că jocurile sunt ca şi făcute.

Acasă, în Buenos Aires, taberele sunt împărţite. Unii îl adoră şi i se închină ca unei zeităţi. Ba chiar i-au ridicat şi o biserică, în care se oficiază căsătorii. Iar alţii îl contestă şi îi aruncă mereu în faţă că a ajuns un drogat şi că nu e deloc bun ca antrenor. Ca să nu mai vorbim despre „trădătorii“ Julio Grodona, preşedintele federaţiei argentiniene de fotbal, şi Carlos Bilardo, managerul echipei naţionale, care ar fi complotat pentru a-l înlătura de pe banca tehnică a „pumelor“.

Pentru toţi, însă, el rămâne copilul minune al fotbalului, „piticul“ cu picioare de aur şi mâini de zeu, ales în anul 2000 „ Jucătorul secolului“. El este autorul unuia dintre cele mai frumoase goluri din toate timpurile, într-un meci disputat cu Anglia, după ce a traversat aproape tot terenul şi a trecut de şase jucători englezi, marcând un gol cu mâna, pe care genialul fotbalist l-a atribuit „mâinii lui Dumnezeu“. O adevărată binecuvântare, care i-a adus echipei sale câştigarea Cupei Mondiale în 1986. O minune, în cel mai pur sens al cuvântului, pentru un tânăr care reuşise să lase în urmă o viaţă plină de sărăcie şi de lipsuri, ca fiu al unei familii cu şase copii, dintr-un cartier mărginaş al Aires-ului. Dar cu toate că, pe terenul de joc, „Butoiaşul Atomic“, aşa cum era poreclit, nu avea rival, în afara acestuia, Maradona cu greu se putea numi un sportiv. Încă din 1982, anul transferului său la Barcelona, argentinianul a început să consume regulat cocaină, obicei nefast pe care l-a continuat şi după plecarea la Napoli. Tot atunci au apărut voci care susţineau că a devenit un omul Mafiei, fiind prieten cu mai mulţi membri ai grupării Camorra.

Adulat de suporterii napoletani, Maradona îşi permitea să vină la antrenamente când voia, motiv pentru care a şi primit o amendă de 70.000 de dolari. Abia când a fost depistat cu dovezi certe ca fiind consumator de stupefiante şi după numeroase scandaluri, inclusiv unul în care trebuia să-şi recunoască fiul nelegitim, pe Diego Sinagra, a părăsit clubul italian în dizgraţie. Şi totuşi, în 2004, când a fost internat după ce a suferit un stop cardiac, sute de persoane au umplut străzile din Buenos Aires, transmiţându-i numeroase mesaje de simpatie, între care şi: „Dacă ai juca în ceruri, aş muri ca să te văd“.

Dar adulaţiile nu-i ostoiesc furia împotriva celor care l-au lucrat pe la spate, pentru a-l înlătura de la cârma Naţionalei Argentinei. Iar focul lui cel mare e că sportul cu balonul rotund nu mai e ce-a fost odată. Prea multe jocuri de culise, prea puţin fotbal. Poate tocmai de-aceea se gândeşte să se retragă şi să rămână doar Diego. Tatăl şi bunicul. Şi, la patru ani de când mezina sa, Giannina, căsătorită cu fotbalistul Sergio Agüero, i-a dăruit un nepot, pe Benjamin (4), el a devenit a patra oară tată. Actuala lui logodnică, Veronica Ojeda, tocmai a adus pe lume un băieţel. Un mic Maradona pentru care marele Maradona visează un nou Balon de Aur.

Foto: hepta, guliver/splash news/getty images