Dispărut prea devreme. 64 de ani de la moartea lui James Dean

Azi se împlinesc 64 de ani de la dispariţia lui James Dean, simbolul suprem al expresiei „Live fast, die young.“ A avut doar trei pelicule hollywoodiene de mare calibru şi a murit fulgerător la 24 de ani, dar a devenit un icon din aceeaşi categorie cu toţi greii Cetăţii Filmului. Care a fost secretul farmecului nemuritorului rebel?

James Dean a fost un amestec de sex-appeal, candoare, talent şi autenticitate. Da, fetele ţipau în extaz când apărea el pe ecran. Şi da, lui James îi plăcea să-şi joace până la capăt rolul de rebel. Natalie Wood a fost surprinsă când l-a văzut pentru prima dată la filmările pentru „Rebel fără cauză“  (foto jos 1) intrând... pe fereastră. Iar echipa de filmare de la „Giant“ a rămas cu gura căscată când Dean şi-a deschis şliţul şi-a urinat în faţa lor. „Dacă pot face asta, atunci pot face orice cu Liz Taylor (foto jos 2) în faţa camerei de filmat“, a replicat el. Ulterior, regizorul filmului, George Stevens, s-a declarat exasperat că starului nu-i plăcea să tragă duble, iar pe parcursul filmărilor, două săptămâni purtase aceeaşi cămaşă. Unul dintre fotografii care a lucrat cu el spunea că trăia ca un câine vagabond. Iar criticii comentau că se-mbracă „ca un pat nefăcut“. Dar Dean se voia dintre cei care, asemenea lui Marlon Brando, încălcau orice regulă şi, conştienţi de sex-appealul lor mai puternic decât orice costum de firmă, erau preocupaţi de esenţa actoriei, nu de ambalaje superficiale.

În acelaşi timp, Dean cel dur păstra pe noptiera lui volumul „Micul Prinţ“, al lui Antoine de Saint-Exupéry, din care cita adesea, şi îi plăcea să creadă că al doilea lui nume, Byron, venea de la poetul romantic Lord Byron... El era tipul cool al anilor ’50, care devenise un model pentru adolescenţi, cu fascinaţia lui pentru viteză şi cursele de maşini. Dar tot el era băiatul care în copilărie obişnuia să scrie câte-o dorinţă pe un bileţel, pe care-l aşeza sub pernă înainte de culcare, pentru ca mama sa, Mildred, s-o citească pe ascuns şi s-o îndeplinească a doua zi. Acelaşi băiat care, pe la nouă ani, izbucnise în plâns în mijlocul clasei pentru că-i era dor de mama lui, pe care tocmai o pierduse, aceasta suferind de cancer. O pierdere de care nici n-a avut timp să se vindece… Tot cam pe-atunci, James s-a mutat la ferma unchiului său, din acelaşi stat american Indiana în care se născuse, tatăl său hotărând că nu poate avea grijă singur de el. E ferma la care s-a ales cu dinţii din faţă sparţi, când a căzut în hambar, ulterior fiind nevoit să poarte o punte dentară. Noroc cu tatăl său, care era tehnician dentar. Mai târziu, pe la 20 de ani, Dean făcea glume, punându-şi proteza în paharul cu băutură al câte unui prieten! Tot din perioada petrecută la fermă datează o stranie prietenie cu pastorul metodist din Fairmont, James DeWeerd, îndelung discutată în biografiile lui ulterioare – mulţi susţin că ar fi avut o relaţie intimă cu pastorul, acelaşi extravagant slujitor al bisericii care i-a suscitat şi interesul pentru cursele de maşini.

Mai mult, există şi o legendă cum că Dean însuşi i s-ar fi confesat lui Liz Taylor (foto jos) că a fost abuzat sexual de un pastor. Este, desigur, discutabil dacă experienţa sexuală a fost reală. Dar dacă există un sâmbure de adevăr, atunci acolo se află rădăcinile bisexualităţii cu care imaginea lui Dean a rămas ştampilată pentru totdeauna. Iar argumentele din această categorie continuă. După ce s-a mutat în California, pentru a locui cu tatăl său şi cea de-a doua soţie a acestuia, James a studiat o vreme actoria la U.C.L.A. Şi, dornic să reuşească în domeniu, s-a angajat ca parcagiu la studiourile CBS, unde a fost remarcat tot de un bărbat, Rogers Brackett, care lucra la o agenţie de publicitate. O altă relaţie suspectă a lui James, graţie căreia a obţinut contacte importante în industria filmului. Dar, dincolo de orice bârfă, răspunsul dat când a fost întrebat în particular dacă e homosexual e suficient: „Nu, nu sunt. Dar nici nu voi trece prin viaţă cu o mână legată la spate“. Îi plăcea, deci, să experimenteze, era atât de tânăr, iar călătoria lui părea că abia începe. La îndrumarea lui Brackett s-a mutat la New York, unde a început să joace în diverse seriale CBS, fiind admis în paralel la celebrul Actors Studio, al lui Lee Strasberg. Iar după apariţia pe Broadway în 1954, în piesa „The Immoralist“, ofertele de la Hollywood au început să curgă. Regizorul Elia Kazan, aflat în căutarea unui Brando necunoscut, l-a ales imediat pentru rolul principal din „La est de Eden“. Şi aşa, James a devenit peste noapte un superstar. Habar n-avea că aceasta avea să rămână singura peliculă pe care a văzut-o lansată. Foarte repede au urmat filmările pentru „Rebel fără cauză“ şi „Giant“, două performanţe actoriceşti de netăgăduit.

Pentru fanele lui înfocate, există şi suficiente poveşti de partea cealaltă a baricadei. Cea mai cunoscută legătură heterosexuală a lui a fost cu actriţa italiană Pier Angeli (foto jos), pe care a întâlnit-o la Studiourile Warner Bros. „Ne cuibăream într-o căsuţă de pe plajă, ferită de ochii lumii. Ne prosteam ca nişte copii şi vorbeam despre orice. Ne înţelegeam perfect. Eram ca Romeo şi Julieta, inseparabili. Ne iubeam atât de mult şi ne plăcea să intrăm în mare ţinându-ne de mână, fiindcă ştiam că mereu vom fi împreună“, a povestit Angeli după moartea lui. Mama ei, însă, ca dintr-o premoniţie pentru ceea ce ar fi fost o nefericire şi mai mare pentru fiica sa, i-a interzis lui Pier să se mai vadă cu tânărul acela nebun, ciudat îmbrăcat şi cu obiceiuri de şmecheraş, cum erau cursele de maşini. Iar în 1954, când James se afla la New York, Pier şi-a anunţat logodna cu actorul italian Vic Damone. La nici o lună, s-a şi căsătorit cu el. Şi, deşi Dean a negat zvonul cum că ar fi urmărit nunta de undeva de aproape, de pe motocicleta lui, fără îndoială că această ruptură l-a durut.

În palmaresul lui mai e menţionată Liz Sheridan – actriţa care mai târziu a interpretat-o pe mama lui Jerry Seinfeld. Iar pentru cei care au îndoieli în privinţa performanţelor lui James în compania femeilor, s-o întrebe pe Ursula Andress (foto jos). Ea, James şi Marlon Brando au alcătuit, la un moment dat, un triunghi amoros incendiar la Hollywood. „Dean venea târziu la mine acasă. Dar intra ca un animal sălbatic şi nu-mi plăcea cum mirosea. Iar dacă ieşeam în oraş, la un moment dat dispărea de la masă şi mă lăsa singură. După aceea venea la mine acasă şi-şi cerea scuze. Brando, pe de altă parte, voia să ştie care dintre ei era mai bun la pat. Înnebunea de curiozitate“, a mărturisit pe şleau Ursula.

Dean nu conştientizase foarte bine că intrase într-o cursă sexuală tocmai cu Brando, cel pe care-l idolatriza. Dar cu siguranţă în mintea lui se luase la întrecere cu el într-ale actoriei. N-a mai apucat să ducă provocarea până la capăt, căci pe 30 septembrie 1955, a pierit fulgerător într-un accident de maşină, cu Porsche-ul pe care abia şi-l cumpărase. Ironia face ca, doar cu câteva săptămâni înainte, să fi filmat un promo cu mesajul: „Conduceţi cu grijă. Viaţa pe care o salvaţi s-ar putea să fie a mea!“. A pierdut-o, însă, cu mai puţin de o lună înainte de lansarea filmului „Rebel fără cauză“. Cea mai puternică imagine pentru tinerii acelor vremuri – dar la fel de cool şi azi – James Dean rămâne unic în istoria Hollywoodului. Nimeni n-a mai reuşit să lase într-un timp atât de scurt o amprentă atât de puternică în lumea filmului. Aşa se explică şi cele două nominalizări post-mortem la Oscar, primele de acest fel din istoria Academiei Americane de Film!