Dobrovolschi şi momentul lui infantil!
Nu ştiu cum s-a hotărât Dobrovolschi, aşa s-a gândit el că e cazul, să vorbească despre diavol azi dimineaţă. A vrut să lămurească treaba pe partea asta a vieţii.
Eram în maşină azi dimineaţă. Ascultam Radio Guerrilla… că ce altceva era să ascult?! Există oameni care dau pe Mihai Morar dimineaţa. D-aia merge treaba în halul în care merge în ţara asta. Dar nu asta contează în viaţă. Cum îi ascultam eu pe Dobrovolschi şi pe Craioveanu, primul dintre ei m-a făcut să vorbesc singur în maşină. Absolut stupefiant. Nu ştiu cum s-a hotărât Dobrovolschi, aşa s-a gândit el că e cazul, să vorbească despre diavol azi dimineaţă. A vrut să lămurească treaba pe partea asta a vieţii. Cum la începutul carierei mele voiam să devin cel mai bun om de radio, eram într-o relaţie bună cu Dobrovolschi. Vorbeam constant. In fine. Priveam spre el într-un tip de simpatie. Era un om cu obiceiul de a se raporta într-o logică la Dumnezeu. Aşa l-am reţinut. Avea sens. Oricum mi-a rămas în minte ca fiind un tip cu mult mai inteligent decât pare. Aşa l-am lăsat atunci. N-am mai ţinut legătura. Nici nu prea i-am mai ascultat matinalul, nefiind genul de om treaz în acea parte a zilei.
Şi tot aşa, până azi. Când începe să dezvolte subiectul. Să rezolve treaba cu diavolul şi activitatea lui. Să lămurească lumea despre ce e vorba. S-a apucat să explice că diavolul nu există. Că e o construcţie a minţii omului. E doar alibiul prin care ne justificăm greşelile. Că e un fel de lipsă a asumării. Discurs de fetiţă sensibilă de clasa a 5-a. Dar e o chestie superbă aici. Aţi văzut filmul „Avocatul Diavolului“?! Tot ce construieşte el în lumea asta se bazează pe discursul lui Mihai Dobrovolschi din dimineaţa asta. Al Pacino jucând rolul diavolului, în dialog cu avocatul involuntar al lui… cu Keanu Reeves:
„Nu fi prea îngâmfat, baiete! Oricat de bun ai fi, nu-i lăsa niciodată să te vadă venind. Aici e gafa, prietene. Trebuie să pari mic în ochii lor. Inofensiv. Fii omul ăla mic! Ştii tu, tocilarul...cel care încasează. Uită-te la mine! Am fost subestimat din prima zi! Nu te-ai gândi că eu conduc Universul, nu?“.
Cum a ajuns Dobrovolschi de unde era când l-am cunoscut acum vreo 6 ani, aici, doar el ştie.
