Doliu în muzica populară românească. Benone Sinulescu a murit la 84 de ani
Artistul s-a stins din viaţă la spital, în urma unei pneumonii care s-a complicat, pe fondul unor probleme multiple de sănătate.
Benone Sinulescu se afla internat în spital de duminică, iar starea sa s-a înrăutăţit continuu, decedând joi în jurul orelor 14:50. Artistul avea mai multe probleme de sănătate, printre care şi o pneumonie are i-a fost fatală.
Cântăreţul de muzică populară a fost internat în luna iunie după ce de asemenea a fost internat în casă şi a fost găsit inconştient de către apropiaţi. Atunci medicii au reuşit să îl stabilizeze, a fost chiar şi la o cinică de recuperare.
De această dată, organismul lui Benone Sinulescu a fost prea slăbit, iar medicii nu au mai reuşit să facă nimic. Potrivit soţiei artistului, acesta devenise optimist în ultima perioadă şi spera că starea sa de sănătate se va îmbunătăţi. Dar de duminică, atunci când au apărut ultimele semne de neputinţă, starea sa a fost din rău în mai rău.
Benone Sinulescu lasă în urma sa o avere muzicală impresionantă, cu peste 100 de cântece. A fost decorat de două ori, a scos 26 de albume în carieră, a cucerit inimile multor români cu muzica lui, precum şi cu firea sa optimistă, dar în viaţa sa personală a avut parte de câteva momente dificile.
Născut la data de 24 mai 1937 într-o familie muncitoare, Benone Sinulescu şi-a descoperit dragostea pentru muzică încă de când era copil. Micului artist îi plăcea să cânte cocoţat într-un copac, acolo unde credea că putea atrage atenţia întregii lumi. A cântat în corul bisericii, la Denii şi la Prohod. De altfel, avea şi de unde să moştenească talentul. Tatăl său avea o voce deosebită.
După ce a terminat şcoala elementară în Siriu, Benone Sinulescu a devenit solistul şcolii din Pleşcoi, precum şi dirijorul corului. La vârsta de 12 sau 13 ani, ştia deja pe de rost melodii cântate de Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătăreţu şi Ion Luican. Tot elev fiind, la Şcoala Medii Tehnice din Buzău, a început să cânte la staţia de amplificare a oraşului, iar unul dintre primele melodii pe care le-a interpretat a fost ”De la moară până la gară” a Ioanei Radu.
A debutat discografic în 1967, cu albumul omonim şi cel mai recent, în 2011, a lansat un disc de colinde.
În decembrie 1967, i-a fost acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite şi îndelungată activitate artistică”, prin decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.
De-a lungul carierei, a colaborat cu diverşi interpreţi de muzică populară, printre care Irina Loghin, iar după 1989, a abordat şi stilul etno-dance şi cântat cu grupul Ro-Mania.
Preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Benone Sinulescu, pe 29 noiembrie 2002, Crucea naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”.
El i-a conferit pe 7 februarie 2004 şi Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activităţi şi pentru dăruirea şi talentul interpretativ pus în slujba artei scenice şi a spectacolului”.
