Doliu în teatrul românesc, a murit Traian Stănescu. Marele actor avea 82 de ani, îi împlinise pe 27 martie
Lumea teatrului românesc este iarăşi în doliu. La doar câteva zile după ce împlinise 82 de ani, marele actor Traian Stănescu s-a stins din viaţă.
Anunţul a fost făcut de fiul său, Mihai Stănescu. Traian Stănescu a fost soţul actriţei Ilinca Tomoroveanu. Actriţa a murit în urmă cu trei ani, la vârsta de 77 de ani. "Acum dansează în ceruri amândoi... Zbor lin, TATA!", a scris Mihai Stănescu, pe Facebook, publicând şi o fotografie cu părinţii săi.
Şi fotograful de teatru Florin Ghioca şi-a exprimat regretul pentru pierderea marelui actor: ”Actorul Traian Stănescu a hotărât să nu mai aştepte. Dorul de minunata lui doamnă, Ilinca Tomoroveanu, a fost mare, iar acum sunt din nou împreună! Oamenii frumoşi se duc, dar iubirile profunde sunt menite să se împlinească şi Dincolo. Rămas bun, domnule Traian Stănescu! Îmi pare tare rău, Mihai şi Florentina! Suntem alături de voi! 😢 Să îi fie zborul lin!”.
Marele actor Traian Stănescu a fost căsătorit din 1977 cu marea actriţă Ilinca Tomoroveanu, până la moartea acesteia. Împreună au dat naştere, talentatului actor Mihai Stănescu.
Traian Stănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1961, clasa profesor G.D.Loghin, după care este repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamţ (actualmente Teatrul Tineretului). Perioada petrecută aici (1961 - 1964) reprezintă o frumoasă pagină din cariera sa de actor, perioadă pe care o rememorează cu plăcere: are ocazia să joace în premiere memorabile (joacă rolul lui Vulpaşin în „Domnişoara Nastasia”, Tom, în „Menajeria de sticlă”, regia Cornel Todea etc.) şi are ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr şi valoros. La admitere, el a picat la prima încercare, dar la a doua a reuşit să convingă comisia prezidată de Costache Antoniu, cu poezia „Rugămintea din urmă” a lui George Coşbuc.
Revine în Bucureşti din 1964, mai întâi la Teatrul Giuleşti (prin concurs), apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia. A interpretat roluri de mare forţă în „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-a”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu”, „Ondine”, etc.
A colaborat benefic cu radioul şi televiziunea jucând în piese care i-au împlinit şi i-au consolidat poziţia de mare actor: „Suflete tari” şi „Jocul ielelor” după Camil Petrescu, „Stâlpii societăţii” de H.Ibsen, „Cuza” în regia lui E.Tudoran, „Ochii care nu se văd”, serial sau ”Tandreţea lăcustelor”.
În cinematografie a debutat cu „Dragoste lungă de-o seară” (1963), apoi a făcut roluri bune în „Castelanii”, „De trei ori Bucureşti”, „Muntele alb”, „Surorile”, jucând după aceea în filmele cu „Mărgelatu”: „Drumul oaselor”, „Trandafirul galben”, „Misterele Bucureştilor”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”.
Ca premii, a primit în anul 2000 Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (pentru recitările sale excepţionale) şi, în 2004, a fost răsplătit cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, de către Preşedintele României Ion Iliescu.
Foto: Florin Ghioca & Arhivă Mihai Stănescu
