Dorin Chioţea, despre copilărie în cel mai frumos mesaj adresat mamei

Matinalul de la Realitatea TV îşi sărbătoreşte astăzi mama. Inedit e că, deşi se află la mii de kilometri depărtare, sărbătorirea aceasta vine online şi cu o grămadă de amintiri pline de culoare.

Două fotografii în alb-negru descriu plastic vremurile copilăriei lui Dorin Chioţea. Una cu el, la vârsta de vreo 2 ani şi alta de la căsătoria părinţilor, când avea 4 ani. Textul care însoţeşte cele două imagini de arhivă colorează în cele mai sublime tente aceste instantanee alb-negru şi este, însă, de departe cel mai frumos omagiu adus mamei sale, ajunsă astăzi la 66 de ani.

"66!

Azi mi-am amintit din nou de EA. De fapt o port cu mine mereu pentru că tot ce sunt şi tot ce am mi-a dat EA. Era o tânără superbă, o brunetă cu un chip de neuitat şi un trup mirific. Acum e o blondă frumoasă şi senină care îşi ţine anii în frâu cu veselie. Aveam patru ani când am fost la nunta EI. Ce noroc, ce privilegiu, poate cel mai frumos cadou pe care-l poate primi un copil. Era într-un cort, la Zimnicea, parcă e lângă mine aici, vis-a-vis de Parco Olimpico din Rio de Janeiro; nici EA, nici tânărul ofiţer - ai cărui părinţi n-o prea voiau - nu erau starurile petrecerii lor. Vreo 3-4 ani au tras să achite datoriile, după ce se străduiseră să strângă ceva încă un cincinal. Priviţi-i rochia de mireasă: modelul e original, ar merge cu brio şi acum. E ieşită din mâinile EI. O văd cum coase, cum îndură înţepăturile de ac, cum mai trage la maşina pe care o foloseşte şi acum. Trei luni a muncit să combine tot felul de materiale ieftine şi a ieşit capodopera aia. Avea 27 de ani atunci şi ştia să facă multe. De pildă, paltonul ăsta de pe mine e confecţionat dintr-o pătură mai veche. Ciucurii erau senzaţionali! Salopeta mea de la nuntă, însăilată maiastru din ceva postavuri cu nişte nasturi mari de la o haină uzată de-a EI. A transformat o manta militară de-a tânărului ofiţer într-un veston negru care-i venea ca turnat. În anii ăia de criză nu se prea găseau de niciunele la Craiova. EA suplinea lipsurile cu măiestrie, cu pasiune, cu răbdare. Aveam prăjituri de casă delicioase, ciorbe incredibile, plăcinte gustoase. Făcea teme cu noi (are cel mai frumos scris din lume), ne citea, ne spăla pe mine şi pe frate-meu. Cosea goblenuri incredibile, repara, zugrăvea, ne doftoricea. Cel mai mult ne plăcea când adormeam cu EA, şi eu dorm deseori cu copiii mei! N-a ascuns niciodată ceva de noi. Nu avea secrete. Mereu m-a trezit din resemnare, tot timpul mi-a atras atenţia să las răutăţile de-o parte. Cea mai mare bucurie a mea era când venea acasă. Apartamentul sărăcăcios, cu două camere, era foarte vesel. Toţi pereţii erau mâzgăliţi de noi - cei mai liberi şoimi ai patriei şi apoi pionieri din România - iar geamurile deveniseră nişte vitralii pictate de EA. Donald + Tom & Jerry stârneau admiraţia trecătorilor şi invidia copiilor de pe Calea Bucureşti, toată Craiova ştia asta. Prin acele ferestre o petreceam când pleca, pe ele ne uitam să o zărim când se întorcea de la serviciu. Acum mă uit pe geam şi văd luminile Olimpiadei. E aproape 03.00 dimineţa la Rio. Dar peste o săptămână o s-o îmbrăţişez cu drag şi dor... La Mulţi Ani, MAMA!"