După Un Show păcătos
De ceva timp, mai multe emisiuni insistă să mă invite să mă cert. Ori cu Mărculescu. Ori cu Ciuculete.Ori cu toţi cei spre care, privind nedumerit, mi-am permis să-mi explic uluiala în editoriale. Am tot refuzat. Nu din teamă. Din bun simţ. Eu n-am o problemă cu oamenii aceştia. Ei sunt cum ştiu să fie.
De ceva timp, mai multe emisiuni insistă să mă invite să mă cert. Ori cu Mărculescu. Ori cu Ciuculete.Ori cu toţi cei spre care, privind nedumerit, mi-am permis să-mi explic uluiala în editoriale. Am tot refuzat. Nu din teamă. Din bun simţ. Eu n-am o problemă cu oamenii aceştia. Ei sunt cum ştiu să fie. Problema e cu cei care îi explică pe aceştia ca fiind altceva decât sunt. Nu sunt staruri. Şi emisiunile acestea nu au caracter monden. Când în platou ai invitaţii aceia, îmi vine să-l citez pe Lucian Mândruţă: “N-a rămas că facem emisiunea asta cu vedete?!”. Dan a fost fair play. A asigurat un minim de bun simţ şi o cursivitate a conversaţiei aseară. În cadrul acestei cursivităţi, am apucat să explic câteva idei. Oamenii aceştia sunt cei care acceptă să participe la emisiunea lui. Decizia de a o succeda pe Nikita ca invitat nu e uşoară. Atunci vedetele refuză. Dar emisiunea trebuie să se petreacă. Atunci trebuie găsiţi cei dispuşi să se facă de râs.
Caragiale l-ar fi invidiat pe Capatos. Întrebuinţa mult talent şi pricepere să construiască personaje superbe în ridicol. Multe şi mulţi dintre cei care apar acolo sunt de un umor nebun. Înţeleg demersul. Pe principiul “râdem, ne distrăm, dar doar în incintă”. Problema e că am ajuns să-i luăm în serios. Problema e că i-am trecut de la curiozităţi la showbiz. Pe unii i-am dezamăgit că am dat înapoi. Nu i-am cerut scuze Marei Bănică. Ideea celebrului editorial mi-a venit în timp ce o ascultam pe ea, înainte să intru într-o emisiune. A fost corect să explic că nu e reprezentativă categoriei de jurnalişti mondeni care, atunci când vine vorba despre subiecte, o înghesuie repede pe Sânziana Buruiană. A lucrat în presa şi pe vremea când Nikita nu era nici măcar o curiozitate. Pe Jean Paler l-am trecut în listă pentru că, gestionându-şi superficial personajul, a tot apărut alături de cei menţionaţi. Nu i-am cerut scuze cum s-a spus. Doar i-am explicat. Mi-a dat dreptate şi ne-am despărţit prieteni.
În final, am rămas doar cu două acuzaţii celebre. A-mi spune Mircea Stoian că sunt prea tânăr e ca şi cum i-aş spune eu că e prea bătrân. E o desincronizare teribilă între vârstă şi gesticulaţie la el. Apoi e greu de stabilit o legătură coerentă între ce am scris şi prezumţia că-mi propun să devin celebru. Asta atâta timp cât nu mi-am dorit să particip la nicio emisiune din lume alături de acele personaje. Gestul de a accepta în final să intru în direct are legătură strict cu o consideraţie pe care o am faţă de Dan Capatos şi pe care-o asum. Închei cu povestea cu vârsta, explicând că la Kanal D am lucrat ca reporter nu 4 ani, ci 4 luni. Că în rest am făcut interviuri de la revista "Apropo". până la "Story", "Confidenţial“ şi "OK!“. Că am fost producător a vreo 6 emisiuni TV, dintre care una în prime time la Antena 1, cu rating minim 5. Asta aşa, printre altele. Daţi un search pe Google la “interviuri celebre”! Vedeţi care e prima opţiune şi apoi apucaţi-vă iar şi explicaţi-mi cât de mult contează că am 26 de ani.
