Exclusiv! Alina & Cristi Borcea: "Dragostea învinge totul"
Mulţi se îndrăgostesc, puţini reuşesc să conserve sentimentul. Protagoniştii acestei poveşti ştiu să aibă grijă de dragostea lor de mai bine de 10 ani. S-au cunoscut în avion, într-o cursă de Timişoara, iar după câţiva ani, el i-a făcut cadou hotelul în care au băut prima cafea împreună. Era deja un bărbat îndrăgostit, iar ea, o femeie în
Mulţi se îndrăgostesc, puţini reuşesc să conserve sentimentul. Protagoniştii acestei poveşti ştiu să aibă grijă de dragostea lor de mai bine de 10 ani
S-au cunoscut în avion, într-o cursă de Timişoara, iar după câţiva ani, el i-a făcut cadou hotelul în care au băut prima cafea împreună. Era deja un bărbat îndrăgostit, iar ea, o femeie în devenire, care învăţa ce sacrificii presupune o iubire interzisă. A vărsat multe lacrimi, dar nici una nu a împiedicat-o să-i dedice lui toată viaţa ei. Acum privesc în trei oceanul turcoaz, de la etajul 35 al unui apartament de lux din Miami. Şi se consideră împliniţi.
OK! De ce se ajunge atât de greu la Cristi Borcea?
CristiPentru că am ieşit din viaţa publică şi nu mai vreau să vorbesc. E mai bine aşa. Sunt mai liniştit. M-am dedicat afacerilor. Le-am explicat frumos ziariştilor că nu mai doresc să apar. Nu răspund, mă protejez cât pot. Dar înţeleg că trebuie să-şi facă meseria. Cum te-nţeleg şi pe tine… (zâmbeşte)
E-adevărat că aţi fost anchetat de FBI?
Prostii! Nu am fost anchetat niciodată de FBI. Au fost prinşi cei care ne-au făcut probleme. Acolo, nu rămân cazuri nerezolvate.
Care a fost cea mai păguboasă afacere a dvs. din toate timpurile?
Fabrica de mezeluri de la Alba-Iulia. Am intrat în business din cauza prietenului meu, Ţălnar, ca să nu-i ia casa. Am pierdut foarte mulţi bani în mai puţin de doi ani.
Cea mai profitabilă?
Afacerea cu butelii. Am vândut-o cu 26 de milioane de euro şi am cumpărat-o, după trei ani, cu 3 milioane.
Din exterior, Cristi Borcea pare un om destul de rece, de tranşant, de impermeabil. Cum e cu tine, Alina?
AlinaE cald, e romantic, e opusul a ceea ce pare. Cu mine, nu a fost niciodată rece, distant, impermeabil. Mi-a arătat de la început latura lui afectivă.
S-a deschis greu?
Nu. M-a deschis greu. (
) Timp de şase luni, m-a tot invitat în oraşpână să ies cu el prima oară. Ne-am cunoscut în avion, într-o cursă spre Timişoara. Eu mă-ntorceam acasă de la Paris, cu escală la Bucureşti, el avea treabă la Timişoara. Am băut o cafea împreună, când am ajuns în Timişoara. Iar şase luni nu ne-am mai văzut. Aşa am considerat eu. Că un bărbat trebuie să lupte. Am vrut să văd dacă mă place cu adevărat. Aveam 19 ani. Eram copil. Nici să sărut nu ştiam bine. Cred c-am făcut-o din pură copilărie. Eu, când l-am cunoscut pe Cristi, nici nu purtam tocuri. Jucam baschet, făceam înot, aikido, eram mai sportivă. M-am maturizat şi am devenit femeie lângă el.
E-adevărat că pleca de-acasă cu trei zile mai devreme, pe motiv că merge în deplasare la câte un meci, dar ateriza la meciul respectiv cu elicopterul, chiar înainte să înceapă, numai ca să petreacă mai mult timp cu tine?
(
). Da. Cât a fost la Dinamo, n-am pierdut nici un meci. Mă uitam la toate meciurile. Nu poţi să ştii cât mă rugam să câştige Dinamo. Pentru Cristi. Că eu nu eram microbistă. Am condus de la Nissa o dată 1600 km, singură, cu o singură oprire, la Timişoara, unde am băgat un Red Bull, ca să ajung la un meci Steaua-Dinamo. Măcar a câştigat Dinamo atunci… Nu mergeam neapărat pe stadion. Mai mult stăteam acasă, că trebuia să mă concentrez, să mă rog, mă durea capul. Şi după ce se termina meciul, mă mai durea juma’ de oră capul. Suferea îngrozitor Cristi când pierdea Dinamo un meci. Eu eram părtaşă de fiecare dată la suferinţa lui.
Foto: Sorin Stana
