Fetița Zurli, adevărul din spatele plecării ei din „Gașca” Mirelei Retegan: „Nu conta că eram bocnă de răcită sau că aveam piciorul rupt”
După ce și-a încheiat socotelile cu Gașca Zurli, Vero Căliman povestește cu ce sentimente a rămas din acea perioadă și cum a făcut tranziția către noua etapă din viața ei, care nu seamănă cu nimic din ce a trăit înainte.
La doi ani după mega ruptura sa de Gașca Zurli, Vero Căliman, interpreta îndrăgitului personaj Fetița Zurli, a vorbit la podcastul lui Teo Trandafir, „Gând la gând cu Teo”, despre cum arată viața ei post-Zurli și ce a însemnat, de fapt, pentru ea
Recunoscând că cei 14 ani trăiți alături de Mirela Retegan și proiectul său dedicat copiilor, au fost fructuoși și că se simțeau cu toții ca într-un „cuib închis”, așa cum a menționat Teo, Vero a spus că „Trebuie să le mulțumesc colegilor, echipelor care s-au tot schimbat pe parcursul anilor, că eram împreună cu ei, că nu putea nimeni din exterior să înțeleagă cu adevărat ce se întâmplă acolo, decât oamenii care trăiau lângă tine. M-am străduit foarte mulți ani să-i fac pe cei din jur, prieteni, familie, cine sunt, ce am trăit, cum am trăit, dar mi-am dat seama că e complicat și am renunțat".
"Nu conta că eram bocnă de răcită sau că aveam piciorul rupt"
Întrebată cum a făcut faţă momentelor în care nu era în cea mai bună formă, dar trebuia să livreze personajul la aceleaşi cote de veselie şi candoare, fosta Fetiţă Zurli confirmă faptul că "nu exista varianta "Nu se poate", cum spune Andreea Marin "Nu există nu se poate". Asta era varianta la momentul respectiv. Nu conta că eram bocnă de răcită sau că aveam piciorul rupt... Am avut nu piciorul, dar am avut o fractură de stres de nici medicii nu puteau să-şi explice ce se întâmplă, că în România nu se întâmplă prea des - nu m-am lovit, dar m-am trezit cu piciorul umflat şi am crezut iniţial că m-a pişcat ceva. Şi, după ce a trecut o săptămână, două şi am văzut că nu-mi trece, m-am dus şi am făcut o radiografie şi am descoperit că era fracturat din cauza efortului constant, atâţia ani de zile, se numeşte "fractura balerinilor" de obicei. (...) Dar mi-a fost greu mintal, pentru că trebuia să mă opresc, dar aveam spectacol la Sala Palatului sau începeam filmările, nu ştiu, că am mai avut şi glezna umflată, au fost mai multe situaţii de genul ăsta şi s-au amestecat în capul meu. Am putut să-mi iau nişte timp, dar aveam filmări în fiecare zi."
Tot despre minusurile acelei perioade, Vero spune acum că ar fi trebuit să fie mai atentă şi să-şi reclame drepturile: "Dreptul la odihnă, dar ăsta nici măcar nu e un drept, ţine de iubire de sine şi de limite... şi celelalte drepturi care ţin de artiştii din România, dar nu sunt nici prima, nici ultima care-şi dă drepturile de imagine."
"Nu mai sunt în centrul atenţiei şi încerc să fac pace cu asta"
Privind în urmă, Vero Căliman spune că "Am învăţat despre mine că pot să fac faţă unor situaţii extrem de tensionate şi că poţi să găseşti resurse chiar şi atunci când te gândeşti nu mai ai de unde, că e sacul gol. Dar dacă continui să rămâi în mişcare şi în acţiune, cumva acţiunea generează acţiune şi creaţie, şi energie. Şi de câte ori faci lucruri de care ţi-e foarte frică, cu atât creşti şi te trezeşti la alt nivel. Deşi doare, doareee, de ai senzaţia că se schimbă carnea pe tine. În ultimii doi ani doar asta am făcut! Am fost într-o continuă stare de disconfort, am făcut în continuu lucruri care mă scoteau din zona de confort. Când simţi în fiecare zi că tremură carnea pe tine, că nu ştii unde ajungi, că nu ştii cu cine mai stai de vorbă, că nu ştii ce-o să-ţi mai spună, că nu ştii ce-o să-ţi promită, nu ştii ce-o să se întâmple, nu ştii ce poţi să faci... "OK, dar facem asta!", "Sigur, eu n-am mai făcut asta în viaţa mea, dar facem!". Dar cumva, toată perioada pandemiei şi tot storsul ăla de energie şi de creativitate prin care am trecut în 14 ani de lucru acolo m-au format pentru perioada asta - care nu se compară deloc, e dintr-o cu totul altă zonă. Dar uneori ceea ce faci într-o parte te ajută, fără să ştii, să-ţi găseşti resursele în alte zone."
Raportându-se la celebritatea câştigată alături de Gaşca Zurli, unde "luam aplauze, lumină, atenţie", noua etapă n-a mai părut a fi la fel de strălucitoare. "În momentul în care s-a terminat, a fost un zbucium, o bătălie, de "tai un pic, acum eu trebuie să demonstrez în continuare, pentru că eu nu mai primesc validare de acolo, dar eu de unde-mi iau, eu cine sunt? Hai să văd câte like-uri primesc pe Facebook, hai să mă arunc în 10 proiecte, ca să demonstrez că fac mai mult. Şi m-am trezit din nou într-un haos, care era diferit, dar care era, de fapt, o copie. Erau zeci de mii de situaţii pe care trebuia să le gestionez singură şi, în acelaşi timp, tânjeam şi după aprobare. Înainte era Mirela şi publicul, faţă de care mă raportam, dar când s-au dat deoparte cei doi poli, mie acum cine-mi spune dacă fac bine? Nimeni, a trebuit să-mi răspund singură la această întrebare. (...) Nu mai sunt în centrul atenţiei şi încerc să fac pace cu asta."
"Acum am învăţat să fac un pas în spate şi să respir, să mă gândesc că totul se întâmplă în favoarea mea, indiferent că pare bun sau, pe moment, mai puţin bun, şi să continuu să-mi îndrept atenţia spre instinctul meu, să analizez mediul, să găsesc o cale să le echilibrez şi să reuşesc să merg înainte. (...) Pentru că în momentul în care eşti încrâncenat, controlul ăla te face să transmiţi energia asta de disperare. Şi atunci lucrurile nici nu se mai întâmplă".
"Ştiu că se spun tot felul de poveşti despre cine sunt, cum sunt şi mă doare. Dar aştept să vină un moment în care să nu-mi mai pese atât de tare de ce crede lumea", mai spune fosta Fetiță Zurli, care simte că are unele căi blocate.
Vero Căliman: "Scriu poveşti pentru copii"
Ce am aflat nou despre Vero Căliman? "Scriu, îmi scriu gândurile, în special, şi scriu poveşti pentru copii, dar şi pentru părinţi. Scriu poveşti care vin din realitatea mea, din nevoile mele, din copilăria mea, din lucrurile pe care le observ la cursurile pe care le făceam cu copiii - acum nu le mai fac, am făcut pauză. Am încercat să le public, încă sunt pe parcurs, dar ăsta e visul meu cel mai mare, să-mi văd cărţile răsfoite de copii."
Ce mai face acum? Înţelegând şi asumându-şi faptul că "trecutul e trecut, dar viitorul mi-l fac singură", artista spune că acum "sunt directorul creativ al unui festival dedicat experienţelor în familie, am avut a doua ediţie în vara asta la Mogoşoaia. Ne pregătim deja pentru anul viitor. A fost o experienţă fantastică, cea mai tare experienţă din viaţa mea. Acolo am reuşit să fiu şi femeie, şi artistă, şi copil, fără să mă simt vinovată pentru niciuna dintre aceste ipostaze. Sunt şi studentă, fac un master în Teatru comunitar şi terapeutic, îmi doresc foarte mult să aduc cât mai mult lumina pe această formă de artă terapeutică în România şi-mi place foarte mult. (...) Fac voluntariat pentru primul centru social de psihoterapie din România, vorbesc cu diverşi oameni, discut cu diverse personalităţi care au trecut prin acest proces despre importanţa terapiei."
Aflați mai multe despre Vero Căliman urmărind podcastul lui Teo Trandafir, „Gând la gând cu Teo”:
FOTO: capturi de ecran
