Fotbalişti care au devenit de nerecunoscut

Talentul în fotbal, de la o anumită etapă a confirmării, îngraşă. Asta ne învaţă fotbaliştii importanţi ai lumii recente. Altfel nu-mi explic cum, de la Maradona până la Ronaldo, cam toate fenomenele

Talentul în fotbal, de la o anumită etapă a confirmării, îngraşă. Asta ne învaţă fotbaliştii importanţi ai lumii recente. Altfel nu-mi explic cum, de la Maradona până la Ronaldo, cam toate fenomenele importante ale fotbalului au sfârşit într-un straniu eşec gastrono­mic. Finalurile de carieră i-au adus în dubioasa pos­tură de a apărea în cadru mult după burta lor. Dacă-l luăm pe Ronaldo, decalajul dintre burtă şi el era de minute bune. Întâi apărea burta şi la vreo zece minute el. Aşa se explică poate şi ultima substanţă interzisă cu care a fost depistat Mutu. Era pentru slăbit. Îşi simţea acest deznodământ aproape.

Ronaldo Nazário

Unul dintre marile succese ale finalului său de carieră a fost faptul că a reuşit să joace nu atât contra adversarilor, cât mai ales contra lui. E nevoie de o forţă spectaculoasă ca să poţi surmonta, în ideea deplasării, opoziţia a peste zece kilograme pe care le avea în plus. Şi în timp ce toată lumea privea consternată spre această împotrivire a lui în relaţie cu fizica, Ronaldo face o declaraţie lămuritoare: „Voi face o dezvăluire. Sunt gras. Televiziunea te îngraşă cu trei kilograme, iar aici sunt cinci camere de filmare în jurul meu. Gândiţi-vă, trei kilograme pentru fiecare cameră. Nu-i uşor“. Între timp, Ronaldo s-a retras dintr-un meci contra Naţionalei României şi continuă să se îngraşe, într-un ritm care-l face din ce în ce mai imposibil de încadrat de către o singură cameră. Atunci e, vorba lui, nevoie de trei.

Diego Maradona

A fost un jucător celebru în primul rând pentru capacitatea sa de a-şi dribla adversarii. Nu s-a proptit în niciun oponent din teren. Necazurile lui au fost în afara terenului. Acolo, în general, nu a existat problemă care să se construiască în jurul lui şi pe care s-o dribleze expeditiv. Una dintre cele mai importante e cea cu care a sfârşit cariera. Cea a kilogramelor în plus. Mult în plus. La ultima competiţie importantă la care a participat, Campionatul Mondial din 1994, părea mai mult că se rostogoleşte pe teren decât că aleargă. A fost apoi depistat cu o substanţă interzisă, pentru slăbit. Efedrina l-a făcut să rateze meciul pe care urma să-l joace cu România lui Hagi.

Christian Vieri

Un mit dărâmat de incapacitatea de a nu se îngrăşa. Cam la asta se rezumă activitatea recentă a celebrului fost mare fotbalist italian. Succesul monstruos pe care l-a repurtat în rândul admiratorelor de fotbalişti e încet, încet strivit de greutatea cu care Christian începe să se sprijine pe el. Sfârşitul carierei lui a stat sub semnul burţii greu de surmontat în jocul de fotbal. Când nu sprijinea banca de rezerve, era uşor de reperat pe teren. Era acela gras, care aleargă greu. A renunţat greu la fotbal. La 36 de ani a ratat transferul la echipa engleză Blackburn, din cauza greutăţii sale. A mai încercat câteva luni să convingă o echipă sau alta, apoi a renunţat spăşit la fotbal, undeva în urmă cu doi ani. Finalul carierei a stat, şi la el, sub semnul echilibrului dintre greutatea pe care numele lui a câştigat-o şi cea la care ajunsese la propriu.

Ronaldinho

În această ultimă parte a carierei a devenit şi mai simpatic. Se mişcă amuzant. Ronaldinho a plecat de la Barcelona în timp ce se îngrăşa. Şi s-a tot îngrăşat până când au renunţat la el şi cei de acolo. Echipamentul arăta din ce în ce mai straniu pe el. Parcă era dintr-o reclamă la fast food. A ratat din cauza kilogramelor în plus şi participarea la Campionatul Mondial de anul trecut. Selecţionerul Braziliei nu l-a luat. În cele din urmă, s-a întors în Brazilia, unde joacă acum - spre deliciul spectatorilor, care apreciază un jucător care cântăreşte foarte mult în angrenajul echipei.

Foto: GULIVER/SPLASH NEWS/GETTY IMAGES, HEPTA